Iuliana Tudor: „La Chişinău, m-am încărcat cu energie pentru tot anul“
0
Vedeta TV din România vorbeşte cu entuziasm despre concertul aniversar al maestrului Nicolae Botgros, pe care l-a prezentat în închiderea Festivalului „Mărţişor“.
Prezentatoare, voluntară şi familistă, Iuliana Tudor spune că secretul stă în buna organizare a timpului. Îi oferă „exclusivitate“ copilului său, dar la serviciu este perfecţionistă, minuţiosă şi deschisă pentru provocări. Este convinsă că atât pe scenă, cât şi în platou trebuie să existe armonie. Altfel, totul se poate prăbuşi. Pe 15 martie, emisiunea „O dată-n viaţă“, pe care o face împreună cu orchestra „Lăutarii“, revine cu o surpriză .
„Adevărul“: Aţi mai fost la Chişinău. Cum vă simţiţi în Basarabia?
Iuliana Tudor: Mă simt ca acasă. Asta am simţit prima oară când am venit aici, prin 2003. Nu-i nimic diferit, doar treci o graniţă.
Cu ce impresii plecaţi de această dată de la noi?
Plec cu o încărcătură uriaşă. Aveţi un public atent şi cunoscător de muzică de calitate. A fost o întâlnire la un nivel foarte înalt din toate punctele de vedere: felul în care a fost gândit concertul, în care s-au pregătit invitaţii veniţi de dincolo de Prut denotă faptul că au un respect pentru un eveniment desfăşurat la Chişinău. E un standard pe care maestrul îl impune, iar publicul îl aşteaptă. Pentru mine, e o clipă pe care n-am s-o uit curând.
Ce părere aveţi despre artiştii basarabeni?
Disciplina este cea care face diferenţa. E primul lucru care te izbeşte atunci când lucrezi cu artişti care vin de aici. E o altă şcoală, un alt nivel la care fiecare dintre artişti se raportează atunci când urcă în scenă şi este de admirat. Este vorba de detalii, de felul în care ai grijă de ţinută, în care-ţi pregăteşti discursul muzical şi cel rostit, până la modul în care ai grijă ca lucrurile să se întâmple pentru organizarea unui eveniment. Maestrul Botgros şi orchestra „Lăutarii“ au grijă ca hainele populare să fie călcate la dungă, ca la ora fixă să fie cu arcuşul sus, partiturile să fie aşezate în ordine, respectă până şi minutajul materialului muzical. Sunt lucruri ce ţin de rigoarea unui profesionist. Pentru foarte mulţi, par lucruri neimportante. Ştiţi că se spune de foarte multe ori: „Merge şi aşa!“ Această expresie nu există în limbajul unui profesionist şi asta am admirat întotdeauna la Nicolae Botgros.
Aveţi o relaţie specială cu maestrul Botgros. De unde vine această legătură?
Este ca într-o căsnicie. După ce cunoşti persoana, după ce trăieşti un timp cu ea, ajungi la un tip de familiaritate încât nici nu mai ai nevoie de cuvinte. Aşa e şi între mine şi maestrul. Ne simţim din priviri când se întâmplă ceva, maestrul ştie exact dacă trebuie să prelungească momentul muzical, dacă trebuie inversate lucrurile în desfăşurător sau dacă vreau să intervină la microfon într-un anume fel. Suntem compatibili din foarte multe puncte de vedere pentru că ne leagă acelaşi fel de a privi meseria. Cred că e important şi că cea care ne-a legat, doamna Elise Stan, este pe aceeaşi lungime de undă. Cu toţii vorbim aceeaşi limbă, de la română până la limba artistică şi profesională, care sunt esenţiale.
Cât de importantă este această compatibilitate pe scenă şi în platou?
Este esenţială, pentru că atunci când nu funcţionează un punct în tot ce înseamnă angrenajul producţiei de televiziune, se poate prăbuşi totul. Degeaba sunt eu bună şi producătorul este bun dacă nu ai în platou susţinere din punct de vedere muzical. Calitatea nu ar fi aceea şi nici percepţia şi bucuria publicului. S-a creat şi părerea că maestrul este potrivit cu emisiunea „O dată-n viaţă“. E de acolo cumva şi pentru faptul că este impecabil din punct de vedere muzical. A făcut faţă unor provocări pe care nu ştiu câţi muzicieni le-ar fi putut traversa. I-am cerut să ochestreze Strauss, canţonete şi alte nebunii care ne-au trecut prin minte. Ba chiar şi ABBA a orchestrat! Maestrul a spus de fiecare dată „Da“, mă gândesc e o provocare. De la rock, pop, classic poate face toate genurile pentru că ştie foarte multe din punct de vedere muzical. Are şi cu cine să facă asta şi are acelaşi neastâmpăr ca noi.
Emisiunea „O dată-n viaţă“ revine pe 15 martie. Trebuie să ne aşteptăm la o revigorare a formatului?
Am stat şi ne-am gândit dacă ar fi bine să ieşim cu lucruri care să surprindă total, tocmai pentru că a trecut ceva timp. După ce am vorbit cu o parte din telespectatori, am ajuns la concluzia că oamenii aşteaptă aceeaşi emisiune. Formatul care ne-a consacrat rămâne acelaşi: patru probe în care invitatul cântă, dansează, face un duet şi susţine o probă practică. Şi am zis: de ce să schimbăm ceva ce oamenii doresc? Singurul lucru nou, pentru sezonul cu numărul 11, este că la rândul meu voi fi surprinsă de către invitaţi. Nu doar eu îi supun la probe, ci şi ei mă vor provoca. Eu nu voi şti din timp despre ce este vorba, voi afla în timpul emisiei. Chiar dacă n-o să pot să îndeplinesc proba respectivă, va fi spre bucuria spectatorilor.
Este o provocare?
Va fi o emoţie în plus pe lângă tot ce am de făcut la emisiune, dar atâta timp cât voi trezi curiozitatea telespectatorilor şi în acest fel, de ce să n-o fac?
Sunteţi prezentatoare, faceţi voluntariat şi de curând aţi devenit mămică. De unde aveţi atâta energie?
E firesc, singurul lucru pe care-l fac conştient şi foarte responsabil este o foarte bună organizare a timpului pe care-l am. Ştiu exact ce fac a doua zi, pe ore, şi mă împart în mod echilibrat între tot ceea ce am de făcut. Nu-mi place să stau, să pierd timpul care este foarte preţios şi în care ştiu că pot învăţa, descoperi. De asemenea, timpul petrecut cu fiul meu este foarte important şi am ales să-i acord exclusivitate atunci când suntem împreună. Orele de seară, după ce vin de la serviciu, şi în weekend suntem în trei. Nu fac un efort uriaş. La concertul din Chişinău m-am încărcat cu energie care cred că o să-mi ajungă tot anul. Muzică foarte bună şi o bucurie uriaşă. Aşa mă încarcă şi emisiunea de televiziune. Oricât de prăbuşită sunt după seara de vineri, găsesc multă energie din asta. E un motor.
Sunteţi ambasadoarea Crucii Roşii române. Când şi cum aţi început să faceţi voluntariat?
Am pornit de la o colaborare pentru Gala Crucii Roşii şi am descoperit nişte fiinţe care nu credeam că mai există. Acei oameni oferă timp şi energie fără să aştepte ceva în schimb şi nu mi-a fost bine în raport cu ei. M-am gândit că până atunci aş fi putut să fac şi eu acest lucru. Am vrut să învăţ de la ei şi continui s-o fac. Sunt modele umane care îmi fac bine. Îmi oferă linişte şi un alt punct de raportare la ceea ce înseamnă să trăieşti viaţa şi să faci şi lucruri care să nu însemne o finalitate într-un fel sau altul. Sunt onorată să fac parte din organizaţie şi chiar să fiu ambasadorul lor pentru România.
Aţi accepta să faceţi un proiect de televiziune în Republica Moldova, dacă veţi avea o astfel de propunere?
E o idee la care mă gândesc de ceva timp. Ar fi o provocare pentru mine.
Mi-aş pune energia în a face ceva şi aici, care să însemne un punct în plus în promovarea folclorului românesc şi de ce nu a divertismentului îmbrăcat cu folclor şi cu de toate.
Se încarcă comentariile...
