Văzută din afară, situaţia actuală din această ţară, indiferent din ce domeniu am privi lucrurile: politic, economic, social, din prisma statului de drept, pare extrem de complicată.

Atât de rea este realitatea percepută din exterior, încât te întrebi dacă anarhia şi caracatiţa corupţiei au pus definitiv stăpânire pe Basarabia, ducând-o ca vântul firul de pai, direct şi fără scăpare, pe fundul prăpastiei? Sau, poate, în lumina ultimelor evenimente de la Chişinău, prin arestarea, sub acuzarea săvârşiri de fapte grave de corupţie, a omului politic Vlad Filat, unii superoptimişti ar putea spune că asistăm la un moment zero al justiţiei moldovene, care a început în sfârşit lupta adevărată cu marea corupţie?

Dacă ar fi aşa, dar nu cred, arestarea demnitarului respectiv ar fi trebuit făcută fără presiunea şi manifestaţiile stradale ale forţelor proruse. Şi, desigur, arestarea acestuia ar trebui urmată de alte arestări ale altor acuzaţi de corupţie şi fapte ilegale.

Presiunea pusă prin blocarea Parlamentului, a punctelor de ieşire din ţară este dublată cu promisiuni de premiere cu maşini luxoase făcute de controversatul politician prorus Renato Usatâi, pentru cei care îl vor aresta pe Filat! Forţe de bună-credinţă au cerut public, de nenumărate ori, să fie înfiinţat un DNA pe modelul celui românesc, condus de procurori europeni, care să nu fie amestecaţi în fapte de corupţie şi implicit, supuşi manipulărilor politice. Procurori care să nu fie şantajabili şi să nu fie corupţi. Să fie integri!

Ori oamenii integri, politicieni, demnitari, oameni de afaceri, cetăţeni aleşi sau numiţi în structurile de conducere ale statului moldovenesc nu prea există. De câte ori s-a încercat impunerea unor astfel de oameni necorupţi, incoruptibili, au fost blocaţi de forţele politice aflate la putere. Este şi cazul fostului ministru Maia Sandu, care fusese propusă la conducerea Guvernului înaintea lui Valeriu Streleţ, dar a fost respinsă din cauza faptului că a pus condiţia numiri în funcţie a unui procuror-şef integru, independent, european, provenit din afara ţării, care să înceapă cu adevărat lupta împotriva corupţiei.

„Singurul obiectiv în jurul căruia poate fi mobilizat electoratul este combaterea corupţiei, doar că la moment nu avem partide politice credibile care să abordeze problema în mod categoric. Deficitul de politicieni integri se explică în primul rând prin reticenţa oamenilor cumsecade de a se implica în procesul politic autohton care este caracterizat de un grad de cultură foarte scăzut, lipsă de transparenţă şi reguli dubioase. În al doilea rând, chiar şi puţinii oameni corecţi care se aventurează în politica moldovenească nu sunt lăsaţi să ajungă în faţă de către liderii partidelor politice, care văd în ei potenţiali concurenţi în cadrul propriilor formaţiuni politice. Astăzi este, poate, mai complicat decât oricând să oferi soluţii rapide pentru problemele cu care se confruntă ţara.Oamenii care înţeleg acest lucru vor ezita şi mai mult să-şi asume această responsabilitate”, afirma recent, Maia Sandu, într-un interviu acordat publicaţiei Deutsche Welle.

Pe de altă parte, multă lume ştie, resursele financiare externe alocate de Uniunea Europeană, SUA şi chiar de România pentru crearea şi consolidarea structurilor de luptă împotriva corupţiei s-au dus ca într-o gaură neagră, fiind deturnaţi de la destinaţia lor iniţială, lucru care a întărit tot mai mult grupările mafiote în comparaţie cu statul de drept moldovean tot mai slab şi muribund.

Tocmai această realitate, aşa cum o percep eu din afara ţării, mă face să prevăd un viitor mai mult sumbru pentru Republica Moldova, în loc de a percepe evenimentul legat de arestarea lui Filat ca pe un moment zero, cu un nou început pentru statul de drept în lupta cu mafia politică ce a acaparat puterea. Mafie la rândul ei impusă şi generată de sferele de influenţă externă care doresc să-şi păstreze controlul în această zonă.

Toată lumea ştie că un stat profund corupt este un stat foarte uşor manipulabil şi controlabil. De aceea, lupta împotriva corupţiei echivalează cu supravieţuirea, cu menţinerea ţării în plasa Uniunii Europene şi nu cu revenirea ei în zona influenţei ruseşti, distructive. Astfel, întrebarea firească este: în ce direcţie merge Republica Moldova?