Iurie Romaniuc a schimbat mămăliga pe pilaf. După o carieră de peste zece ani, mijlocaşul moldovean a ales să evolueze la clubul Dinamo Samarqand din Uzbekistan. Vezi GALERIA FOTO!

La sugestia impresarului Vitalie Leucă, Iurie Romaniuc (32 de ani) s-a „teleportat" tocmai în Uzbekistan. Dinamo Samarqand, echipa la care fotbalistul este legitimat în prezent, se află în a doua jumătate a clasamentului, dar formaţia mizează în continuare pe serviciile jucătorului moldovean.

Pe parcursul ultimilor ani, echipele din fotbalul moldovenesc se afirmă tot mai insistent pe arena internaţională. Din păcate, formaţiile de top din Divizia Naţională mizează în principal pe jucători din afară şi apelează mult mai rar la „produsele" şcolii autohtone.

În aceste condiţii, majoritatea fotbaliştilor moldoveni sunt mereu cu valiza pregătită, făcând naveta de la un club la altul. Este şi cazul mijlocaşului Iurie Romaniuc, care a bifat meciuri la mai multe echipe de fotbal şi futsal, iar în prezent este legitimat la Dinamo Samarqand, grupare din îndepărtatul Uzbekistan.

Recent, am reuşit să dialogăm cu talentatul fotbalist în vârstă de 32 de ani, aflat în vacanţă în satul de baştină Hlinaia, raionul Edineţ.

Adevărul: Cum ai reuşit să „prinzi" un angajament într-un campionat exotic, precum este cel al Uzbekistanului?

Iurie Romaniuc: Se ştie că pentru un fotbalist care a depăşit trei decenii de viaţă este mult mai dificil să găsească forţe pentru a face faţă ritmului de joc în turneele contemporane. Tocmai de aceea mă gândeam să-mi închei cariera după expirarea contractului pe care-l aveam cu Găgăuzia Comrat. Un telefon neaşteptat de la impresarul FIFA Vitalie Leucă, la începutul lui 2011, mi-a schimbat însă planurile.

Şi aşa ai ajuns în ţara bumbacului?

Impresarul m-a întrebat dacă aş vrea să mai joc fotbal la nivel înalt şi în aşa am ajuns în această iarnă în cantonament la Samarqand. Am dat câteva probe, antrenorul a rămas satisfăcut şi am semnat un contract.

Click aici să vezi prima GALERIE FOTO!

Dacă am face o comparaţie între fotbalul din Moldova şi cel din Uzbekistan, care ar fi diferenţele?

Din punct de vedere fotbalistic, consider ca suntem egali. Avem şi noi echipe de valoare, şi ei. Şi în ceea ce priveşte jucătorii locali nu văd prea mari diferenţe. Financiar însă, uzbecii ne depăşesc cu mult. Acolo fiecare echipă este înzestrată cu tot necesarul, echipamente, baloane, mijloace de transport. Probabil, doar Sheriff şi FC Tiraspol din Moldova ar putea să concureze cu ei la acest capitol. Poate peste un anumit timp şi Zimbru sau Dacia ar putea să se ridice la acest nivel. În rest, starea bazelor sportive, a terenurilor de antrenament şi a vestiarelor este la fel în ambele ţări.

Ne axăm în continuare pe asemănări şi diferenţe, ce ai putea să ne spui despre calitatea antrenamentelor din Uzbekistan?

Sunt altfel decât în Moldova, deoarece în ultimii ani în Uzbekistan au venit antrenori de top, precum brazilianul Luiz Felipe Scolari. După rezilierea contractului cu Chelsea Londra, el a activat la formaţia Bunyodkor în 2009 şi 2010 şi a implementat multe idei progresiste în fotbalul uzbek. La timona aceleiaşi echipe s-a aflat şi un alt brazilian renumit, Zico, iar în calitate de jucători au fost Rivaldo şi Denilson. Şi ucraineanul Anatoli Demianenko, în prezent la Nasaf Qarshi, a adus concepţii interesante în campionat.

La echipa ta, Dinamo Samarqand, cine este acum antrenor?

E mai dificil să răspund la această întrebare deoarece, în momentul când am ieşit în vacanţa de vară, echipa era antrenată de Viktor Djalilov, care a şi decis transferul meu. Formaţia a evoluat însă mai slab în ultima perioadă şi el a fost demis. Cu noul antrenor voi face probabil cunoştinţă în această lună, când voi reveni în Samarqand.

Există jucători de top în echipa la care evoluezi?

Poate doar mijlocaşul ucrainean Serghei Hrybanov, care a trecut pe la mai multe echipe din campionatul ţării sale. Valoroşi sunt şi alţi băieţi invitaţi de peste hotare - portarul rus Evgheni Safonov, care are şi cetăţenie uzbekă, fundaşii Oniya (Nigeria), Danilenko (Rusia) şi Daţenko (Ucraina), mijlocaşii Izrailov (Kîrgîzstan), Kriklivîi şi Egorov (ambii din Ucraina), dar şi eu.

PROFIL

Născut: 28 noiembrie 1978;

Localitatea: Hlinaia (Edineţ);

Poziţia: mijlocaș;

Cluburi: ULIM-Tebas Chișinău, Sheriff Tiraspol, Iskra-Stal Râbniţa, Rapid Ghidighici, Găgăuzia Comrat, Dinamo Samarqand (Uzbekistan):

Căsătorit: soţia Nicoleta este anchetator în Poliţie.

Mijlocașul Iurie Romaniuc a evoluat și pe terenul de fotbal în sală. Înainte de a semna cu echipa Iskra-Stal în anul 2008, împreună cu un alt moldovean, Vasile Arlet, el a jucat la echipa de futsal Bodu București, formaţie care a fost multiplă campioană a României și a evoluat în cupele europene. Gruparea din capitala României era patronată de președintele Ligii Profesioniste de Fotbal din dreapta Prutului, Dumitru Dragomir. Ea a fost desfiinţată în 2008.

Spune doar „As-Salamu Alaykum" și nu mănâncă pilaf

În aproximativ jumătate de an, mijlocaşul Iurie Romaniuc a reuşit să-şi facă o impresie despre viaţa din Uzbekistan, dar nu şi-a găsit timp pentru a studia limba localnicilor. Formula de salut din această ţară orientală, As-Salamu Alaykum, este însă binecunoscută în toată lumea.

Se poate afirma că dinamoviştii din Samarqand au aflat despre fotbalul din Moldova prin intermediul tău?

Nu. Eu am venit la scurt timp după ce a plecat cunoscutul portar Denis Romanenco, care a jucat la Zimbru Chişinău şi la naţionala Moldovei. El a venit la Dinamo în 2010 şi a fost fotbalist de bază în lotul lui Djalilov, dar iarna a plecat la o altă echipă uzbekă, FK Navbahor.

Click aici să vezi cea de-a doua GALERIE FOTO!

În afară de voi doi, mai sunt şi alţi conaţionali de-ai noştri în fotbalul uzbek?

La echipa Shortan activează Dumitru Bacal, care a jucat în Moldova la asemenea formaţii ca Tiligul Tiras Tiraspol, Dacia Chişinău şi Milsami Orhei. În 2010, a semnat cu Andijan (Uzbekistan), iar peste un an s-a transferat la Shortan. La Andijan, care a încheiat ultimul campionat pe locul opt, sunt legitimaţi tinerii fotbalişti Petru Hvorostianov şi Alexei Casian.

Te-ai adaptat deja la stilul fotbalului uzbek?

Acolo este foarte greu să te acomodezi din punct de vedere sportiv şi psihologic. Fiind obişnuit cu clima din Moldova, sunt nevoit acum să joc fotbal pe o căldură infernală. În prezent, de exemplu, la Samarqand sunt 45-47 de grade Celsius. Neaşteptat pentru mine, mă descurc excelent în aceste condiţii, altfel probabil nu jucam 13 partide în campionatul Uzbekistanului.

Uzbekistanul este renumit prin bucatele sale tradiţionale, cum ar fi pilaful. Este inclus în meniul vostru zilnic?

Da, pilaful este ca o carte de vizită pentru localnici şi este preferat de anumiţi jucători. Mie însă, ca şi altor stranieri din echipă, nu ne place cum este gătită în Samarqand carnea de oaie sau de berbec, de aceea pentru noi se pregătesc produse din carne de vită sau de viţel. Uzbecii au însă multe produse tradiţionale cu un gust specific. Mie îmi plac foarte mult mante, un fel de colţunaşi foarte mari cu carne de găină.

Soţia-poliţistă a decis să rămână la datorie în Moldova

Plecând în Uzbekistan, Romaniuc s-a consultat cu soţia şi a decis să meargă fără ea în ţara asiatică. Nicoleta a fost întodeauna aproape de soţul său. Iurie o simţea alături şi la meciurile echipelor la care evolua şi la antrenamente. Deşi traversează mai greu perioadele de despărţire, nevasta fotbalistului a decis să rămână acasă, chiar dacă Iurie e la o distanţă de aproape 5.000 de kilometric de casă.

Cum îţi petreci timpul liber în Samarqand? Clubul Dinamo îţi asigură condiţiile necesare pentru odihnă şi antrenamente?

Aproape toţi străinii din echipă au venit în Uzbekistan cu soţiile şi au fost asiguraţi cu spaţiu locativ. Mai mult, clubul le asigură şi bilete de avion când doresc să viziteze apropiaţii din ţările de baştină. Pentru că soţia mea s-a angajat în funcţia de anchetator la Comisariatul de Poliţie Edineţ, am mers singur în Samarqand şi locuiesc la baza sportivă a clubului, împreună cu portarul rus Evgheni Safonov, care, la fel, a venit fără soţie.

Ce reprezintă oraşul Samarqand? Este mai mare decât Chişinăul?

În Uzbekistan oraşele sunt foarte mari. De exemplu, Taşkentul are o populaţie de două milioane de locuitori. Oraşul nostru este puţin mai mare decât Capitala Moldovei, având puţin peste un milion de locuitori. Este o localitate cu o istorie de peste 3.000 de ani şi are cinci monumente arhitectonice aflate în protecţia UNESCO.

Citeşte cele mai noi ştiri din Republica Moldova pe Adevarul.md