EDITORIAL Declarații pe venit, de ochii lumii

Avem deputaţi şi miniştri care ne mint că îşi declară averile, funcţionari care se fac a lucra şi susţin că le verifică, alţi demnitari care ne spun poveşti despre transparenţă şi e-guvernare. Doar trăim într-o ţară democratică!

Agitaţie mare în weekend, dar şi luni, 2 aprilie, la oficiile Inspectoratului Fiscal de Stat. Oamenii s-au dus pe ultima sută de metri să-şi declare veniturile acumulate în 2011. Culmea corectitudinii, după verificări, dascălii de prin sate care lucrează de o viaţă în aceleaşi şcoli, iar unii, pentru că au fost convocaţi în consiliile electorale locale şi au primit ceva bănuţi că au muncit în ziua alegerilor, au fost nevoiţi să plătească suplimentar Fiscului. Tot aşa, un lector începător a trebuit să întoarcă statului echivalentul a două salarii mizere de-ale lui.

Nu aceeaşi responsabilitate i-a pălit şi pe funcţionarii de rang înalt sau pe aleşii pe care i-am trimis în Parlament. Ca în fiecare an pe vremea asta, mulţi dintre ei s-au făcut a uita că au ceva de declarat. Trebuia să facă acest lucru până pe 31 ianuarie, dar unii nici după două luni nu şi-au amintit de una dintre puţinele obligaţii pe care le au. Atenţie, nu vorbim despre cât de corect au completat acele fişe şi dacă şi-au trecut toate proprietăţile şi conturile deţinute sau afacerile la care au cote-părţi.

Dacă parcurgem averile declarate de parlamentari, de exemplu, vom vedea că mai bine de o treime şi-au trecut pe hârtie doar lefurile, vreo zece şi-au adus aminte că mai au şi o maşină, alţii au zis că sunt proprietari doar de case, o altă categorie şi-a declarat dividendele, nu şi afacerile pe care le controlează şi tot aşa. Doar zece deputaţi şi-au trecut în declaraţiile pe venit şi casele, şi maşinile, şi terenurile, şi afacerile. La Guvern, situaţia e trasă la indigo.

Probabil, asta se numeşte în „limba moldovenească" transparenţă şi e-guvernare, pentru care străinii pompează milioane de dolari. Acest gen de respect pentru cetăţeanul de rând este vechi, iar actualii guvernanţi, care promit să ne ducă în UE, s-au pliat perfect pe tradiţia fostei echipe comuniste. Cel puţin, pe vremea lui Voronin, comisia de control a averilor demnitarilor publica anual nişte tabele cu date ilare. Vă mai aduceţi aminte de apartamente evaluate la 4.000 de lei? Astăzi nu avem nici măcar atât. Declaraţiile demnitarilor se prăfuiesc la Centrul Anticorupţie şi niciuna din instituţiile noastre abilitate nu îndrăzneşte să se atingă de ele. La fel cum niciun angajat al structurilor de forţă n-o să vrea să caute în bazele de date ce firme are Voronin, Filat, Plahotniuc sau Duca, pentru că va fi depistat cu uşurinţă şi-şi riscă postul.

În consecinţă, avem deputaţi şi miniştri care ne mint că îşi declară averile, funcţionari care se fac a lucra şi susţin că le verifică, alţi demnitari care ne spun poveşti despre transparenţă şi e-guvernare şi o armată de jurnalişti care umple agenda publică doar cu evenimente şi declaraţii ale acestor politicieni. Amendăm legi de ochii occidentalilor, de la care poate vom mai cerşi nişte bani. Doar trăim într-o ţară democratică!