Atitudinea nihilistă şi iresponsabilă a celor care au preferat să declame că vor boicota ultima etapă a scrutinului electoral din acest an, denotă interese meschine şi nicidecum frământări sublime. Ai senzaţia că scepticii şi pretinşii indecişi erau demult determinaţi, aşteptând doar ocazia de a fi aclamaţi pentru gestul lor pueril de a ocoli secţia de votare.

Finalul acestei campanii electorale mi s-a părut aidoma unui bal mascat: prea multe măşti au căzut de pe chipurile hâde ale unor aşa-zişi observatori echidistanţi şi obiectivi. Prea mulţi şi-au dat arama pe faţă, mimând că le-ar fi greaţă de întreaga clasă politică, când de fapt nu şi-au depăşit ranchiuna faţă de un singur politician: Dorin Chirtoacă. Deşi sunt în minoritate, aceşti trubaduri ştiu cum să decepţioneze o bună parte din electorat. În special pe cei tineri, şi aşa lehămetiţi de promisiuni şi de lipsa unor alte opţiuni viabile.

Anume alegătorii din Chişinău, cei mai conştienţi şi informaţi dintre locuitorii acestui stat, i-au taxat dur, încă din primul tur, pe actualii guvernanţi. Iată de ce politrucii şi eunucii politici au încercat să-i debusoleze pe chişinăuieni, să le taie din elan şi să-i asmute împotriva liberalilor (tonul a fost dat de provocările la care s-au dedat liderii Platformei „DA”). Dacă le-a reuşit sau nu, chiar nu ştiu, însă e bine că ne-am lămurit cine-i cu adevărat pro-european. Căci nu poţi pretinde că împărtăşeşti sistemul valoric occidental, bazat pe dreptul universal de a alege şi de a fi ales, fiind înregimentat în cohorta celor care au îndemnat la boicot. E un sacrilegiu la adresa democraţiei şi a principiilor de reprezentativitate şi legitimitate, bazate pe participarea cetăţenilor în procesul decizional. Dar se pare că unora le este mai uşor să „lupte” pentru principii, decât să le aplice şi să le respecte.

Nu au mai contat nici calităţile sau defectele lui Dorin Chirtoacă, şi nici promisiunile deşarte sau imaginile prelucrate ale Zinaidei Grecenîi. Confruntarea s-a mutat între cei care chipurile l-au votat cândva pe edil, dar s-au dezamăgit iremediabil, şi cei care au înţeles că de fapt nu aveau de ales. Mult prea lejer s-a făcut abstracţie de faptul că primul tur a fost cel de selecţie, că anume până la 14 iunie puteau fi promovaţi ceilalţi contracandidaţi. Or, un alt principiu statuează că minoritatea se conformează majorităţii. Cel puţin aşa aveau să procedeze votanţii PL dacă în turul doi ar fi acces Nantoi, Urechean sau Babuc. De altfel, mesajele şterse şi neconvingătoare în susţinerea lui Chirtoacă, venite dinspre PLDM, PD şi PPEM, demonstrează că la moldoveni încă mai funcţionează dictonul: „să moară capra vecinului”.

Celor care din motive obiective nu s-au putut prezenta la vot (aflându-se la kilometri depărtare sau având probleme de sănătate), chiar nu ai ce le reproşa. Dar cei care au decis să fie activişti „boicotişti” nu se vor mai putea reabilita în ochii oamenilor. S-au compromis definitiv, prin tonul ultimativ cu care salutau eventuala indiferenţă şi neglijenţă electorală, dar şi propria obedienţă faţă de grupurile restrânse puse pe văicăreală şi lâncezeală.

Fireşte că aceste alegeri au o puternică încărcătură geopolitică. Numai ignoranţii se fac că nu pricep cât de precară este atât situaţia politico-financiară din Republica Moldova, cât şi incertitudinea regională. De aceea sper că majoritatea chişinăuienilor şi-au asumat răspunderea şi au votat pentru propriul lor viitor. Altminteri, parafrazând replica personajului Ştefan cel Mare din opera „Apus de soare” a lui Barbu Delavrancea, am putea spune că deja „Moldova nu-i a noastră, nici a copiilor noştri, ci a vecinilor vecinilor noştri”...