Avem servicii publice scumpe şi de proastă calitate

Trăim în oraşe şi municipii cu infrastructură la nivelul unui cătun de altădată: cu acces limitat sau inexistent la apa potabilă, canalizare şi transport, în care nu-s nici măcar toalete publice. Lipsa banilor şi indiferenţa autorităţilor este cauza, spun experţii.

În calendar e deceniul doi al secolului XXI. Un străin ajuns în Moldova ar putea crede însă că s-a întors în timp cu cel puţin jumătate de veac: avem localităţi urbane şi o Capitală în care oamenii nu au acces la apă potabilă, servicii de canalizare, salubrizare, transport public etc. Nu sunt doar impresii, ci concluzii ale experţilor ADEPT, care au analizat situaţia în 17 centre raionale şi municipii. 

Apa se duce... pe apa sâmbetei

Între altele, Raportul de performanţă a serviciilor publice de gospodărie comunală, dat publicităţii de ADEPT, constată că la Edineţ, Nisporeni, Rezina şi Donduşeni mai mult de 50% din apa potabilă se pierde pe drum până la consumator.

În municipiul Bălţi costurile operaţionale în reţeaua publică de transport şi distribuţie a apei depăşesc 200.000 de lei pentru un kilometru şi sunt de 100 de ori mai mari decât la Cimişlia şi de 30 de ori faţă de Chişinău. Iar cea mai scumpă apă curge din robinetele de la Ştefan Vodă. În oraşele Cantemir şi Soroca, apa uzată adunată din sistemul de canalizare se revarsă direct în râurile Tigheci şi Nistru, nefiind prelucrată.

„Maşinile de gunoi nu vin la timp. Am mai călătorit prin Spania, Italia, acolo lucrările de salubritate sunt făcute noaptea. Ar fi bine să fie şi la noi aşa, să nu deranjeze lumea“ - Iurie Cibric, 45 de ani, profesor

În Capitală, chiar dacă sunt cele mai mici tarife pentru serviciile de furnizare a apei potabile, mai mult de 13% din locuitori nu au acces la reţeaua centralizată de apeducte. În plus, şi calitatea apei lasă de dorit. „Chiar dacă în majoritatea oraşelor apa corespunde cerinţelor de potabilitate ale Ministerului Sănătăţii, în multe din ele peste jumătate din locuitori nu au acces la apă potabilă de calitate. Standardele după care este măsurată calitatea apei sunt învechite“, susţine Polina Panainte, expert la ADEPT.

Reţele de la Papură Vodă

Vitalie Sorocan, directorul întreprinderii Apă-Canal din Edineţ, explică pierderile foarte mari prin faptul că administrează o reţea extinsă şi veche de 40 de ani. „Pompăm apa din Prut de la o distanţă de tocmai 27 de kilometri. În plus, apeductul este vechi şi necesită modernizare. Doar pentru reţeaua din oraş ar fi nevoie de investiţii de peste 44 de milioane de lei“, a precizat managerul.

„Niciodată nu bem apă de la robinet. Prefer să cumpăr la sticlă. Chiar şi când gătesc, întâi filtrez apa. Dacă ar face-o într-adevăr potabilă, poate că ar justifica banii pe care-i plătim la Apă-Canal“ - Ludmila Iasmiţchi, 52 de ani, casnică

„La noi apa e scumpă pentru că o pompăm din sonde de la o adâncime de peste 250 de metri, într-un rezervor de la suprafaţă. Totodată, trebuie să rambursăm creditul de două milioane de dolari contractat de la Banca Mondială pentru modernizarea sistemului. Mai bine atrageţi atenţia la faptul că 100% din locuitorii urbei au acces la apă potabilă de calitate“, ne-a replicat Victor Popa, primarul oraşului Ştefan Vodă.

Fără transport şi veceuri publice

Autorii studiului au constatat că în oraşele Ştefan Vodă, Nisporeni, Hânceşti şi Donduşeni nu există niciun veceu public, iar în municipul Bălţi, la cei peste 120.000 de locuitori sunt doar trei veceuri publice.
Totodată, studiul atestă că trei din cele 17 localităţi analizate - Donduşeni, Criuleni şi Cantemir - nu asigură transport public şi doar în patru – Cahul, Bălţi, Chişinău şi Ialoveni – autorităţile pun la dispoziţia locuitorilor suficiente vehicule.

În acelaşi timp, în nicio localitate nu este asigurat accesul persoanelor cu nevoi speciale la serviciul public de transport. Doar în Capitală există mijloace de transport dotate cu rampe de acces pentru cărucioare, dar acestea reprezintă numai 4,52% din numărul total de maşini.

O problemă şi mai gravă o reprezintă salubrizarea localităţilor. Astfel, la Cimişlia, Basarabeasca, Donduşeni şi Nisporeni mai puţin de 20% din populaţie are acces la acest serviciu public. În Capitală, peste 25% din gospodării nu beneficiază de acest serviciu, iar salubrizarea străzilor este asigurată în proporţie de doar 55%.

„În majoritatea oraşelor gunoiştile sunt arhipline şi prezintă un pericol major de poluare a mediului. Amenajarea unor noi locuri de stocare a deşeurilor este blocată de lipsa finanţării. La aprobarea bugetelor, de regulă, salubrizarea este lăsată la coadă şi, în consecinţă, pentru acest capitol se alocă puţine resurse“, susţine Polina Panainte, unul dintre autorii studiului.

Soluţia este autonomia financiară

Situaţia din domeniul serviciilor publice s-ar schimba dacă la nivel local ar exista mai multă autonomie financiară, fapt care ar asigura o gestionare mai eficientă a banului public, crede economistul Viorel Chivriga, care la fel e printre autorii cercetării.

„În foarte multe cazuri, statul şi autorităţile locale nu se aud unii pe alţii. Totodată, nu există dorinţă şi voinţă politică la nivel de stat pentru a permite primăriilor să devină nişte centre puternice în regiune. De fapt, aceasta este cea mai mare problemă şi cea mai mare promisiune a tuturor guvernărilor actuale şi precedente. Se pare că în foarte multe cazuri autorităţile centrale se tem să ofere o mai mare libertate celor locale şi aici e o problemă gravă“, a concluzionat expertul, citat de Europa Liberă.

Fără investiţii, dar cu datorii enorme

Experţii ADEPT au constatat că în ultimii cinci ani autorităţile publice locale au investit mai mulţi bani în sistemul de aprovizionare cu apă decât în cel de canalizare şi epurare a apei. În medie, în cele 17 oraşe vizate, s-au cheltuit 211 lei pe cap de locuitor  pentru asigurare cu apă, de trei ori mai mult decât pentru serviciul de canalizare.

Sunt şi localităţi (Soroca şi Rezina) unde, în ultimii cinci ani, autorităţile n-au investit niciun leu în serviciul de apă şi canalizare. Specialiştii recomandă edililor locali să stabilească tarife care ar acoperi costurile. O altă soluţie pentru a găsi bani de investiţii este recuperarea datoriilor de sute de milioane de la consumatori. Doar Apă-Canal Chişinău are de recuperat datorii de 400 de milioane de lei.