Ce naște din vedetă artist devine

Cristi Botgros, Alexandru și Ionuț Manciu sau cei patru copii ai lui Nicolae Glib sunt doar câteva exemple de urmași care au moștenit talentul părinților lor și au continuat tradițiile familial.

Celebra zicală „surcica nu sare departe de trunchi" se potriveşte de minune în cazul copiilor de artişti. Admirându-şi părinţii pe scenă, făcându-şi temele în culise şi petrecându-şi vacanţele în turneele părinţilor, ei ajung să-şi aleagă aceeaşi profesie. Aşa s-a întâmplat şi în familia Botgros, una dintre cele mai faimoase, dar şi statornice dinastii muzicale de la noi.

În casa maestrului Nicolae Botgros s-a cântat mereu. A venit în muzică din tagma lăutarilor vechi, pe vremea în care artiştii munceau ziua la câmp, iar noaptea urcau în căruţă şi mergeau să câştige o bucată de pâine pe la nunţi şi cumetrii. Vioara face parte din destinul familiei sale, pentru că după el, şi fiul, şi nepotul au luat instrumentul în mâini.

Cristian, băiatul lui Corneliu Botgros şi al Adrianei Ochişanu, este mândria bunicului şi cel în care maestrul îşi pune cele mai mari speranţe. „Am grijă să-i dau poveţe în fiecare zi. Merg cu el la ore, îl învăţ să se poarte frumos cu toată lumea şi să nu uite niciodată de cei şapte ani de-acasă", povesteşte dirijorul. „Sincer să fiu, Cristi ne-a depăşit în multe privinţe şi pe mine, şi pe taică-său. E abia în clasa a şasea, aşa că-l las să facă muzică clasică, să studieze tot de ce are nevoie un violonist adevărat. Suntem atât de mândri de el! Unde nu se duce, se întoarce cu premii mari. Vreau să-l văd absolvind Conservatorul, să ajungă mult mai sus decât mine. Şi sunt sigur că o va face", este convins conducătorul orchestrei „Lăutarii".

FOTO: Isidor și Nicolae Glib

„LA NOI ÎN CASĂ
TOATĂ LUMEA CÂNTĂ"
De câţiva ani, în familia Glib e şi mai puţină linişte. Şi asta pentru că fiul cântăreţului de muzică populară, Isidor, s-a apucat de muzică. Şi îi merge foarte bine, pentru că este tot mai solicitat pe la concerte, alături de tatăl său. Absolvent la Arte Plastice, în curând şi la Drept, Isidor (29 de ani) îi seamănă atât de tare părintelui său, încât îi deosebeşti cu greu atunci când urcă împreună pe scenă. „Am fost foarte fericit când băiatul meu a început să cânte. Asta înseamnă că îmi va duce numele mult mai departe", spune Nicolae Glib.
Isidor nu este însă singurul urmaş al artistului care-i calcă pe urme. Şi Cristina, mezina familiei, i-a moştenit talentul, la fel ca şi Viorel, care locuieşte în Chicago şi alină sufletele moldovenilor de-acolo cu doine de-acasă. „Suntem o familie mare şi împlinită. La noi în casă toată lumea cântă. De câte ori avem ocazia, ne adunăm în jurul lui tata şi cântăm ceva. El ne-a învăţat să fim oneşti, ne spunea adesea să nu dăm cinstea pe ruşine oriunde ne-am afla", mărturiseşte Cristina, proaspătă mămică.

„Mama e gospodina casei şi, în acelaşi timp, ea este cea care ne temperează firile de artişti. Viorel e un fel de Nicolae Glib american, la fel ca şi Isidor - copia tatălui. Acum, toţi care-l invită pe tata să cânte îi zic să-l ia neapărat şi pe Isidor. Le-a îndrăgit lumea duetele", adaugă fiica interpretului.

Foto: Alexandru și Ionuț Manciu

„N-A FOST UN MOFT
AL PĂRINŢILOR"
Un alt exemplu de talent transmis din generaţie în generaţie este şi familia lui Alexandru Manciu. Învingătorul primei ediţii a concursului „Fabrica de Staruri" şi-a petrecut copilăria pe la repetiţiile şi spectacolele părinţilor săi, învăţând de mic cu ce se mănâncă viaţa de artist. „Mama şi tata cântau într-o formaţie şi mă luau mereu cu ei, aşa că lecţiile de muzică mi-au înlocuit joaca. Mama a fost prima mea profesoară de canto. Ulterior, s-au implicat şi mai mult în creşterea mea pe plan profesional. Nu pentru că ar fi fost un moft de-al lor, ci pentru că au observat că am auz muzical", susţine Sandu Manciu, care va deveni în curând tată de gemeni.

Elena şi Sergiu Manciu mai au încă doi băieţi, care, la fel, au urmat calea muzicii. Cel mic, Adrian (6 ani), îngână cântecele la grădiţă, pe când Ionuţ (19 ani) este un artist în toată firea. Boboc la Academia de Arte, tânărul va pleca în această toamnă în Marea Britanie, unde a obţinut o bursă de studii muzicale. „Fiecare dintre noi are spectacolele şi publicul lui. Dar cântăm şi împreună, mai mult pe la petreceri. Eu voi fi fericit dacă urmaşii mei îmi vor moşteni talentul, la fel cum voi fi împlinit şi dacă vor dori să facă altceva", afirmă Alexandru.

Foto: Aliona și Natalia Duminică

AŞA MAMĂ, AŞA FIICĂ
Harul se transmite şi în alte domenii ale artei, cum ar fi dansul. Aliona şi Natalia Duminică, mamă şi fiică, sunt cele mai bune colege de scenă. Le-am admirat mişcându-se pe ritmuri fierbinţi la „Românii au talent", unde au lăsat juriul şi spectatorii cu gura căscată. Natalia (21 de ani), a ieşit pentru prima dată în faţa publicului la numai doi anişori, ţinându-şi mama de mână. „O luam cu mine peste tot, chiar şi în turneele de peste hotare. Practic, aşa a crescut, jucându-se în culise. Iar atunci când a început să vorbească, mi-a zis ca vrea să danseze. Bunica i-a cusut un costum şi eu am învăţat-o primii paşi", îşi aminteşte Aliona (46 de ani).

Cele două maestre în dansuri orientale au mereu agendele încărcate, iar viaţa este o continuă vacanţă pentru ele. Azi în Turcia, mâine în Maroc sau Egipt, niciodată nu ştii unde le găseşti. „Dansul este viaţa noastră. Îmi doresc însă ca fiica mea să devină un artist complex. Tocmai de aceea am sfătuit-o să urmeze Academia de Arte, unde ia ore de canto şi de pian", se laudă Aliona Duminică.

ACELEAȘI TRADIȚII ȘI LA ALTE CASE

Lista dinastiilor muzicale de la noi nu se opreşte însă la cei descrişi mai sus. Plecat la cele veşnice, maestrul Nicolae Sulac şi-a lăsat fiica să-i ducă numele mai departe. Şi fetiţa Doinei, Nicoleta, va merge la anul la o şcoală cu profil muzical. O altă tânără talentată este Livica Ştirbu Socolov, care a luat tot ce-i mai bun de la tatăl său, compozitorul Liviu Ştirbu, şi de la mama sa, pianista Angela Socolov. Culeg lauri în toată lumea şi fraţii Ştefăneţ, Advahov sau dinastia lui Ion Dascăl, dirijorul orchestrei „Mugurel".