Guvernul R. Moldova va achita prejudicii morale unei femei din Transnistria pentru tratament discriminatoriu admis de instanţele judecătoreşti

La data de 14 octombrie 2021, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a pronunţat o decizie pe cauza Şutac vs. Republica Moldova, prin care a luat act de acordul de reglementare amiabilă la care au ajuns Guvernul Republicii Moldova şi reclamanta Oxana Şutac.

Potrivit Promo-LEX, cauza se referă la refuzul autorităţilor Republicii Moldova de a acorda indemnizaţie unică la naşterea copilului, indemnizaţie pentru creşterea şi îngrijirea copiilor pentru că reclamanta ar beneficia de astfel de indemnizaţii din partea administraţiei de facto a regiunii transnistrene.  

În anul 2010, Oxana Şutac s-a adresat Casei Teritoriale de Asigurări Sociale (CTAS) Dubăsari, cu scopul de a primi indemnizaţii şi prestaţii sociale pentru întreţinerea celor 4 copii minori ai săi, cu vârste cuprinse între 2 şi 10 ani. La 30 martie 2010, CTAS Dubăsari i-a refuzat în stabilirea prestaţiilor sociale, motivând că reclamanta beneficiază de astfel indemnizaţii din partea administraţiei de facto a regiunii transnistrene.  

La 8 iulie 2010, reclamanta a contestat acest refuz în instanţa de judecată. În cererea sa, reclamanta a menţionat că, odată ce actele normative naţionale nu stabilesc careva restricţii la acordarea indemnizaţiei pentru copiii cetăţenilor din localităţile din estul ţării şi nu delimitează teritoriul Republicii Moldova după careva criterii, este inadmisibilă interpretarea eronată a prevederilor legislaţiei. Deoarece autorităţile constituţionale ale Republicii Moldova nu recunosc organele neconstituţionale create artificial în regiunea transnistreană, iar Constituţia Republicii Moldova garantează în măsură deplină drepturile tuturor cetăţenilor săi, reclamanta consideră că, drept cetăţean al Republicii Moldova, cade sub incidenţa legislaţiei naţionale şi, prin urmare, drepturile sale şi ale copiilor urmează a fi ocrotite prin lege.  

Prin hotărârea din 1 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Chişinău, cererea de chemare în judecată depusă de reclamantă a fost respinsă ca neîntemeiată. Ulterior, prin decizia din 6 iulie 2011,  Curtea Supremă de Justiţie (CSJ) a respins recursul declarat de Oxana Şutac şi a menţinut hotărârea din 1 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Chişinău. 

La data de 3 ianuarie 2012, reclamanta a depus o cerere la CtEDO şi a reclamat încălcarea art. 1 din  Protocol nr. 1 la Convenţie (dreptul de proprietate). Suplimentar, reclamanta a invocat încălcarea articolului 14  coroborat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie pentru că a fost victima unui tratament discriminatoriu. 

La 30 august 2019, CtEDO a comunicat cauza Guvernului Republicii Moldova. Ulterior, Agentul Guvernamental a iniţiat procedura de reglementare amiabilă a cauzei şi a solicitat Curţii Supreme de Justiţie revizuirea cauzei. La 08 iulie 2020, CSJ a constatat încălcarea drepturilor Oxanei Şutac garantate de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie şi a art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1. Totodată, a fost casată decizia CSJ din 6 iulie 2011 şi s-a reţinut prezenta cauza în procedura Curţii Supreme de Justiţie pentru reexaminarea în ordine de recurs. Prin decizia CSJ din 12 august 2020, a fost admis recursul depus de Şutac Oxana, a fost casată hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 01 noiembrie 2010, iar cauza a fost remisă la rejudecare la Judecătoria Chişinău, sediul Rîşcani.  

Prin hotărârea Judecătoriei Chişinău, sediul Rîşcani din 27 ianuarie 2021 acţiunea reclamantei a fost admisă, a fost anulate actele administrative ilegale, iar CNAS a fost obligată să stabilească retroactiv indemnizaţiile sociale solicitate în anul 2010.  

La 25 mai 2021, Curtea de Apel Chişinău a respins cererea de apel depusă de CNAS şi a menţinut hotărârea Judecătoriei Chişinău, sediul Rîşcani din 27 ianuarie 2021.