Colegii mei de la Chişinău au încercat din răsputeri să obţină o confirmare oficială a acestor cifre sau cel puţin o reacţie de la Biroul Naţional de Statistică. Nici un rezultat.

Apoi, pe 31 decembrie 2014, acelaşi Birou Naţional de Statistică a publicat pe pagina sa de internet un fişier pdf cu rezultate parţiale (oficiale de această dată) ale recensământului. După o lungă introducere metodologică, comunicarea oficială anunţă o serie de cifre referitoare la populaţia Republicii Moldova – mai puţin identificarea etnică şi lingvistică!

Pe 2 ianuarie 2015 Biroul Naţional de Statistică revine cu un comunicat oficial pe pagina electronică şi respinge cifrele circulate în mediul online (40% vorbitori de limbă română, 23% etnici români – comparativ cu anul 2004 2,16% români şi 16% vorbitori de limbă română) susţinând că au fost transmise prin intermediul unei adrese de e-mail fantomă şi nu reprezintă în nici un fel poziţia instituţiei. Reacţia din 2 ianuarie 2015 dovedeşte că angajaţii Biroului Naţional de Statistică lucrează chiar şi în zilele de sărbătoare, deşi pe 30 decembrie 2014 au refuzat să aibă o relaţie normală cu mass-media.
Între timp au apărut numeroase reacţii la aceste incongruenţe instituţionale. Mai ales a fost subliniat faptul că Biroul Naţional de Statistică a găsit în Republica Moldova doar 2,2 milioane de cetăţeni cu drept de vot, în vreme ce Comisia Electorală Centrală are în evidenţă 2,8 milioane alegători. Impreciziile şi decalajele mari sunt atât de multe că ar fi o pierdere de vreme să le reiau aici.
Mass-media din Republica Moldova, alături de societatea civilă trebuie să pună presiune asupra Biroului Naţional de Statistică pentru a fi lămurite toate aceste neclarităţi.