INTERVIU Viorel Chetraru, directorul CCCEC: „Dosarele legate de combaterea corupţiei generează corupţie“
0
La zece ani de la înfiinţarea CCCEC, şeful instituţiei recunoaşte că politizarea centrului, dar şi iresponsabilitatea subalternilor săi atunci când e vorba de un plic cu o sumă frumuşică, sunt principalele motive pentru care mai avem restanţe la combaterea acestui flagel.
„Adevărul": Este suficientă legea adoptată recent de Parlament ca să scăpăm de corupţie?
Viorel Chetraru: E doar un început, procesul de reformare prevede mai multe etape pe care suntem convinşi că le vom duce până la capăt. Prima ţine de asigurarea independenţei instituţiei specializată în combaterea şi prevenirea corupţiei. Apoi, e vorba de transmiterea competenţelor ce nu ţin de combaterea acestui flagel altor autorităţi ca MAI sau Serviciul Vamal. Nu în ultimul rând, este vorba despre asigurarea unei eficienţe şi integrităţi maxime a instituţiei care va permite angajaţilor să activeze independent. Atât procedura de numire în funcţie, cât şi monitorizarea angajaţilor centrului, ne va permite să evităm implicarea ofiţerilor în activităţi de corupţie. Începând din octombrie, angajaţii actuali vor fi concediaţi, apoi vor trece concursul şi vor încheia contracte de muncă, prin care statul le va oferi un mandat de încredere enorm: salariu bun, perspectiva creşterii în carieră, pachet social corespunzător, statut special. La rândul său, statul le cere acestor angajaţi să fie cinstiţi şi le spune: „ca să mă asigur că veţi respecta criteriile, vă voi verifica periodic şi vă voi provoca".
Cum se va face asta?
Testul de integritate este un instrument nou care înseamnă provocarea ofiţerilor, după un scenariu bine gândit, ca să vedem cât de ferm stau pe picioare. Dacă vor fi constatate abateri de la lege, contractul de muncă va fi reziliat. Când vorbim despre corupţia printre angajaţii CCCEC, cei ai Serviciului Vamal sau procurori, este dificil să-i reţii. Ei cunosc toate metodele şi sunt precauţi. E uşor să reţii un medic, un inginer, un funcţionar de la Primărie. Din acest punt de vedere, testul este o soluţie.
Şi este de ajuns ca să scăpăm de acest flagel?
Urmează să fie implementate şi alte mecanisme. Ceea ce am reuşit noi să realizăm, sub presiunea UE, de altfel, s-a făcut în ritmuri foarte rapide. Pentru că timpul ne-a presat, nu ne-am permis adoptarea la pachet a tuturor prevederilor pe care le-am avut incluse în strategia de reformare. Vinerea trecută, acest document a fost întors CCCEC. Urmează să facem ultimele ajustări. E adevărat că legea a fost aprobată înaintea strategiei, deşi urma să se întâmple invers.
Atunci cât de logică a fost adoptarea acestei legi?
Nu a fost logic, dar e bine aşa cum este. Lucrurile pot fi reparate. Vă asigur că miercurea viitoare stategia va fi discutată la Guvern. I-am explicat premierului cât de important este acest proces. El a dat indicaţii ca toate instituţiile să îşi prezinte avizele. În strategie erau incluse prevederi care ţineau de salarizare, care, la prima vedere, păreau exagerate. Era vorba de un salariu care ar putea acoperi cât de cât coşul minim de consum în Chişinău, ceea ce ar însemna 7-8.000 de lei.
Şi ce salariu are acum un angajat al centrului?
2.000 de lei pentru un ofiţer tânăr, în timp ce salariul meu e de 5.790.
Cum vă descurcaţi cu aceşti bani?
Foarte greu. Am o soţie care desfăşoară mai multe activităţi. Asta îmi permite un trai decent.
Dar maşinile parcate lângă CCCEC vorbesc despre o altă realitate...
Păi tocmai de asta am introdus câteva mecanisme importante ca să putem vedea dacă sunt sau nu corupţi angajaţii CCCEC. Testul poligraf ne va permite să întrebăm periodic angajaţii de unde au maşină sau casă scumpă. Totodată, le vom monitoriza stilul de viaţă. Chemaţi-i acum pe fiecare dintre ei şi veţi vedea că nicio maşină parcată aici nu le aparţine. Vor motiva că au cumnaţi milionari sau soacre prin Italia. Am lista acestor automobile pe masă. Situaţia de la noi nu se deosebeşte însă cu nimic de cea de la Procuratură sau Poliţie. Dacă îl dau pe vreunul afară, până diseară primesc vreo 70 de apeluri telefonice „că e băiat bun şi e de-al nostru". Fiecare în parte e bun, iar în ansamblu are de suferit instituţia, fiind percepută ca una coruptă.
Aţi recunoscut că aveţi problem la CCCEC. De ce nu aţi sesizat procurorii anticorupţie?
Prefer însă să-i dau afară pentru că nu am probe concludente. Singurul lucru pe care-l pot face este să chem angajatul şi să-i zic: „Frate, eşti compromis şi nu pot merge alături de tine". Nici testul integrităţii nu poate fi o probă, dar aşa îl poţi uşor da afară. După asta, nu mai are nicio şansă să se angajeze în organele de drept. Să nu uităm totuşi că suntem primii care ne-am asumat testarea integrităţii. Ne vor verifica cei de la SIS. Directorul, de exemplu, poate fi eliberat pentru orice şoaptă spusă aiurea. Va trebui să fie un fel de Făt Frumos, având în vedere criteriile drastice după care va fi ales.
Apropo, ce veţi face în continuare? Vă vedeţi în această funcţie şi din octombrie?
Nu am luat o decizie. De când sunt în funcţie, am fost incisiv şi am declarat că instituţia trebuie reformată. În nouă ani, sunt al cincilea director. Nu e un lucru bun, şi asta pe lângă faptul că ai fost numit pe principii politice, în nu ştiu ce condiţii, la fel ca şi adjuncţii. În loc de angajaţi profesionişti, centrul se alege cu un fel de politruci care se grăbesc să ajungă la partide ca să raporteze situaţia. Politizarea este cel mai grav lucru care distruge instituţia. Am fost cel care a mers pe principiul de depolitizare. În această situaţie cred că nu ar fi recomandată rămânerea mea în funcţie. Chiar dacă nu sunt politician, am fost recomandat de un partid. Centrul trebuie să o ia de la zero. Facem un concurs transparent şi să câştige cel care are perspectivă. La fel, să uităm de toate declaraţiile politice iresponsabile, potrivit cărora mai-marii îşi împart funcţii. Aceste instituţii servesc cetăţeanului. Tricolorul şi omul din stradă e Dumnezeul meu, nu politica. Târgurile politice distrug credibilitatea centrului. Pentru moment, decizia mea este ghidată de aceste principii.
Deci, centrul a fost controlat şi pe timpul dumneavoastră.
CCCEC a fost politizat de când a fost creat. Slavă Domnului, am reuşit să promovăm anumite îmbunătăţiri. Până acum nu au existat garanţii suficiente ca un conducător să îşi exercite mandatul independent. Am inclus aceste garanţii în noua lege. Ca stat, sunt obligat să le ofer angajaţilor toate condiţiile să îşi exercite corect obligaţia. Dacă dau unui ofiţer 2.000 de lei pe lună, iar el nu are casă, şi mai vreau de la el să-şi facă bine datoria, nu procedez corect. În jumătate de an, acest angajat se schimbă atât de mult, că nu voi şti ce să fac cu el. Decât să am 500 de angajaţi prost plătiţi, mai bine 50, dar foarte bine remuneraţi. Ştiu că atunci când va lua un dosar în mâini nu se va gândi cine se află în spate. „Nu cumva e un politician, care ar putea pune capăt carierei mele?".
Cum se face politizarea?
Nu e o chestie directă. Directorul nu e o punte de legătură între Centru şi politic. E vorba de angajamentul moral pe care îl ai. Până acum, nimeni nu şi-a asumat să îmi dea indicaţii directe. În momentul învestirii, le-am spus în faţă liderilor politici că nu mă voi supune. Nu sunt sigur însă că asta au făcut-o şi unii colegi de ai mei.
CCCEC face astăzi zece ani. Putem vorbi despre eficienţa acestei structuri?
În 2001, era corupţie la tot pasul. Oamenii de afaceri erau zăpăciţi. Dacă peste ei nu venea poliţia economică, venea Fiscul. La toţi trebuia să le dai. Din punct de vedere politic, decizia de creare a centrului a fost corectă. Ce s-a întâmplat mai departe, mă refer la dosarele politice, a compromis activitatea instituţiei.
De ce nu sunt cercetaţi penal grangurii mari?
Am investigat miniştri, şefi de agenţii, de pe timpul guvernării comuniste.
Ce se întâmplă cu cei de azi?
O să vină şi timpul lor. Putem vorbi de corupţie când avem probe concludente. Pentru moment, sistemul nostru penal şi de responsabilizare a funcţionarilor nu este perfect. Avem un şir de prevederi care împiedică tragerea la răspundere a persoanelor care au fost implicate în luarea deciziilor, din simplu motiv că au fost luate decizii colective. De exemplu, în cazul Ciocârlia (strada unde a fost ridicate casele de lux ale familiei Voronin - n.r.) răspunderea, practic, nu o poartă nimeni. Ştim că societatea civilă vrea spectacol, noi nu vom oferi spectacol atât timp cât activăm într-un cadru legal. Să nu vă imaginaţi că miniştrii fură cu căldarea. Îi monitorizăm foarte atent. În instituţiile publice, corupţi sunt funcţionarii neclintiţi de ani buni, care cunosc cel mai bine cum se fac jocurile. De ăştia avem cu duiumul.
Şi judecătorii?
Vă tot întrebaţi de ce, oficial, nu avem judecători corupţi. Foarte simplu, nimeni nu a venit la CCCEC să-i denunţe. Ce înseamnă un proces de judecată? Cineva vrea să-şi rezolve o problemă, aşa că va căuta toate posibilităţile să o facă. Nu va veni la noi, ci va merge la judecător. În jurul judecătorilor, procurorilor, ofiţerilor de urmărire penală se află un alai de avocaţi care umblă cu „rezolvatul problemelor". Azi nu sunt căutaţi avocaţii buni care pot demonta orice probă sau să facă praf orice acuzare, e căutat cel care ştie bine judecătorii. Am prins 15 apărători într-un singur an.
De ce nu mergeţi până-n pânzele albe?
Judecătorii au imunitate. Cum vă imaginaţi? Am reţinut avocatul cu 20.000 de euro care ştie că se va întoarce în instanţă. Credeţi că va recunoaşte că banii sunt pentru judecător? Nu! Preferă să spună că banii sunt onorariu. Ce se întâmplă de fapt? Toată armata asta de avocaţi, procurori, judecători aşteaptă dosarele CCCEC aşa cum ţăranul aşteaptă ploaia. Din dosarele de la Poliţie, cum ar fi furtul de găini sau de telefoane mobile, nu scot bani. Dosarele de combatere a corupţiei generează corupţie. Nu pot înţelege cum din 500 de cazuri pe care le-am avut în vizor în 2011 nimeni nu stă la închisoare. Înseamnă că le-am dat ploaie la toţi. Dacă mita nu a ajuns la ofiţerul CCCEC, banii i-a luat procurorul, dacă nu procurorul atunci judecătorul. Pentru cine lucrăm şi cheltuim bani? Iată de ce propunem schimbarea întregului sistem care să permită monitorizarea dosarelor. Azi, dacă deschizi safeul vreunui şef cu multe stele pe umeri, îţi pui mâinile în cap când vezi câte dosare stau conservate acolo.
În mai bine de doi ani de când ocupaţi această funcţie, v-a bătut cineva la uşă să vă ofere mită?
Personal, nu m-a abordat nimeni. Dar de multe ori mi s-a părut că mi-au fost transmise semnale. Activez de mult timp în organele de drept. E ca într-o familie mică, dacă te compromiţi, nu mai ai posibilitatea să-ţi faci datoria onest în acest mediu. Slavă Domnului, îmi duc numele cu demnitate.
Se încarcă comentariile...
