Analiza Moscovei: militarii ruşi au rolul de a preveni România Mare

Analiza Moscovei: militarii ruşi au rolul de a
preveni România Mare

FOTOEXPLICAŢIE: Statuia generalului rus Suvorov domină Transnistria din centrul Tiraspolului. FOTO Adevărul Moldova

Experţii în relaţii internaţionale din Rusia consideră că Ucraina intensifică situaţia conflictuală din regiunea transninstreană şi că este ajutată de către autorităţile de la Chişinău în acest sens. O analiză realizată de Consiliul Rusesc pentru Afaceri Internaţionale (RIAC, fundaţie înfiinţată de Ministerul de Externe de la Moscova) menţionează că Kievul şi Chişinăul şi-au sincronizat acţiunile pentru a sufoca regiunea transnistreană.

Atât Kievul cât şi Chişinăul vor să determine Transnistria să renunţe la separatism.Expertul în relaţii internaţionale de la Moscova, Igor Istomin, îşi începe analiza spunând că regiunea transnistreană este una dintre cele mai afectate entităţi de deteriorarea relaţiilor dintre Moscova şi Kiev, care ar putea avea şi mai departe consecinţe regionale profunde. El spune că deşi în prezent opinia publică din Rusia este concentrată pe aspectele militare ale problemei, aceasta are un caracter complex, scenariul unor confruntări fiind puţin probabil la acest moment.

Moldova şi Ucraina acuzate de formarea unei coaliţii

Potrivit lui Istomin, comunitatea de experţi din Rusia şi-a concentrat atenţia asupra regiunii transnistrene în luna mai a acestui an, după ce autorităţile de la Kiev au decis să denunţe acordul ce permitea tranzitul pe teritoriul ucrainean a militarilor ruşi spre regiunea din stânga Nistrului şi să înceteze cooperarea cu Federaţia Rusă în domeniul militar. Potrivit autorului, acest fapt a pus automat sub semnul întrebării îndeplinirea obligaţiunilor de garant al reglementării conflictului transnistrean de către Ucraina. Autorul spune că decizia a fost luată pe fondul unui şir de interdicţii de intrare pe teritoriul Republicii Moldova, aplicate de autorităţile de la Chişinău mai multor cetăţeni şi militari ruşi şi prin condiţionarea tranzitului acestora către regiunea transnistreană prin informarea preliminară. Totodată cererea Chişinăului de înlocuire a contingentului de militari ruşi cu o misiune civilă internaţională de monitorizare ar avea drept scop ”complicarea vieţii pacificatorilor ruşi”.

El scrie că cea mai mare problemă în legătură cu acest fapt ar fi completarea personalului Grupului Operativ al Forţelor Ruseşti din stânga Nistrului pe care Federaţia Rusă trebuia să-l retragă încă în anul 1999 în urma înţelegerii încheiate la Summitul OSCE de la Istanbul. Moscova, însă condiţionează reducerea prezenţei militare din regiune prin rezolvarea conflictului.

Alţi vinovaţi: Bucureştiul şi Washingtonul

Igor Istomin menţionează că militarii ruşi din raioanele de est ale Republicii Moldova ”îndeplinesc, în primul rând, un rol simbolic”, în calitate de garanţie a implicării automate a Moscovei în situaţia unei confruntări militare directe între Chişinău şi Tiraspol. Rolul acesta ar fi similar trupelor NATO amplasate în Berlinul de Vest în timpul Războiului Rece şi actualului contingent american din Coreea de Sud.

”Exacerbarea situaţiei din jurul trupelor ruse rezonează cu activizarea manevrelor politico-militare ale Moldovei, care sunt departe de a reduce tensiunea din regiune. Demonstrative în acest sens sunt exerciţiile militare comune dintre România, Republica Moldova şi SUA din martie 2014, care atentează la zona de responsabilitate a pacificatorilor ruşi. Gaz pe foc toarnă şi planurile de creare a unui batalion comun dintre România şi Republica Moldova, care ar putea să devină un mecanism de includere de facto a forţelor armate ale Chişinăului în infrastructura NATO”, se menţionează în analiza publicată pe site-ul RIAC.

Un alt eveniment la care face trimitere Istomin este vizita în Ucraina din luna mai, curent, a fostului premier al Republicii Moldova, Chiril Gaburici în cadrul căreia părţile au convenit asupra cooperării în rezolvarea situaţiilor de conflict. Potrivit lui, sincronizarea înăspririi poziţiilor Kievului şi Chişinăului au dat naştere suspiciunii asupra unei presiuni coordonate, acestea fiind partea a unui program complex comun de presiunea asupra Tiraspolului.

Regiunea transnistreană – o monedă de schimb

Expertul spune că, pentru Ucraina, regiunea transnistreană este un element de confruntare cu Rusia, în timp ce Chişinăul o vede ca ”o oală cu miere şi ca o monedă de schimb în negocierile cu Moscova” şi că mai degrabă interesul comun al celor două ţări este în zona ostilităţii faţă de Rusia şi extinderii legăturilor cu Uniunea Europeană, în timp ce în perspectivă strategică caracterul comun între obiectivele lor este limitat.

Potrivit analizei, aşa-zisa coaliţie moldo-ucraineană invocată de Istomin funcţionează şi în privinţa presiunilor de tip economic asupra regiunii din stânga Nistrului, care sunt şi cea mai puternică. Chişinăul ar vedea în situaţia actuală o oportunitate de a-şi apropia raioanele din estul ţării. Aceasta ar încerca să închidă cât mai multe din afacerile locale şi să discrediteze imaginea aşa-zisei conduceri de la Tiraspol şi a ideii de independenţei însăşi.

”Totodată nu trebuie exclusă nici ideea încercării unor schimburi strategice din partea Chişinăului – Moscovei i s-ar putea propune slăbirea presiunii asupra Tiraspolului în schimbul ridicării sancţiunilor economice impuse Republicii Moldova după semnarea Acordului de Asociere şi Liber Schimb cu Uniunea Europeană”, scrie expertul rus.

De cealaltă parte Ucraina a luat măsuri pentru a limita exporturile din regiunea transnistreană, ceea ce a dus la scăderea cererii pe piaţa ucraineană şi cea rusească şi le-a creat mai probleme companiilor locale care au pierdut posibilitatea a-şi livra mărfurile pe aceste pieţe. Astfel acestea ar fi nevoite să se înregistreze la Chişinău şi să se reorienteze tot mai mult spre piaţa europeană, lucru văzut ca ceva negativ de către ruşi.

Militarii ruşi au rolul de a preveni România Mare

În ultima parte a analizei, expertul rus vorbeşte despre faptul că populaţia din stânga Nistrului este în cea mai mare parte orientată spre Rusia, făcând trimitere la aşa-zisul referendum din 2006 în care 98 % dintre locuitori s-ar fi pronunţat pentru ”independenţă” şi o potenţială integrare în viitor cu Rusia. Acesta spune totodată că Federaţia Rusă întreţine practic în totalitate această regiune, fiind garantul politico-militar şi economic al supravieţuirii ei.

”În mod evident, cu toate legăturile istorice şi emoţionale pe care le are Rusia cu Transnistria, valoarea ei pentru Moscova se datorează înainte de toate concurenţei cu Occidentul. În plus prezenţa rusească în Transnistria rămâne un instrument de descurajare a planurilor Bucureştiului de crearea a României Mari şi influenţei acestuia asupra Chişinăului”, scrie Istomin, menţionând că la Moscova se pune întrebarea cu privire la adaptarea politicii ruse la noul mediu strategic.

Alegerile de la toamnă – indicator pentru viitorul regiunii din stânga Nistrului

”Pentru Moscova elaborarea unei noi politici este complicată de necesitatea abordării tematicii transnistrene în contextul interacţiunii nu doar cu Chişinăul, ci şi cu Kievul. Relaţiile actuale ruso-ucrainene sunt cel mai important factor care determină perspectiva supravieţuirii regiunii din stânga Nistrului. Atragerea Tiraspolului în dinamica conflictului dintre cele două ţări nu corespunde nici scopurilor, nici intereselor Rusiei. (...) Un indicator ilustrativ al consolidării interne a republicii separatiste vor fi alegerile parlamentare planificate pentru toamna acestui an. Acestea vor arăta nivelul angajamentelor elitelor şi electoratului faţă de ideea construirii propriului stat şi conservarea indentităţii transnistrene, precum şi disponibilitatea de a suferi costurile economice aferente” conchide Igor Istomin.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările