Conaţionala Svetlana Jitariuc este un om care ştie a citi, în privirile partenerului de dialog, intenţiile de decriptare a vicisitudinilor existente încă pe tărâmul unde limba română constituie un factor incomod, pentru trecători ocupanţi, demodaţi prin prejudecăţi, de tip sovietic, şi cu neschimbata opţiune spre o impunere a dreptului forţei contra forţei dreptului, politica faptului împlinit menţinând o stare de lucruri care nu foloseşte decât iluziei că va renaşte imperiul decedat prin implozie. 

Ca profesor de educaţie muzicală şi educaţie civică, dar şi director adjunct al Liceului Teoretic "Ştefan cel Mare şi Sfânt", din oraşul Grigoriopol, românca Svetlana Jitariuc este o pildă de echilibru, tact, bun simţ, încredere în puterea celor înlănţuiţi vremelnic de a renaşte într-o comunitate europeană liberă de noile dictate răsăritene. 

Cu harul ascultării atente a celor pe care îi îndrumă, cu răbdarea celei care vrea mai întâi să înţeleagă ceea ce i se cere, cu înţelepciunea pedagogului care ştie greutatea în aur a unui cuvânt bine cântărit, cu copiii de la clasă, de care se simte pe viaţă legată, şi cu copiii de acasă, adevăratele premii ale vieţii sale, domniţa Svetlana Jitariuc ştie să fie mai puternică decât întâmplătorii dregători învecinaţi ai momentului actual, energia sa izvorând din convingerea că merge pe un drum de la care nu mai poate fi abătută.

Un om rar, a cărui forţă interioară se bazează pe o modestie exemplară, nativă, comparabilă cu o hlamidă regală, pe care este înscris, cu litere mari, în dreptul inimii, cuvântul CARACTER. 

Întrebărilor de mai jos li s-a răspuns limpede, de la altitudinea unui om de atitudine nemimată. 

- Ce anume vă determină ca să dedicaţi, în fiecare an, atâta energie, tact şi pasiune educaţiei unor copii de naţionalitate română, într-o parte a Europei încă departe, la propriu şi la figurat, de Statuia Libertăţii?

- Sunt învăţător, profesor, dascăl, iar aceasta înseamnă să te dedici cu trup şi suflet copiilor, educaţiei. Sunt profesor, dar aceasta nu e o simplă meserie, ci, mai întâi, aceasta îmi este vocaţia, ceea ce presupune multă muncă asiduă asupra dezvoltării personale. Aceasta mai înseamnă dăruire necondiţionată celor pe care ni i-a încredinţat societatea, mai bine zis părinţii. Un dascăl înnascut, posedă cheia spre sufletele copiilor. Fericiţi sunt copiii care au parte de dascăli devotaţi meseriei. Nu ştiu dacă eu cu adevărat sunt un astfel de profesor, dar mereu m-am străduit pentru creşterea mea personală, iar drumurile, cărţile şi dragostea pentru Limba Română - pentru care mai suntem într-o luptă acerbă în acea parte a lumii - devenindu-mi şi bunii mei sfetnici, mi-au ajutat visul să devină realitate. Am contribuit mereu la dezvoltarea sau poate readucerea, în multe cazuri, a valorilor adevărate, naţionale, descinse din Marea Cultură, Limbă şi Istorie a Poporului Român. Pentru că am anumite convingeri. Pentru că tot către ce râvnesc să realizez cu pasiune dă roade. Poate că de aici şi derivă energia şi pasiunea despre care menţionaţi. Nu e simplu, chiar deloc nu e simplu să activezi într-o zonă în care Limba română este tabu, unde Drepturile existenţiale ale omului sunt doar la nivel de declaraţii false, de facto fiind încălcate în mod flagrant pentru vorbitorii de Limbă Română. De aceea, cu 13 ani în urmă, am decis să deschidem o şcoală cu predare in limba română, neacceptată fiind în localitatea în care avem domiciliu, oraşul Grigoriopol - marcat cu roşu pe hartă -,

subordonată administraţiei autoproclamatei republici moldoveneşti nistrene. Facem naveta zilnic. cu copiii şi cadrele didactice, parcurgand 34 km tur-retur, traversând bariera de frontieră în localitatea Doroţcaia, raionul Dubăsari, subordonată Republicii Moldova. Suntem refugiaţi pe propriul pământ, în propria ţară… Consider că am o datorie morală de a educa, de a crea viziuni, de a-i ajuta pe tineri să fie deschişi pentru schimbări, să cunoască Adevărul. Pentru adevăr trebuie să lupţi, căci merită. Îi motivez pe elevii mei să-şi creeze darul de a nu se lăsa înfrânţi. Să înveţe din suferinţe şi din greşeli, apoi să meargă mai departe. Iar cel mai mult le doresc curaj. De obicei, acesta are grijă de toate celelalte. Curaj în numele Adevărului! 

- Cum se explică bucuria vizibilă a elevilor dumneavoastră atunci când vin la fotografia de familie, a clasei lor, cu costumele populare naţionale? 

- De obicei, portul popular îl îmbrăcăm la evenimente importante, sărbători tradiţionale,  sfinte ale Neamului Românesc, pe care le invăţăm. Le purtăm cu pietate, explicându-le că in portul popular este cuprins un întreg Univers - diverse simboluri ale nemuririi neamului. Mai poartă şi bentiţa de tricolor la mânuţă, iar de sărbători la frunte sau în cosiţă, ceea ce cu ani în urmă era absolut inacceptabil. Bucuria schimbării nu vine deodată, ea vine pe parcurs, după multiple ore de educaţie patriotică, de acceptare a identităţii româneşti, după multiple ore de inţelegere şi de debarasare de prejudecăţi şi stereotipuri... Copiii au nevoie de modele, nu impuse, ci de acele modele care i-ar ajuta cu adevărat să se simtă şi ei o valoare. În portul popular se cultivă ţinuta, grija faţa de acest atribut peren al Neamului. Sunt mândri, au grija de el. Zic că sufletul le este mai frumos! Îmbrăcaţi în strai popular şi cântecul iese mai bine, dansul mai cu har şi vorba mai cumpătată…Iar dacă observă dragostea, atitudinea şi dăruirea pentru ei din partea adultului , sunt fericiţi îndoit. Din toate acestea se creează şi fericirea mea… 

- Ce mai înseamnă azi, pentru dumneavoastră, educaţia civică şi cui mai foloseşte? 

- Consider că educaţia civică este ceea ce lipseşte mult în societatea modernă, în special în societatea românească. După mine, educaţia civică este domeniul în care se/care creează caractere, personalităţi capabile să aducă schimbări şi să contribuie la schimbări benefice in societate; să poată lua decizii corecte, să-şi poată apăra opinia, să-şi poată asuma responsabilităţi şi pentru soarta altora. Prin educaţia civică, copilul învaţă drepturi dar şi obligaţiuni, învaţă la justa valoare noţiunea de OM….Prin educaţia civică se capătă noţiuni elementare de justiţie, adevăr, norme, legi, pe care e dator să le respecte începând din familie. Educaţia pentru libertate şi valori democratice, fără de care nu poate exista o societate modernă. Circumstanţele în care am fost educaţi noi - cu autoritate excesivă şi cu puţină libertate, n-au fost favorabile acestei virtuţi, libertăţii, astfel nu o putem cultiva pe măsură elevilor noştri. De aceea cred că la educaţia civică putem educa în sensul adevărat al spiritului libertăţii. În acest context, sunt relevante reflecţiile academicianului Augustin Buzura: ’’Libertatea şi demnitatea se păstrează numai de nişte oameni care îşi cunosc rostul şi locul în lume…În lumea Internetului, a sateliţilor de comunicaţie, a telefoanelor mobile etc.,etc., oamenii nu mai pot fi cu adevărat minţiţi sau ţinuţi în izolare, decât dacă se complac în această situaţie. Desigur, sărăcia nu este furnizoare de libertate şi democraţie. Între carte şi pâine este clar ce ar alege marea majoritate. Dar în această majoritate există oameni şi mai puţin săraci, oameni mai puţin luminaţi sau foarte luminaţi, care trebuie să-şi ia rolul lor în serios, care au obligaţia morală de a descrie semenilor lor drumul spre el însuţi.’’ (Contrafort,nr.100, 2003) 

- În fotografiile realizate cu absolvenţii dvs. se observă un optimism robust al lor, semn al unor convingeri puternice insuflate şi de dumneavoastră. Mă înşel? 

- Mi-ar plăcea sa fie asa...M-aş bucura nespus...Sper că munca pe care am realizat-o ani la rând, 36 la număr, ca şi pasiunea mea să nu fie în zadar, deoarece am încercat să motivez, să inspir, să fiu alături în drumul greu adolescentin, în calea de înţelegere a Vieţii...Tot ce cunosc eu le-am oferit şi continui să le ofer lor. Am perseverat fiind mereu corectă, insuflându-le şi lor această calitate care presupune multă muncă, căutare, dezvoltare de sine, de adevăr, pentru a deveni demni de existenţa lor, ei , la rândul lor, devenind un model pentru cei din jur. Am păstrat copilul din mine, ceea ce m-a ajutat să-i înţeleg şi să mă perceapă ca persoana care vrea să-i ajute, să-i ghideze. 

- Cum definiţi dumneavoastră un...bun român? 

- Omul care cunoaşte istoria, îşi cunoaşte trecutul. Ştie de unde vine, ce face şi încotro se indreaptă. Omul care e mândru de trecutul său şi care niciodată nu va fi indiferent faţă de tot ce se întâmplă la el acasă. Avem modele de personalităţi în istoria neamului românesc, care au dat dovada de nobleţe, curaj, demnitate, jertfire de sine, chiar dacă au avut de suferit de pe urma regimurilor distrugătoare de valori, ei în această luptă devenind VALOARE. Învăţăm să fim buni români în acea parte a continentului european, care are nevoie de mari schimbări către civilizaţie, cultură, educaţie, libertate - valori inestimabile pentru o lume modernă. 

- Ce înseamnă, pentru elevii dumneavoastră, Europa de azi, în general, Uniunea Europeană, în mod special? 

- Deschidere către alteritate, toleranţă, posibilităţi de dezvoltare personală prin diverse programe educaţionale, respect, siguranţa pentru un viitor prosper. Noi suntem europeni, nu suntem încă în UE, de aceea prin intermediul educaţiei civice, a diferitor activităţi şcolare, de educaţie non-formală, îmi ghidez discipolii spre inţelegerea corectă a valorilor democratice promovate de Uniunea Europeană, învăţându-i să gândească critic, să gândească pozitiv, dar şi să cunoască ce este voluntariatul - unul din instrumentele educaţionale moderne. 

- Dacă toţi locuitorii din stânga Prutului şi din stânga Nistrului, indiferent de limba pe care o vorbesc, ar avea libertatea de circulaţie în Uniunea Europeană ar fi, la revenirea acasă, mai comunicativi, mai înţelegători, unii cu alţii, indiferent de naţionalitatea lor? Sau nu? 

- Bineinţeles că da. La momentul actual chiar nu e o problemă să circuli în UE. Mulţi o fac deja posedând paşapoarte biometrice, beneficiind şi de Acordul de Asociere. Altă treabă ar fi şi dacă ar mai poseda calităţile descrise, intenţiile nobile de a se folosi de aceste oportunităţi. Spre regret încă nu e chiar aşa...fapt regretabil... 

-  Ce proiecte personale aveţi pentru anul următor de învăţământ? 

-  Integrarea europeană a Republicii Moldova presupune un proces complex de reforme, care trebuie să fie înţeles pe deplin de către cetăţeni, dar mai cu seamă de tânăra generaţie, pentru a putea fi susţinut şi realizat în totalitate. De aceea, tinerii au nevoie de mai multă informare privind modul de funcţionare a Uniunii Europene (UE). Aceasta şi va fi , probabil, pe prim plan în agenda mea profesională. Sper să fie continuitate şi cu adevărat să dea roade. Aş dori să menţionez unele activităţi în care m-am implicat cu elevii mei în acest an şi cărora mi-ar plăcea să le asigur continuitatea, să creez parteneriate de colaboare: *Seminare, training-uri din partea AND (Academia Nicolae Dumitrescu) ,,Misiune-Viziune-Valori’’ foarte benefice în scoală, atât pentru cadrele didactice ,cât şi pentru elevi; *Fiind cordonator al Proiectului ACCESS Micoscholarship, finanţat de Ambasada SUA în R.Moldova pentru 20 de copii din familii dezavantajate, voi avea grija sa ajungă la final de Program în rezultatul căruia aceşti copiii, după 2 ani de studiu al limbii engleze, vor primi Certificatul de absolvire a acestui Program. Să ne bucurăm împreună! *Colaborarea în continuare cu Casa Limbii Române din Chişinău, unde am avut întâlnire cu scriitorii Vlad Mischevca, Ion Negrei, Efim Tarlapan, Ion Anton, Alexandru şi Ana Bantoş; jurnalişti de la Jurnal TV’’; * Să găsim oportunităţi de participare la diverse Şcoli-traininguri de vară, Europene, *Colaborarea cu Despărţămintele ASTRA din România cu care avem parteneriate timp de 8-9 ani; *Proiectul –parteneriat 101+21, de elevi din Liceul ,,Ştefan cel Mare şi Sfânt şi din Gimnaziul ,,N.H.Costin’’ din Chişinău; * Proiectul transfrontalier Grigoriopol-Adjud (România); * Participarea la Conferinţa ,,Şcolile româneşti din Transnistria-mit sau adevăr’’ susţinută de Fundaţia ,,Regele Carol’’, România, la care au participat 12 elevi din liceu; *Participarea la Competiţiile de Jocuri Intelectuale ,,Ce? Unde? Când?’’ , susţinută şi promovată de Promo-Lex; * Mi-aş dori să-mi pot duce discipolii cât mai des ÎN ŢARĂ, să se convingă că dincolo de Prut sunt fraţii noştri de sânge şi că ,,Lucoarea nu vine de la răsărit...’’, pentru neamul nostru (cum ni se spunea nouă în copilărie), ci de peste PRUT şi din Occident. Doar aşa vom putea dăinui prin veacuri!  Este un deziderat, sper să-l realizăm, să ajungem la Putna lui Ştefan ce Mare şi Sfânt, să ne închinăm la mormânul Domnitorului, numele căruia îl purtăm cu demnitate acolo, în zona ocupată de separatişti. Ce mi-aş mai dori?...Să am parte de sănătate... 

- Ce anume vă mai determină să rămâneţi o româncă demnă, într-un context aparte? 

- Adevărul istoric la care avem acces, convingerile create nici de azi, nici de ieri, pe care mi le-am creat, trecând prin diferite situaţii destul de dure. Am fost educată în acest spirit. Sunt mândră că sunt româncă şi niciun regim nu-mi va schimba viziunile, convingerile şi naţionalitatea. 

- Poate ar fi trebuit să vă mai pun o întrebare, una aşteptată de dumneavoastră...care ar fi aceasta?

- O intrebare pusă de fiica mea, pe când avea vreo zece anişori, când plecam la mătuşa ei, traversând podul de la Tighina... Azi, fata mea, Laura este studentǎ, la jurnalism, la Universitatea Al. I. Cuza, din Iasi. Laura de zece anişori mă întreba:  - Nistrule cu apă lină, Ce se-aude la Tighina? Ce mai e pe la cetate, Ce vremuri o mai aşteaptă, Când veni-va-i libertate? - Grea, prea grea, îi este soarta, Înconjurată cu sârmă ghimpată. Cine oare? Când şi unde, La-ntrebare va răspunde? 

- Ce mesaj aveţi pentru cititorii publicaţiei ADEVARUL, de acolo de unde creşteţi copii luminaţi de limba şi istoria românilor? 

- Pedagogul trăieşte doar din idealuri, dar realizarea idealurilor necesită investiţii. Lucrurile nu se vor schimba în societate până când guvernanţii noştri nu vor întelege că e timpul să investească în educaţie. Să înveţe şi maturii şi demnitarii de la aceşti copii şi de la cadrele didactice din Liceele româneşti din stânga Nistrului Lecţia Demnităţii... ,,Dacă vrei să cunoşti un om, du-te cu el la drum lung’’, zicea cineva... Drumul nostru nu este uşor, ci mai des anevoios...Aceşti copii, chiar toţi copiii lumii nu sunt o distragere de la preocupări importante. Ei sunt SINGURA preocupare adevărată şi importantă. Să le dăm prioritate!  “Ideile sunt doar nişte cuvinte. Pentru a le aduce la viaţă este nevoie de acţiune şi de perseverenţă”  afirma Robin Sharma.