FOTO Străzile Chişinăului, labirinturi fără nume
0Străin sau venit de la ţară, dacă nu cunoşti oraşul, rişti să te rătăceşti pentru că denumirile străzilor şi numerele lipsesc de pe multe clădiri, chiar şi din centru. Autorităţile se scuză că nu au bani.
Dacă mergi de la Universitatea „Ion Creangă“ spre centrul oraşului, pe partea dreaptă a bulevardului Ştefan cel Mare, primul indiciu despre adresa pe care te afli îl găseşti abia la Universitatea de Medicină. Plăcuţa e dosită însă după un plop stufos. Şi inscripţia de pe Blocul Morfologie, aflat peste drum, e aproape ştearsă. Pe colţul următoarei clădiri sunt imprimate cu vopsea două numere, 190 şi 192. La celălalt capăt al cartierului, peste cinci edificii nenumerotate, inclusiv o biserică, vezi pe un perete acelaşi număr - 190. Magazinul care urmează are deja adresa Ştefan cel Mare, 184.
Acest mic experiment demonstrează cât e de uşor să te rătăceşti pe uliţele Capitalei. Pe multe imobile lipsesc tăbliţele, pe alocuri e scrisă doar denumirea străzii, în alte cazuri - doar numărul. Nu găseşti vreun indiciu nici la Ambasada Federaţiei Ruse. Întrebat pe ce adresă se află, carabinierul de la poartă scoate un carneţel din geantă şi exclamă: „153!“. Adresa lipseşte şi de pe faţada Muzeului de Artă, fosta casă Herţa, monument de arhitectură.
RĂTĂCITĂ PRIN CHIŞINĂU
Situaţia e valabilă nu doar pentru cea mai importantă arteră a oraşului. Bunăoară, pe strada Maria Cebotari, unde sunt sediile mai multor instituţii de stat, numerele lipsesc cu desăvârşire. Singurul semn îl găsim vizavi de Palatul Republicii. Aici o întâlnim pe Maria Dica, o pensionară care caută Ministerul Justiţiei. „Of, de dimineaţă tot nu nimeresc. Acum pe ce stradă sunt?“, întreabă bătrâna disperată. „Vin de la ţară. Doi ani în urmă, la Direcţia Apostilă era o poartă galbenă. Acum ia-o de unde nu-i! Bine că mă mai ajută poliţiştii. Da’ nu mai spuneţi la nimeni, c-o să zică lumea că-s cea mai proastă“, ne roagă mătuşica.
„Într-adevăr, e mare bătaie de cap. Trebuie nişte panouri mari, vizibile, iluminate pe timp de noapte, mai ales iarna, când înnoptează devreme. E important şi pentru taximetrişti, şi pentru străini“, confirmă şi Elena Cartuşina, care a lucrat
mulţi ani poştăriţă.
„BUGETUL ALOCAT ESTE MIC“
Plăcuţele sunt instalate atunci când imobilul se dă în exploatare. „Comisia de recepţie verifică prezenţa acestora, iar gestionarii fiecărui bloc au grijă să fie păstrate. Dacă se deteriorează sau dispar, tot ei trebuie să le înlocuiască“, precizează Ghenadie Dubiţa, şeful Direcţiei Administrare a fondului locativ.
Responsabilii de la Primărie cunosc problema, dar se justifică prin lipsa banilor. „Bugetul alocat pentru afişare este mic. Ce e mai important: repararea unui drum sau instalarea plăcuţelor? Am vrea să fie ordine peste tot, dar nu reuşim. Desigur, atunci când este vorba de o situaţie gravă, intervenim imediat“, explică Ana Răilean, consiliera viceprimarului Nistor Grozavu. ;
Foarte multe plăcuţe lipsesc. Pentru poştaşi, taximetrişti şi străini e o mare bătaie de cap. Elena Cartuşina, fostă poştăriţă
Cunoaştem situaţia şi încercăm să o rezolvăm, dar fondurile alocate pentru afişare sunt foarte mici. Ana Răilean, consiliera viceprimarului
Se încarcă comentariile...
