Numai că, dacă ne oprim la asta – dacă rămânem, adică, la ideea unui târg de carte, fie şi anual –, nu am făcut, de fapt, mare lucru. Nu numai din cauză că, aşa cum am spus de mai multe ori, târgurile nu fac o literatură şi nu ţin loc nici de lectură, nici de o industrie a cărţii care să o stimuleze.

În primul rând, principalele probleme ale cărţii din România în Republica Moldova sunt preţul şi difuzarea. Aceleaşi ca în România, dar la cu totul alt nivel. Cartea în România este destul de scumpă şi nu este accesibilă celor săraci. În Basarabia, ea este foarte scumpă şi nu este accesibilă nici celor cu venituri medii, în special profesiunilor intelectuale, care au nevoie stringentă de ea (profesori, medici, jurişti, funcţionari, elevi, studenţi).

Cartea nu este bine difuzată în România, de unde tirajele ridicole – de la 300 la 500 de exemplare, pentru cărţi care iau premii de prestigiu –, iar în Basarabia cartea românească se loveşte, în plus, de handicapul spaţiului extra-comunitar. Altă fiscalitate, alt regim comercial, alt spaţiu de afaceri: sunt suficiente motive pentru ca numai marile edituri comerciale să fie prezente în librăriile din Chişinău. Cartea de mare valoare, cartea academică şi ştiinţifică, în primul rând, este ca şi inexistentă. Dacă în România o poţi procura în format electronic sau prin internet, în Basarabia aşa ceva nu este posibil din cauza costurilor asociate cu transferurile de bani.

Prin urmare, dacă „Bookfest de Chişinău” va rămâne doar atât, adică un târg anual de carte, el nu va fi decât o picătură într-un ocean. Va fi un eveniment care nu va ajunge, din păcate, decât la prea puţini dintre cei care chiar au nevoie de carte românească.

Dacă, însă, târgul va da semnalul unei politici responsabile de refacere a unei pieţe unice a cărţii româneşti, peste tot acolo unde se vorbeşte limba română, susţinută financiar prin proiecte europene şi naţionale gândite de specialişti, atunci această primă ediţie de Chişinău a Bookfest poate fi, cu adevărat, o bornă istorică.