Discuţia devine imposibilă şi nu există decât o singură soluţie: acceptarea valului de imigranţi fără drept de apel. Doar că nu sunt de acord cu acest sens al discuţiei, aşa cum nu sunt de acord cu acceptarea imigranţilor musulmani. Am acest drept de a nu fi de acord.

Sunt nişte oameni în suferinţă care fug din calea războiului, trebuie ajutaţi!

De acord şi nu prea. Valul de imigranţi are o ţintă clară: Germania. Ştiu precis că în Germania au cele mai bune condiţii, că vor fi cazaţi în centre de primire bine puse la punct, că vor primi ajutoare sociale generoase. Nu intenţionează să se întoarcă în ţările de origine. În realitate avem de-a face cu imigranţi, nu cu azilanţi. Iar în cazurile de imigraţie există încă prerogativa statelor de a îi primi sau refuza. În plus, în cazul actualei crize au fost aruncate în aer toate înţelegerile internaţionale şi normele UE nu au fost respectate.
 

Dar românii de ce s-au dus în Spania şi Italia?

Pentru că sunt cetăţeni europeni şi au dreptul acesta. România face parte din construcţia numită Uniunea Europeană în cadrul căreia are drepturi şi obligaţii. Unul din drepturi este libera circulaţie a forţei de muncă şi acest drept este compensat prin obligaţiile îndeplinite.
 

Nu îţi este milă de copilul mort din Turcia?

Ba da. Îmi pare rău de orice pierdere a unei vieţi omeneşti, când moare un om dispare o lume, indiferent de rasă, religie, orientare sexuală etc. Însă după ceva ani în presă ştiu că astfel de tragedii sunt instrumentate pentru atingerea unor scopuri. Impactul emoţional anulează raţiunea, împinge într-o singură direcţie: să fie acceptaţi toţi cei care bat la porţile Europei. Fotografiile copilului mort pe plaja din Turcia reprezintă o formă de terorism, o presiune emoţională. Nu văd nici o deosebire între această imagine şi filmuleţele cu decapitările efectuate de Al-Qaida – scopul este crearea unei reacţii emoţionale de masă care să anuleze orice posibilitate de alegere.
 

Eşti xenofob/ rasist/ intolerant?

În mod clar nu. Doar că mă uit la experienţa Germaniei, unde nici la a doua generaţie nu s-a reuşit integrarea socială a imigranţilor musulmani. Ce fel de Europă ne dorim?
 

Şi unde este tradiţionala ospitalitate românească?

Aici avem de-a face cu nişte confuzii. Despre ce fel de legi ale ospitalităţii vorbim? Cele din evul mediu sau cele din ziua de azi? Ospitalitate este un cuvânt abuzat, fiecare înţelege ce vrea prin ospitalitate, dar toţi vorbesc de parcă ar avea acelaşi înţeles pentru toată lumea. Pentru unii ospitalitate înseamnă oferirea unui pahar cu apă, pentru alţii înseamnă găzduirea une rude vreme de un an – pentru extrem de puţini înseamnă găzduirea unui boschetar.
 

Ce te interesează imigranţii musulmani? Ei vor să meargă în Germania, nu să vină în România!

Să vrea să meargă şi în Olanda sau Danemarca, problema este că presiunea pusă asupra Germaniei va trebui împărţită între toate statele Uniunii Europene - şi România va trebui să îşi aducă contribuţia la rezolvarea acestei crize.
 

O discuţie inutilă

În acelaşi timp discuţia deja este inutilă. Sute de mii de imigranţi au reuşit să pătrundă în Europa şi vor fi urmaţi de alte sute de mii. Europa nu îi va putea expulza decât prin folosirea forţei armate, măsurile poliţieneşti vor fi inutile (asta s-a văzut deja la graniţele Macedoniei şi Ungariei). Însă o încercare de rezolvare militară a crizei imigranţilor nu ar face decât să declanşeze un lanţ nesfârşit de confruntări imprevizibile. Imigranţii au intrat în Europa şi aici vor rămâne.