Nimic despre cultură

Executivul de la Chişinău a prezentat bilanţul celor 100 de zile de mandat. Documentul nu a avut în componenţa sa nimic despre cultura din Basarabia

Raportul premierului Gaburici, după 100 de zile de mandat, conţine o lacună. Se vorbeşte în el despre una-alta, ca şi la Bucureşti, ca şi în alte capitale europene: legi, acorduri, creşteri şi scăderi. Nimic, însă, despre cultură. Ca şi cum Executivul de la Chişinău n-ar avea nici o obligaţie să le ofere cetăţenilor şi cultură, în contul impozitelor pe care aceştia le plătesc statului.

Nimic, repet, începând chiar de la limbă. Executivul de la Chişinău nu a făcut absolut nimic pentru a pune de acord legislaţia (începând cu Constituţia) cu decizia Curţii Constituţionale, care a stabilit neechivoc că aşa-zisa „limbă moldovenească” este limba română. Până şi Vladimir Jirinovski, infatigabilul lider al naţionalismului rus, a recunoscut că basarabenii sunt români (şi, implicit, vorbesc limba română). Numai Parlamentul Moldovei, nu.

Pentru omul obişnuit, cultura nu pare a fi o prioritate, într-un stat confruntat cu o sărăcie extremă, cum e Basarabia, azi. Totuşi, la o privire mai puţin superficială, e evident că eşecul actualului stat moldovean are drept cauză, înaintea corupţiei, a criminalităţii, a subdezvoltării economice ş.a., evitarea sistematică, de aproape 25 de ani încoace, a răspunsului la întrebarea: cine suntem noi? Refuzul de a asuma o identitate care este naturală (şi are cultura drept componentă de bază) explică şi „baletul”, total neproductiv, între Europa şi spaţiul ex-sovietic, şi ezitarea în faţa reformelor economice, şi refuzul sistematic de a dezvolta relaţii economice mai substanţiale cu Bucureştii, şi situaţia dezechilibrată a raporturilor majoritate – minorităţi etnice.

E de înţeles efortul menţinerii statalităţii Republicii Moldova şi, ca să-l parafrazez pe Vladimir Putin, numai cineva bolnav la minte ar putea împinge acum la subminarea acestei statalităţi. Însă e complet de neînţeles încăpăţânarea de a nu-ţi recunoaşte propria identitate culturală şi de a acţiona politic conform ei.

Deşi se face cultură (română) de bună calitate în Basarabia, în pofida sărăciei, cultura nu se bucură de sprijinul guvernanţilor din cauză că ea evidenţiază absurdul efortului de a imprima ţării un alt orizont decât cel care i se potriveşte.