Expert: Situaţia în domeniul calităţii şi cantităţii apei în Moldova este destul de „tristă”

Expert: Situaţia în domeniul calităţii şi cantităţii apei în Moldova este destul de „tristă”

Situaţia apelor de suprafaţă din Republica Moldova este destul de „tristă” din punct de vedere al calităţii şi al cantităţii şi de mai mulţi ani şi rămâne neschimbată. Principala sursă de poluare a apelor sunt apele uzate, pe motiv că Moldova duce o lipsă acută de staţii de epurare, iar autorităţile nu se grăbesc să investească în construcţia altor noi.

Declaraţia a fost făcută pentru IPN de către Iuliana Cantaragiu, expert proiecte la asociaţia Obştească „Centrul Naţional de Mediu”.

„Noi construim apeducte, aducem la robinet oamenilor apă, însă nu oferim soluţii pentru apele uzate. Apa uzată trebuie în mod normal să meargă într-un sistem de canalizare şi să fie epurată. Foarte puţine investiţii se fac în Republica Moldova anume în acest sector. Autorităţile ar trebui să fie foarte alarmate pe acest subiect şi să aloce şi bani pentru a se construi staţii de epurare”, consideră Iuliana Cantaragiu.

Experta susţine că de la independenţă în ţară au existat circa 350 de staţii de epurare, acum au rămas doar şapte staţii de epurare care epurează apa la nivel normativ. Iuliana Cantaraiu susţine că autorităţile trebuie să pună problema cap de listă pe agenda lor de guvernare.
 
„Aşteptăm să se formeze noul Guvern care să-şi asume nişte responsabilităţi şi asta ar trebui să fie una dintre responsabilităţile obligatorii”. Potrivit expertei, şi deşeurile sunt o importantă sursă de poluare a mediului, alături de secarea lacurilor. Acestea seacă pentru că agenţii economici deţinători de lacuri artificiale nu le întreţin şi acestea se înnămolesc. De asemenea, majoritatea agenţilor economici nu vor să respecte un debit salubru pentru ca râul să existe, spune experta. Printre râurile care s-au transformat în pâraie sunt râurile Bâc, Răut, Ichel etc. Actualmente, în ţară sunt mai mult de 4 mii de lacuri şi iazuri.

Iuliana Cantaragiu spune că amenzile administrative pentru exploatarea necorespunzătoare a lacurilor sunt foarte mici şi permisive.
 
„Noi credem că trebuie să fie crescute amenzile. Trebuie să fie calculat şi prejudiciul adus mediului, lucru pe care inspectorii ecologici nu-l fac, fiindcă acest prejudiciu se calculează şi se confirmă prin instanţa de judecată. De cele mai dese ori şi judecătorii nu intră în esenţa domeniului. Sistemul per ansamblu nu este creat pentru protecţia mediului. Odată cu modificarea legii privind controalele de stat, controlul în privinţa contravenţiilor sau abuzurilor în domeniul mediului au fost incluse într-un rând cu contravenţiile, de exemplu, în domeniul financiar. Acest lucru este incorect, deoarece atunci când are loc o încălcare a legislaţiei de mediu, imediat aceasta trebuie investigată, nu trebuie să se meargă prin procedurile birocratice de permisiune de preluare a probelor etc, deoarece trece timp şi sursa de poluare a dispărut, investigaţia nu mai este corectă”, a spus ea.

Experta susţine că implicarea societăţii în rezolvarea problemelor apelor, inclusiv la nivel local, este destul de lentă şi că acum oamenii sunt la etapa de conştientizare a problemelor. „Oamenii observă doar ceea ce se vede cu ochiul liber, dar nu se întreabă care este analiza chimică a apei. Puţini sunt deranjaţi că se varsă canalizarea în râuri. În rezolvarea acestor probleme la iniţiativa oamenilor pot interveni uşor la nivel local, autorităţile publice locale. Deseori aceştia nu sunt receptivi, dar sunt şi cazuri fericite. Noi trebuie să învăţăm cum să rezolvăm problemele pe care tot noi le generăm”.

Vorbind despre experienţa UE în domeniul protecţiei apelor, Iuliana Cantaragiu a remarcat că Moldova ar putea prelua practici bune de la ţări cu tradiţii în domeniu, precum Finlanda, Austria, Franţa etc. „Guvernele acelor state şi oamenii cunosc despre importanţa apei pentru viaţă. Cel mai important, trebuie să existe voinţă politică pentru a fi implementate în Moldova”.

Potrivit unui studiu realizat la sfârşitul anului 2017 de către Apă-Canal Chişinău, calitatea apei potabile în Moldova în 2017 arată că aceasta rămâne constant la un nivel scăzut. Cea mai gravă situaţie se atestă în localităţile rurale, unde principala sursă de apă sunt fântânile. Circa 61% din apeductele legate de sursele subterane de apă şi aproximativ 84% a apei din fântâni nu corespund normelor sanitare după componenţa chimică. Calitatea apei potabile din sursele subterane nu corespunde nici după indicii bacteriologici. Cel mai mult sursele subterane de apă sunt afectate de fermele zootehnice, gunoişti, depozitele de îngrăşăminte şi deşeuri, precum şi de lipsa sistemelor de epurare. În acest sens, cei mai dificilă situaţie s-a creat în raioanele Făleşti, Teleneşti, Criuleni, Ungheni.

Astăzi, 22 martie, este marcată Ziua Mondială a Apei.

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: