Rezultatul referendumului organizat pe 5 iulie de către autorităţile de la Atena rămâne a fi încă necunoscut. Dar indiferent de opţiunea „câştigătoare”, poporul elen va avea de pierdut. Chiar nu contează cum au votat grecii: în favoarea sau împotriva acceptării condiţiilor impuse de creditori, oricum majoritatea datoriilor vor trebui, odată şi-odată, reîntoarse, inclusiv de către cei care se opun cu vehemenţă şi se jură că nu au trăit în opulenţă. Un stat nu se poate împrumuta la nesfârşit şi nici nu-i poate sfida necontenit pe toţi cei care i-au sărit în ajutor.

Salariul mediu în Grecia este acum peste 1000 de euro, mult mai mare decât în alte ţări europene precum Cehia, Polonia, Ungaria sau Letonia. De România sau Bulgaria, aflate la coada clasamentului, nici nu pomenesc. De aici rezultă că nivelul de trai al grecilor este mult mai ridicat decât al celorlalte popoare din sud-estul şi estul Europei. Dar din păcate, fraţii noştri ortodocşi au mari deficienţe la capitolul productivitate. Oricâte măsline nu ar cultiva şi exporta, nu vor fi tot atât de rentabili precum industria germană constructoare de maşini. În schimb, toţi grecii vor să trăiască la fel de bine ca nemţii.

„Problema orientală” a Uniunii Europene este una sistemică şi doar aparent endemică. Reproşurile actuale faţă de lâncezeala sau frivolitatea elenă sunt inutile şi puerile. Odată admişi în spaţiul comunitar şi mai ales după introducerea monedei unice, grecii nu au avut niciun motiv să-şi schimbe mentalitatea sau năravurile. Corupţia persistentă încă din timpurile fanariote, precum şi predilecţia pentru un stil de viaţă bonom, dar nu neapărat econom, fac parte din codul lor genetic. Nu mai are rost să-i iai la rost pentru ceea ce sunt: popor balcanic.

Indiferent de decizia care se va lua în birourile bancherilor de la Frankfurt (Banca Centrală Europeană) sau Washington (Fondul Monetar Internaţional), Grecia va rămâne „călcâiul lui Ahile” al Europei. Important este ca exemplul său să nu fie preluat şi de alte state UE, să nu se răspândească percepţia că unii trebuie să muncească pentru alţii, iar sudicii datornici vor fi permanent iertaţi de nordici doar pentru că au fost în antichitate mai civilizaţi.

În contextul unor datorii exorbitante (de cca 320 de miliarde de euro), care se pare că vor fi reîntoarse la calendele greceşti şi dintre care peste 60% reprezintă banii contribuabililor germani, francezi, italieni, spanioli ş.a., cel mai probabil că Grecia va fi exclusă din zona euro şi obligată să revină la drahmă, chiar dacă asta va crea un precedent periculos. Partea proastă din această situaţie nefastă este că asistenţa europeană acordată statelor Parteneriatului Estic va fi mult mai selectivă şi riguroasă. Adică greşeala „Grexit”-ului înseamnă moleşeala Republicii Moldova în continuarea parcursului său european. Fără sprijinul financiar al UE nu putem vorbi despre implementarea reformelor sau respectarea angajamentelor asumate. Lipsa voinţei politice mai poate fi depăşită prin presiunea opiniei publice, dar lipsa motivaţiei pecuniare – niciodată.

Aşadar, referendumul bizar din Grecia, cu toate că reprezintă un artificiu propagandistic al guvernului condus de populistul Tsipras, va redimensiona nu doar relaţiile din cadrul UE, ci şi cu ţările din afară, care aspiră să adere la spaţiul comunitar. Păstrând proporţiile, trebuie spus că banii pe care grecii nu au de unde să-i returneze creditorilor puteau ajunge sub formă de împrumuturi şi granturi în state precum R. Moldova. Cu condiţia ca nici noi să nu ne abatem de la procesul de integrare europeană. Dar la cel sărac şi găina e... jumulită.