ARHIVELE COMUNISMULUI „De ce tac ziarele când moldovenii mor de foame?“
0
Nicolai Zalesski, un etnic rus venit după 1944 în RSSM, a trimis scrisori, în toiul foametei din anii 1946-1947, la ziarele „Pravda", „Trud" şi „Izvestia", întrebând de ce nu publică nimic despre faptul că basarabenii mor de foame. I-a adresat o epistolă şi lui Stalin.
Foametea organizată de autorităţile comuniste în Basarabia a fost una dintre metodele prin care moldovenii au fost obligaţi să intre „benevol" în colhoz. Totodată, astfel s-a încercat lichidarea oricărei rezistenţe antisovietice. Parţial, operaţiunea de colectivizare a reuşit. Însă dosarele secrete ale NKVD arată că rezistenţa antisovietică în RSSM în această perioadă a fost una dintre cele mai înverşunate. Şi nu doar băştinaşii s-au împotrivit vehement.
Nicolai Zalesski, potrivit dosarului penal pe numele său care se află în Depozitul Special al Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, s-a născut în anul 1902, departe de meleagurile noastre - în oraşul Demidov, regiunea Smolensk din Rusia. Şi-a făcut studiile primare în oraşul natal, iar la vârsta de 17 ani se înrolează în Armata Roşie, unde se află până în 1923, participând astfel la războiul civil din Rusia.
Click aici pentru a vedea GALERIA FOTO
După demobilizare lucrează şi, concomitent, învaţă. Munceşte mai întâi în Demidov, apoi la Moscova, la renumita uzină „Serp i Molot" (în traducere „Secera şi Ciocanul" - n.a.). Aici, în 1930, termină cursurile serale la aşa-numita Facultate Muncitorească. În următorii patru ani învaţă la Institutul Tehnologic „Dmitri Mendeleev" (devenit între timp Academia Chimică Militară „Klement Voroşilov"), obţinând diploma de inginer-tehnolog militar. Inclus în categoria militarilor, timp de zece ani (1934-1944), ocupă mai multe funcţii importante în cadrul unor întreprinderi strategice militare şi civile din Moscova, Leningrag (în timpul blocadei), Sverdlovsk, Celeabinsk. Câţiva ani este angajat nemijlocit la NKVD. Pentru toate acestea a fost decorat cu medalia „Pentru muncă sârguincioasă în timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei 1941-1945". A fost căsătorit şi avea două fiice - Irina, născută în 1935, şi Tatiana, născută în 1937.
Basarabenii au fost înfometaţi, la ordinul partidului. Vezi GALERIA FOTO!
Vezi cine a fost transnistreanul care „a românizat moldovenii"
ARHIVELE COMUNISMULUI Pentru ce erau judecați oamenii în URSS. Vezi GALERIA FOTO!
A ALES MOLDOVA PENTRU UN TRAI MAI BUN
În luna decembrie 1944 a adresat o cerere de angajare reprezentanţei NKVD din RSSM, cu sediul la Moscova. A ales Moldova fiind convins că situaţia economică de la noi trebuia să fie mai bună decât în Rusia. Este trimis la Chişinău, iar de acolo la Bălţi. Vine în Basarabia fără familie. Ironia sorţii face să se stabilească cu traiul pe strada 28 iunie, nr. 28 - zi şi număr negre pentru basarabeni. A lucrat mai întâi tehnolog la Uzina de Vopsea, apoi inginer-şef în secţia tehnologică a Comitetului orăşenesc de deputaţi ai poporului din Bălţi şi, în ultimul timp, inginer-şef la cooperaţie.
Derutat de realitatea economică pe care a găsit-o şi înfometarea artificială a basarabenilor, scrie, în 1945, primele mesaje anonime cu caracter antisovietic. Cele mai multe sunt ticluite însă în toiul foametei din 1946-1947. Trimite scrisori în adresa autorităţilor din Bălţi responsabile de alimentaţie, dar şi secretarului comitetului orăşenesc de partid, în care le cere socoteală pentru malnutriţia populaţiei, informându-i, totodată, şi despre abuzurile comise de lucrătorii de partid la aprovizionarea cu pâine a propriilor familii. Expediază răvaşe şi la ziarele centrale „Pravda", „Trud" şi „Izvestia". Nu uită nici de Stalin.
FELUL ÎNTÂI: APĂ ŞI FRUNZE
Astfel, în scrisoarea adresată şefului Secţiei comerţ din cadrul Consiliului orăşenesc Bălţi, Milov, relatează: „Vă informăm că în cantina de pe str. Libertăţii muncitorii şi funcţionarii sunt alimentaţi o dată pe zi. Ei primesc la felul întâi apă şi frunze, fără grăsimi, iar la felul doi - terci cu apă".
Scrisoarea din 26 decembrie 1946 este adresată Secretarului comitetului orăşenesc Bălţi al Partidului Comunist (bolşevic) din Moldova, Cernîşev: „Jalobă. Niciodată, nici pe timpul românilor, nici pe când veniseră fasciştii, nu am mâncat pâine coaptă în aşa hal cum o face brutarul sovietic. Pâinea nu este dospită, este grea şi, pe deasupra eşti înşelat".
Tot lui Cernîşev îi scria: „La 1 ianuarie 1947, pe la ora 17.00, colaboratorul comitetului orăşenesc de partid Şeveakov a ieşit nestingherit din magazin cu două pâini albe. Asta în timp ce oamenii se sufocau la coadă pentru un kilogram de pâine neagră? Şi asta în timp ce în oraş sunt sute de persoane distrofice. [...] În baza cărei legi funcţionarii de partid au dreptul să li se elibereze câte două pâini albe"?
„Limba moldoveneasca" românizată în filmele sovietice
Soarta deputaţilor din primul Soviet Suprem al Moldovei
GALERIE FOTO Cum colabora Securitatea din România cu KGB
DE CE NU PUBLICĂ „PRAVDA" DISCURSUL LUI CHURCHILL?
În toiul foametei din iarna lui 1947, pentru a atrage atenţia Moscovei asupra stării dezastruoase din RSS Moldovenească, Zalesski trimite o scrisoare cu acelaşi conţinut oficioaselor centrale ale URSS „Pravda", „Trud" şi „Izvestia", în care întreabă: „De ce tac ziarele când în Moldova mor de foame mii de oameni?".
Luând în zeflemea presa sovietică, Zalesski i se adresează redactorului-şef de la „Pravda": „Stimate domnule redactor, Vă rugăm să ne răspundeţi de ce în paginile ziarului Dvs. încă nu a fost publicat discursul domnului Churchill. Când a vorbit tovarăşul Stalin toate ziarele au publicat cuvântarea acestuia (integral), fără vreo rezervă. Prin ce se explică frica aceasta? Cum să înţelegem reticenţă redacţiei într-o ţară liberă, cu o presă liberă?".
FOTO: Scrisoare adresată de Nicoli Zalesski redactorului-şef al oficiosului sovietic „Prevda": „Redactorului ziarului «Pravda»: «De ce tac ziarele? Când în Moldova mor de foame mii de oameni?!»"
Nu uită nici de Stalin, căruia îi scrie: „Dragul nostru conducător şi învăţător! Noi, muncitorii ruşi, la Revelion nu am primit niciun kilogram de pâine neagră, nici de cea comercială. Pe timpul lui Nicolai [ţarul], noi aveam nu doar pâine neagră, dar şi cu carne. Gândeşte-te şi înţelege-ne!". Ultima acţiune este întreprinsă de Zalesski la 16 februarie 1947, în ziua alegerilor în Sovietul Suprem al RSSM, când a introdus în urna de vot o foaie volantă pe care a scris „Jos miniştri comunişti!".
Alertat de avalanşa de scrisori cu caracter antisovietic trimise din Bălţi, NKVD îşi pune în funcţiune toate abilităţile pentru a identifica autorul. Rezultate expertizei grafologice indicau că scrisul aparţine lui Zalesski.
Este reţinut de NKVD la 21 martie 1947 şi învinuit în baza art. 54/10 Cod penal al RSS Ucrainene, „Agitaţie sau propagandă contrarevoluţionară. La primul interogatoriu neagă totul. Fiind ţinut fără hrană trei zile, recunoaşte însă că el este cel care a ticluit textele.
„Spânzurătoarea să dea în Stalin!..." Vezi GALERIA FOTO!
"Spionul României" Gheorghe Briceag şi grupul antisovietic din Costeşti
Basarabeni în Corpul rus de pază. Vezi GALERIA FOTO!
Cum se vota altădată
Pentru a demonstra că Nicolai Zalleski este autorul foii volante din urna de vot, anchetatorul merge la Comisia electorală din oraşul Bălţi. Iată cum se vota altă dată:
„Extras. Procesul-verbal al Comisiei de circumscripţie privind alegerile în Sovietul Suprem al RSS Moldoveneşti, din 16 februarie 1947. Sectorul de votare nr. 1/126 din oraşul Bălţi.
1. Total persoane incluse în listele de votare - 1.360
2. Total persoane care au primit buletinele de vot - 1.360
3. Total buletine extrase din urna de vot - 1.360.
Preşedintele comisiei /ss/
Locţiitorul Preşedintelui Comisiei /ss/
Secretarul comisiei /ss/
Membrii Comisiei /ss/
24 aprilie 1947."
Totodată, potrivit altei adeverinţe eliberate de Comisia electorală, numele lui Zalesski era înscris în lista de votare numărul 446 a secţiei nr. 1/126 din oraşul Bălţi, în dreptul căruia era indicat „Da", ceea ce însemna că a participat la alegeri.
Simţind sabia NKVD-ului deasupra sa, fiind un timp lucrător al acestui sistem şi presimţind ce îl aşteaptă, Nicolai Zalesski încearcă un truc - acuză dureri de cap şi instabilitate psihică. La 14 mai 1947 este trimis la expertiza psihiatrică la Spitalul de Psihiatrie din orăşelul Codru (Costiujeni). Se află aici până la 12 august 1947, când specialiştii îl declară sănătos.
FOTO: Scrisoarea adresată lui Iosif Stalin: „«Dragul» nostru «Conducător» şi «Învăţător»! Noi, munctorii ruşi, n-am primit la Anul Nou nici măcar câte un kilogram de pâine neagră, pâine comercială sovietică. Mai înainte, pe timpul lui Nicolai (ţarul, n.a.), aveam nu numai pâine neagră, dar şi plăcinte cu carne! Gândeşte-te şi înţelege asta."
TRIMIS PE OPT ANI ÎN GULAG
Decizia medicilor le-a dezlegat mâinile securiştilor. După numai opt interogatorii, discipolii lui Beria decid ca sunt destule probe şi vina lui Zalesski este dovedită. Astfel, la 18 august 1947, locţiitorul Comisarului NKVD al RSSM, colonelul Kozacenko, aprobă rechizitoriul şi Nicolai Zalesski este trimis în faţa Judecătoriei Supreme a RSS Moldoveneşti.
FOTO: Scrisoare anonimă trimisă autorităţilor de Nicolai Zalesski: „Jos miniştrii comunişti!"
Şedinţa de judecată are loc la 3 septembrie 1947. Îşi asumă paternitatea doar a două scrisori, cele adresate lui Milov şi Cernîşev, declarând că celelalte îi sunt atribuite pentru că securiştii nu au găsit autorul. Aminteşte în instanţă despre cele trei zile în care a fost ţinut fără mâncare, fiind forţat astfel să recunoască că el este autorul tuturor scrisorilor. Fără efect însă, întrucât, în aceeaşi zi a fost condamnat la opt ani de munci de corecţie cu decăderea ulterioară din drepturile civile pentru un termen de cinci ani. Este trimis în gulag.
În anul 1952 autorităţile sovietice îşi aduc aminte că la momentul condamnării nu l-au lipsit de dreptul de a purta medalia primită pentru muncă sârguincioasă în timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei (1941-1945). Judecătoria Supremă a RSS Moldoveneşti, prin încheierea din 18 februarie 1952, satisface şi această solicitare.
A fost eliberat din gulag în 1954
În februarie 1954, în baza unei adresări a surorii sale, Comisia pentru reexaminarea dosarelor persoanelor judecate pe criterii politice din RSSM ajunge la concluzia că în cazul lui Nicolai Zalesski (foto) poate fi aplicat decretul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS din 27 martie 1953 „Cu privire la amnistiere". Judecătoria Supremă a RSS Moldoveneşti, prin încheierea din 30 septembrie 1954, îi reduce pedeapsa la cinci ani şi dispune eliberarea lui din gulag.
Se încarcă comentariile...
