Marian Voicu, directorul Radio Chişinău: „Ruşii au ştiut întotdeauna ce caută în Basarabia, în timp ce românii au avut o oarecare sfială inexplicabilă“

Marian Voicu, directorul Radio Chişinău: „Ruşii au ştiut întotdeauna ce caută în Basarabia, în timp ce românii au avut o oarecare sfială inexplicabilă“

Marian Voicu, director general radio Chişinău

Radio Chişinău, filiala postului public din România, şi-a propus să cucerească ascultătorii din Republica Moldova prin sinceritate şi să le prezinte realitatea netrunchiată de pe ambele maluri ale Prutului şi de pe întreg mapamondul. Directorul postului, Marian Voicu, spune că subiectele identitare sensibile vor fi mereu în vizorul echipei de 40 de oameni, care realizează acest proiect.

Ştiri pe aceeaşi temă

„Adevărul": Cum a prins Radio Chişinău la publicul din Republica Moldova? Ce ne puteţi spune la două săptămâni de la lansare?
Marian Voicu: A prins bine şi nu putea fi altfel, pentru că este un frate al Radio România, una dintre cele mai vechi instituţii de presă din Europa şi un brand puternic. Plus că e un demers pentru care există un precedent - prima staţie regională a Radio România a fost înfiinţată în 1939 aici, în Basarabia. Aşa că au existat şi motive emoţionale, istorice pentru a se reînfiinţa acest post.

De ce totuşi a revenit abia acum Radio România în Republica Moldova?
E bine că s-a făcut măcar şi după 20 de ani de la căderea cortinei de la Prut, mai ales că este vorba de o instituţie publică şi lucrurile sunt mult mai complicate. Nu se putea face asta fără încuviinţarea Parlamentului, a Guvernului etc. În momentul în care s-a oficializat Radio Chişinău asta înseamnă că statul român a încuviinţat un astfel de demers. În sfârşit clasa politică de la Bucureşti a ajuns la un consens, ceea ce se întâmplă rarisim.

Pe cine a fost mai greu de convins - pe politicienii de la Bucureşti sau pe cei de la Chişinău?
A fost complicat şi acolo, şi aici. N-a mai existat un precedent, pentru că juridic, economic nu s-a mai făcut aşa ceva. Au trebuit armonizate interese, legislaţii, discursuri, astfel încât să avem azi parte de Radio Chişinău. Cred că acum, dacă s-a născut copilul, fix după nouă luni i-am pus şi numele, nu rămâne decât ca el să crească încet-încet.

Nouă luni sub logoul Arena FM au fost un fel de testare a pieţii? Au existat voci care spuneau că ar fi un proiect politic...
Sunt exact genul de suspiciuni cu care deja ne-am obişnuit aici - nu se ştie niciodată cine dă salariile, cine stă în spatele unui proiect etc. Asta pentru că în Moldova nu există o lege care să-i oblige pe proprietarii trusturilor media să-şi facă publică prezenţa, aşa cum e în România. Am plecat la drum cu Arena FM pentru că apariţia Radio România dintr-odată ar fi fost destul de şocantă pentru unii care înţeleg competiţia firească pe orice piaţă într-un sens total diferit.

Vă referiţi la cei care percep mass-media ca pe un mijloc de manipulare?
Din păcate, lipsa de transparenţă de pe piaţă face ca cei care suferă să fie chiar cetăţenii, care au nevoie de informaţii şi atât. Faptul că în spatele trusturilor de presă se află oameni de afaceri sau politicieni care înţeleg cum să folosească presa ca instrument pur şi simplu face ca Moldova să fie mai apropiată ca filozofie şi ca spirit de statele din CSI decât din UE. Trebuie reglementată această piaţă, pentru că altfel presa nu va putea deveni a patra putere în stat.

Când s-a lansat „Adevărul", presa de la Moscova a văzut în asta o expansiune românească. Radio Chişinău n-a fost etichetat drept „cap de pod al României"?
Intrăm în speculaţii geopolitice, care fac din Moldova un adevărat poligon, pentru că aici am impresia că se experimentează tot - de la armele reale, mă refer la cele din Transnistria, până la cele psihologice, strategice, mediatice. Aşa îmi explic de ce în 20 de ani nu există decât două iniţiative de presă româneşti care au reuşit în stânga Prutului şi de ce în rest nimic nu a prins rădăcini.

Poate ar trebui mai multă insistenţă, ca să nu zic agresivitate, aşa cum fac ruşii?
Federaţia Rusă, cu experienţa pe care o are - politică, diplomatică, mediatică, a ştiut întodeauna cât de important este acest spaţiu. Ruşii au ştiut mereu ce vor, în timp ce românii au avut o oarecare sfială inexplicabilă. Cred că acum relaţia aceea pragmatică pe care şi-o dorea toată lumea, înlocuirea podurilor de flori şi a relaţiilor romantice cu poduri şi relaţii pragmatice, încet-încet se realizează. Sper doar ca pragmatismul să nu ducă la un alt soi de răceală între ţările noastre.

Citeşte şi: Radio România a revenit în Basarabia. Interviu cu András István Demeter, preşedinte al Societăţii Române de Radiodifuziune

Prin ce se deosebeşte Radio Chişinău de celelalte posturi? Cu ce vreţi să-i cuceriţi de radioascultători?
În primul rând, îi rugăm să ne asculte pentru că suntem un post sincer, unul dintre puţinele la care pot spune în direct că sunt români şi vorbesc limba română. În al doilea rând, venind pe o piaţă unde există o uniformitate uimitoare - 90% din posturi emit numai muzică, noi aducem ideea de radio vorbit, pliat pe filozofia editorială a Radio România Actualităţi. Adică este un post generalist care să ofere informaţie, cultură, dezbateri, divertisment. Nu în ultimul rând, e primul canal al unei instituţii publice de media din Uniunea Europeană deschis la Chişinău. Vrem să schimbăm prejudecata despre radio, că ar fi ascultat doar în maşină. Aşa cum până acum un an-doi, piaţa TV era destul de monotonă, până la apariţia celor două televiziuni de ştiri, probabil cu timpul şi piaţa radio se va diversifica şi se va ajunge la normalitatea din alte ţări, unde radioul este foarte important.

Cât la sută din grila Radio Chişinău este producţie locală, care să răspundă nevoilor celor de aici?
Va fi 65% producţie autohtonă şi 35% producţie Radio România Actualităţi. Nu vrem doar retransmisie, pentru că redacţia de aici va fi cea mai numeroasă echipă locală a unei instituţii publice din audivizualul european. Va fi cel mai important avanpost, care va furniza, în primul rând informaţii pentru ascultătorii din Moldova, dar, în acelaşi timp, va oferi informaţie la prima mână şi în UE, inclusiv în România. Ascultătorii din UE vor putea auzi ce se întâmplă aici şi, totodată, publicul din Moldova va putea afla ce se întâmplă în CSI, dar şi în întreaga lume, nu numai de la posturi de radio şi TV din Rusia. Avem corespondenţi şi la Moscova a căror voce va fi din ce în ce mai auzită, astfel încât moldovenii vor putea să ascute din două surse cel puţin şi vor putea hotărî care informaţie este mai adevărată. Pentru că de multe ori ceea ce transmit posturile ruseşti aduce mai mult a propagandă decât a informaţie. Şi atunci informaţia venită pe sursele Radio Chişinău va aduce o altă lumină asupra afacerilor interne şi externe de la Moscova.


În ce măsură deschiderea Radio Chişinău va face mai prezentă Republica Moldova în dreapta Prutului?

Vor fi multe produse care vor fi preluate de toate canalele Radio România - Actualităţi, Radio Cultural, staţiile regionale, pentru că oferta editorială care va pleca de aici conţine şi ştiri, şi dezbateri politice, şi programe unice pe piaţa audiovizualului. Toate aceste lucruri care vor vorbi despre Republica Moldova vor ajunge şi în România, cele mai bune dintre ele, şi vor prezenta realităţile de aici, aşa cum ne dorim ca realităţile din România să fi prezentate aşa cum sunt. Pentru că de multe ori sunt prezentate deformate, nu ştiu dacă voit sau nu, într-un peisaj apocaliptic. Vrem să arătăm România în toate culorile, pentru că avem cu toţii de câştigat dacă ne cunoaştem mai bine, pentru că au apărut atâtea prejudecăţi şi stereotipuri de o parte şi de alta, care ne fac să ne blocăm într-un fel de dialog al surdului cu mutul!

Sunteţi unul dintre puţinii ziarişti români care a avut o preocupare permanentă pentru Basarabia şi Bucovina. Cum a evoluat Republica Moldova în ultimii ani?
S-a schimbat foarte mult Moldova. Mi-aduc aminte cum era şi în 1990, şi în 95, şi în 2000. Cred că cel mai mare câştig este faptul că moldovenii au fost obligaţi să plece la muncă în Vest şi această nenorocire care i-a izgonit pe mulţi de acasă i-a făcut să vină înapoi cu informaţie, cu altă viziune. Ei ştiu cum ar trebui să arate Republica Moldova în viitor. Din păcate, sunt împiedicaţi să voteze de multe ori, pentru că nu sunt deschise atâtea secţii de votare câte ar trebui, din diverse motive. Dar oamenii aceştia care au călătorit, au văzut alte state, vin înapoi acasă şi văd cât de mult este în urmă Moldova din punct de vedere al progresului către democraţie. Anume ei pot schimba lucrurile. În ultimii zece ani asta au şi făcut, se văd evoluţiile şi pe stradă. Plus că Internetul a făcut minuni, aşa că treptat clasa politică va trebui să ţină cont de faptul că moldovenii nu mai sunt aceiaşi ca în urmă cu zece ani, când li se furnizau informaţii dintr-o singură sursă.

Dar mulţi, chiar şi după ce revin din Europa, continuă să afirme că sunt moldoveni, şi nu români, că „moldoveneasca" pe care o vorbesc nu e aceeaşi limbă română...
Asumarea identităţii este printre principalele lucruri pe care presa trebuie să le pună în prim-plan: cine sunt moldovenii, ce limbă vorbesc, cum se raportează la România, cum se raportează la Rusia. Mai ales că anul viitor se împlinesc 200 de ani de la includerea Basarabiei în imperiul ţarist rus şi va fi un adevărat război mediatic aici. Atunci se va vedea cât de pregătiţi sunt toţi pentru un discurs identitar. Politicienii trebuie să înţeleagă că astea sunt lucruri ale noastre ale tuturor, nu doar preocupări ale clasei politice. Ei nu au mandat pentru a amâna problema identitară atâta timp. Până la urmă generaţiile se schimbă, dar problema rămâne. Discutam cu nişte colegi din presă şi îmi spuneau că aceasta nu este cea mai importantă chestiune, important este să fie ales preşedintele, să fie mâncare pe masă şi cam atât. Dar bine, zic, ce-i răspunzi copilului care te întreabă: eu ce limbă vorbesc? Îi vei spune o minciună oficială? Asta este cea mai importantă problemă. Aşa se face că alte popoare mici şi cu probleme mult mai mari au reuşit pentru că ştiau cine sunt.

Cu astfel de abordare şi cu o grilă de emisie concepută pentru oameni care nu percep radioul doar ca pe un difuzor de muzică nu credeţi că vă va fi greu să convingeţi clienţii de publicitate, majoritatea vorbitori de rusă? Pe ce surse de finanţare mizaţi?
Instituţia va funcţiona din bugetul Radio România. Dar în ceea ce priveşte sponsorii, la doar o săptămână de la lansare aveam parteneri strategici - BCR, Petrom, curând ni se va alătura şi Orange. Clienţii de publicitate mari aşteptau de mult apariţia unei astfel de instituţii publice aici, pentru că au nevoie de parteneri credibili, nu-şi pot asocia brandul cu orice marcă. Treptat, postul va deveni credibil pentru toţi publicitarii, chiar dacă publictatea pentru radio este de doar un milion de euro. Vom recăpăta notorietatea de care avem nevoie, derulăm şi un concurs cu cele mai mari premii oferite vreodată de un radio în Moldova, 300 de euro pe zi. La finele lunii martie vom da şi premiul mare - o maşină.

Cine face parte din echipa Radio Chişinău?
Suntem cam 40 de oameni, cu tot cu colaboratorii externi. Cei mai mulţi dintre ei au o experienţă de 10-15 ani de radio, ceea ce e foarte important. 95% sunt de pe loc. Nici nu cred că trebuia să vină un desant de ziarişti români, pentru că, până vor înţelege ce se întâmplă aici va trece un an de zile.

Cât de greu e să găseşti în Moldova ziarişti buni, necompromişi?
Din păcate, în Republica Moldova, meseria de jurnalist a fost privită de mulţi ca o staţie de tranzit. Sunt ziarişti care schimbă din şase în şase luni locul de muncă şi asta şi pentru că patronii lor s-au obişnuit cu gândul că salariul este o recompensă, că li se face o favoare jurnaliştilor când li se dau lefuri. Patronii nu înţeleg că este o obligaţie contractuală şi că nu poţi să-i motivezi pe oamnei dacă nu le oferi şi financiar ceea ce aşteaptă. Se tot spune că aici suntem în tranşee, pe frontul de est. Mercenarii vor fi întotdeauna bine plătiţi pe frontul de est de aici, dar cei mai buni jurnalişti sunt cei care au şi un ideal pe care nu-l trădează pentru nicio recompensă. Din fericire, echipa Radio Chişinău înţelege foarte bine că meseria de jurnalist are un scop, mai ales în Moldova anului 2012.

Fiţi pe unda Radio Chişinău
Puţeţi asculta ştiri din oră-n oră şi trei buletine a câte 15 minute, la 8.00, 14.00 şi 19.00. Nu rataţi „Matinalul" pentru a începe ziua cu bună dispoziţie, dar nici „Ora de vârf" de la 14.15, o emisiune de dezbateri politice realizată de Vlad Ţurcanu. Vă puteţi delecta cu muzică bună, din toate timpurile, la „Tonomatul lui Jonny", „Cadre sonore" şi „Maşina timpului". Dumitru Crudu aduce la radio literatura nouă din Basarabia, Iulian Filip discută despre cultură cu invitaţi speciali, iar Gheorghe Cojocaru abordează în emisiunile sale săptămânale subiecte de istorie: cine suntem, ce limbă vorbim etc.



Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: