Dinu Patriciu: „Dacă judecata politică ar fi dreaptă, atunci Republica Moldova trebui să aibă o şansă egală cu cea a oricărei ţări balcanice“

Dinu Patriciu: „Dacă judecata politică ar fi dreaptă, atunci Republica Moldova trebui să aibă o şansă egală cu cea a oricărei ţări balcanice“

Dinu Patriciu. FOTO Adevărul

Dinu Patriciu a murit astăzi, la Londra, la vârsta de 64 de ani. Fostul patron al Adevărul Holding, până nu demult cel mai bogat român, suferea de probleme grave de sănătate de câţiva ani. Reluăm interviul realizat de „Adevărul“ Moldova, în decembrie 2011, la un an de la lansarea ediţiei din Republica Moldova.

Ştiri pe aceeaşi temă

Acum un an, când am lansat Adevărul în Republica Moldova, o agenţie rusească de presă comenta investiţia de acolo ca fiind un „cap de pod" românesc, ca făcând parte dintr-o campanie a României de a cuceri mediatic ţara de peste Prut. Ce părere aveţi?

Teoria conspiraţiei! Evident că o lume liberă înseamnă iniţiativă liberă. Iar iniţiativa poate avea două tipuri de motivaţii: cea comercială, profitul, dar şi cea de suflet. Pentru mine, ca moldovean după tată, investiţia din Moldova are ambele motivaţii. Străbunicul meu a fost senator conservator de Fălciu, iar moşia lui se întindea şi de-o parte şi de alta a Prutului, chiar dacă pe la 1870-1880 era vorba de două ţări, ca şi acum.

La un moment dat, anunţaţi că după deschiderea ziarului Adevărul, ar mai urma şi alte investiţii în Republica Moldova. V-aţi păstrat planurile?

Da, cu siguranţă, dar totul este încetinit de criză. Trebuie să fii realist şi să-ţi remodelezi intenţiile în funcţie de conjuncturi. Din păcate, criza europeană, aşa cum am prevăzut demult, transformă în victime în primul rând ţările periferice, din afara şi din interiorul Uniunii. Ne considerăm vecini şi fraţi, totuşi capitalul românesc are o prezenţă destul de modestă dincolo de Prut. Am văzut, în schimb, investiţii foarte puternice ruseşti sau din spaţiul ex-sovietic. Cauza este lipsa de capitalizare a mediului de afaceri românesc. Evident, o ţară care deocamdată nu-şi exploatează resursele naturale e mai puţin capabilă decât o putere care se bazează pe resurse naturale. Dar eu sunt convins că lucrurile vor începe să se schimbe. Pentru că şi România are resurse naturale încă neexploatate.

Sunteţi un mare admirator al Georgiei, ţară în care aţi cumpărat o bancă. Ce are Georgia şi n-are Moldova?

Georgia are o ambiţie a clasei politice care, din păcate, nu este specifică nici politicienilor români, nici celor moldoveni. Există motivaţii care stau deasupra intereselor personale sau de partid. Georgienii au înţeles asta şi au o ţară cu cea mai liberală economie din zona Mării Negre. Au ştiut să exploateze oportunităţile deschise de criză: când alţii scad, ei cresc, deşi sunt o ţară lipsită de resurse semnificative.

„NU CRED ÎN STATELE UNITE ALE EUROPEI"

Cum vedeţi evoluţia Moldovei în următorii ani? Anumiţi politicieni de la Chişinău vorbesc răspicat despre integrarea în Uniunea Europeană. Ştiu însă că dvs. nu sunteţi foarte optimist în legătură cu viitorul european.

Eu sunt un proeuropean convins! Dar cred în Europa libertăţilor, a unui spaţiu comun, a liberei circulaţii a oamenilor, a ideilor, a comerţului. Nu cred într-o Europă imperială, într-o Europă care se transformă în Statele Unite ale Europei. Diversitatea de culturi, de popoare, de obiceiuri nu permite fiscalitate comună şi nici aceeaşi productivitate în sensul larg al termenului. De altfel, aceste două concepte sunt de ordin cultural şi nu economic. De aceea, nu cred nici într-o monedă comună. Existenţa ei nu este o condiţie a supravieţuirii fericite a Europei. Moneda comună a constituit ultima greşeală a clasei politice europene care a creat o falsă unitate într-o diversitate de interese. Şi, mai presus de toate, a creat o imensă birocraţie suprastatală pe care o suportăm cu toţii. Margaret Thatcher avea perfectă dreptate: problema nu este când va dispărea acest sistem, ci cât de mult va costa. Din păcate, politicienii europeni măresc costurile şi durerea prin măsurile disperate de susţinere a monedei unice.

Se vorbeşte acum de un nou val de state din spaţiul balcanic care ar putea intra în Uniunea Europeană. Credeţi că Moldova are o şansă să prindă un loc în următorul „tren"?

Dacă judecata politică ar fi dreaptă, atunci ar trebui să aibă o şansă egală cu cea a oricărei ţări balcanice. Pentru că această regiune nu e întreagă decât cuprinzând şi ţările balcanice care se află în afara Uniunii Europene, dar şi Moldova, ca parte a românismului.

Când aţi fost ultima dată la Chişinău?

Mă opresc destul de des.

Ce impresie v-a făcut?

Chişinăul este un oraş care are toate şansele de a se dezvolta, devenind unul dintre marile oraşe româneşti, la rând cu Iaşiul, Clujul, Timişoara, Constanţa. Îi dă dreptul nu numai aşezarea şi statutul, dar şi faptul că poate deveni un centru comercial regional important între Kiev şi Bucureşti.

„AFACERILE NU SE FAC PRIN DECIZIE POLITICĂ"

Cunoaşteţi oameni de afaceri din Moldova. În ultimii ani, tot mai mulţi intră în politică. De ce îşi lasă „business"-urile ca să candideze?

În primul rând, trebuie să spun că asta nu e rău. Şi faptul că în Moldova nu există încă „gardurile" care separă mediul de afaceri de cel politic din politica românească este bun. Dar, din păcate, motivaţiile sunt legate de directa întrepătrundere dintre politică şi economie într-o ţară în tranziţie. Ceea ce e rău! Afacerile nu se fac prin decizie politică, afacerile nu se fac cu statul. Cele mai sănătoase sunt afacerile în care te ţii departe de orice fel de implicare a statului.

La Chişinău are loc o nouă criză politică. Alegerile prezidenţiale au fost amânate, întrucât nu s-a înscris nimeni în cursă. Mai putem vorbi, în acest context, de planuri pe termen lung?

Alegerile prezidenţiale, fie că este vorba despre alegeri directe sau indirecte, sunt o chestiune legată de negocieri. Blocajul politic este rezultatul incapacităţii de comunicare şi de coordonare a ideilor şi a intereselor. Democraţia este cu atât mai matură, cu cât este capabilă să creeze un cadru în care se poate discuta deschis şi se ajunge la o soluţie. Priviţi, de exemplu, Congresul şi Senatul Statelor Unite, în care totul se bazează pe negocieri între două părţi care, deşi se află într-un conflict ideologic extrem de acut, chiar în acest moment, permite totuşi prietenii trainice între oameni aflaţi de-o parte şi de alta a baricadei. Oameni care se aliniază atunci când e vorba de interese care depăşesc graniţele partidelor. Coaliţia aflată la guvernare în Moldova deţine majoritatea în Parlament, însă reprezentanţii săi nu s-au înţeles cine dintre ei să candideze. Cred că discutăm despre o situaţie echivalentă cu cea din 1859 când reprezentanţii „parlamentari" ai moldovenilor s-au strâns în jurul unui om din afara cercurilor politice active, ca Alexandru Ioan Cuza. Nu cred că în Moldova nu există unul. Moldovenii au nevoie de un Cuza!

Moldova depinde în proporţie de peste 90 la sută de gazul rusesc, iar cel mai mare producător de energie le aparţine tot ruşilor. Cum se poate scăpa din această captivitate?

Pe termen scurt,trebuie să-şi diversifice sursele. Pe termen lung, cu siguranţă va scăpa, pentru că oricum Rusia nu mai este un monolit. Iar coordonările între entităţi private vor începe să dispară în măsura creşterii competiţiei.

„KRASNODARUL ESTE MAI APROAPE DE ISTANBUL DECÂT DE MOSCOVA"

Spuneaţi odată că Marea Neagră este deja un lac european, nu mai este unul rusesc, aşa cum visa Petru cel Mare. Oare aşa să fie?

Rusia este, la rândul ei, dincolo de sentimentele naţionale, un conglomerat care nu poate fi administrat central. S-a încercat nişte sute de ani... Nu cred că acest sistem de guvernământ poate rezista într-o lume a globalizării şi a diversităţilor. Dincolo de unitatea spirituală şi de unitatea statală, există interese regionale diferite care trebuie lăsate să se exprime. Probabil că se va întâmpla şi în Rusia cum s-a întâmplat în multe alte părţi: descentralizarea, apropierea deciziei de cetăţean, este o condiţie a existenţei în lumea contemporană. Krasnodarul se află mai aproape de Istanbul decât de Moscova!

Dacă n-ar mai avea nimic de împărţit cu Moldova, nu şi-ar retrage ruşii ultimii soldăţei din Transnistria, care sunt sponsorizaţi de la Moscova?

Ceea ce nu înseamnă că îi hrăneşte bine şi că rămân vreo forţă de temut. Transnistria este doar un loc în care se întâmplă tot felul de nenorociri comerciale.

Aţi avansat la un moment dat o listă de zece măsuri anticriză. Cât de actuale mai sunt ele?

La fel de actuale ca atunci când le-am scris. Ele ar putea să constituie baza unei evoluţii către ieşirea din criză. Evident, multe au devenit foarte urgente şi ar trebui să li se adauge alte măsuri pe termen scurt care să stimuleze consumul şi să deblocheze economia.

„DIN PUNCT DE VEDERE FISCAL, MOLDOVA STĂ MAI BINE DECÂT ROMÂNIA"

Atunci când guvernanţii români au apelat la ajutorul FMI, spuneaţi că există şi alte măsuri prin care statul ar putea face rost de bani. I-aţi sfătui şi pe moldoveni să adopte câteva dintre ele?

Din punct de vedere fiscal, al plafonului de impozitare, Moldova stă mai bine decât România. Dar ar trebui să-şi folosească mai mult capacitatea de a deveni o placă turnantă între Vest şi Est. Există multe companii care au înţeles, de exemplu, că a produce mobilă la Chişinău şi a o exporta spre spaţiul ex-sovietic poate fi mult mai profitabil decât a o importa din România.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările