Provocările de la Tiraspol: Un bărbat din Chişinău ar fi autorul atacului cu cocktail Molotov la comisariatul militar. Acesta ar fi acţionat la indicaţiile unui ofiţer SIS 2

Cineva mi-a reproşat că, scriind despre perspectivele actualei Republici Moldova, sunt prea pesimist. Trec peste etichetele („postac pro-rus“) sau lecţiile care-mi sunt servite, fără voia mea, de oameni care încă nu şi le-au luat pe ale lor. Sunt, ca vechi om de presă, imun la acest tip de comportament, pe care anonimatul zbuciumat îl încurajează.

În Republica Moldova se discută tot mai des despre unirea cu România în contextul în care mica ţară ex-sovietică, cândva parte a României, a ajuns o ruină economică, coruptă şi lipsită de orice garanţii de securitate.

Cu puţin timp înainte de împlinirea a două luni de  la invazia militară rusă în Ucraina, Moscova a dispus ca necunoscutul general Rustam Minnekayev, interimar la comanda Districtului Militar Central - cel mai mare din Rusia, cu suprafaţa de 7.060.000 de kilometri pătraţi = 40 % din teritoriul Federaţiei Ruse şi cu o populaţie de 54,9 milioane de oameni = 39% din aceea a statlui rus - să precizeze noul obiectiv strategic al imperiului răsăritean.

Semnarea de către cele trei state din Parteneriatul Estic (n.a. Ucraina, R.Moldova şi Georgia) a cererilor de aderare la UE reprezintă un gest politic bun, care dă bine la public, dar nu va fi urmat foarte rapid de primirea statutului de ţară candidat, mi-a declarat, într-un interviu, jurnalistul Victor Nichituş. Acesta este ziarist în Republica Moldova şi lucrează în presa de la Chişinău din anul 1994.

Cea mai bună afacere este atunci când acelaşi jucător e cel ce vinde şi cel ce cumpără deopotrivă  o marfă. Cam ca la incompatibilităţile clasice, de manual, când aceeaşi persoană ar semna, formal şi la furnizor, şi la cumpărător.

Am urmărit cu deosebit interes conferinţa de presă a lui Andrei Spînu, ministrul care se ocupă de negocierile pentru aprovizionarea cu gaz şi energie electrică.

Am văzut câteva tentative de luptă anticorupţie. Unele reuşite, altele de-a dreptul ratate. Unele imitaţii şi teatru, altele serioase şi profunde. Şi lupta anticorupţie se realizează nu pentru că este un scop în sine.

În relaţia conducerii de la Bucureşti, cu administratorii  de la Chişinău, a judeţelor dintre Prut şi Nistru, există, în mod justificat, o anumită prudenţă. Asta pentru că, de-a lungul ultimelor trei decenii, orgoliile unor politicieni - din Republica Moldova, copia, din multe puncte de vedere, a Republicii Democrate Germane - au contracarat speranţele de reîntregire naţională ale românilor lucizi.

Va veni şi ziua când despre 27 martie 1918 se va vorbi, cu îndreptăţită mândrie, în oraşul românesc Chişinău, cu recunoaşterea publică a faptului că, atunci, demnitatea naţională şi decizia de a repara o nedreptate istorică a fost mai mare decât apetenţa pentru o statalitate artificială, menţinută şi azi, din obişnuinţa unora din legislativul trăitor în dreapta Nistrului, de a se închina la Est, mimând spre Vest o democraţie europeană.

Pe 31 august, în Ziua sărbătorii Limba Noastră cea Română, Donald Tusk a făcut cea mai clară dovadă privind respectful faţă de limba română. Preşedintele Partidului Popular European, fost premier polonez şi Preşedinte al Consiliului European a demonstrat cum se serbează şi cum se arată respectul faţă de limba română: vorbind-o corect! Mai corect decât cei mai mulţi cetăţeni ai Republicii Moldova, mai corect decât mulţi români.

Semnale foarte interesante şi încurajoatoare vin dinspre Chişinău, poate dovadă imedată că încercarea de ajungere la o oarecare stabilitate politică internă, venind după atâtea încercări nereuşite, aduce linişte şi la Bruxelles şi la Moscova.

Securitatea statelor mici este o temă extrem de interesantă prin problematica şi limitările pe care le produce. Când statul în cauză are şi limitările de natură financiară pe care le are Republica Moldova de azi şi nu are nici largheţea, nici cultura de Securitate a Elveţiei, de exemplu, croirea unei Strategii de Securitate este cu atât mai dificilă, dacă este să respectăm toate rigorile artei şi fundamentele

Decizia guvernului de la Chişinău de a opri camioanele româneşti cu ajutor umanitar departe de Piaţa Marii Adunări Naţionale (un loc cu o încărcătură simbolică aparte pentru lupta românismului de la începutul anilor ’90) a generat un val de critici din partea opoziţiei, societăţii civile, inclusiv din partea internauţilor indignaţi.

Am lansat ”Fondul de cooperare şi coeziune mass-media România-Republica Moldova”, proiect strategic de finanţare a presei independente şi de calitate de peste Prut.

România a lansat joi, 30 aprilie un adevărat desant în Republica Moldova cu scopul foarte clar de a marca interesul, sprijinul masiv şi susţinerea cetăţenilor Republicii Moldova în luptă cu coronavirusul, aşa cum a făcut-o şi anterior, cu numeroase ocazii, de fiecare dată când românii din stânga Prutului s-au confruntat cu vicisitudinile vremii şi vremurilor.

Studenţii de la Chişinău au fost învăţaţi să-şi scoată sufletul la tarabă pentru cine plăteşte mai mult de însuşi ministrul de Externe Nicu Popescu din guvernul Maia Sandu.

În prima parte a acestui material intitulat „Transnistria între Chişinău şi Moscova. Generaţia post-conflict şi conturarea identităţii „transnistrene“ cu ajutorul manualelor şcolare“ - parte dintr-un articol publicat în Revista de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale a Academiei Române - am analizat diferenţele dintre două manuale de istorie de pe cele două maluri ale Nistrului.

În timpul Uniunii Sovietice, pe teritoriul fostei Republici Sovietice Socialiste Moldoveneşti (RSSM), astăzi, Republica Moldova, împreună cu teritoriul din stânga Nistrului, alipit de Stalin în 1940, toată atenţia în domeniul educaţiei era acordată vorbitorilor de limba rusă.

Nu poţi să nu fii cu adevărat trist, să nu simţi că îţi pieri încrederea în umanitate, când vezi o fotografie ca cea care a devenit virală zilele acestea pe reţelele de socializare din Republica Moldova:

Republica Moldova s-a săturat să mimeze intenţiile unui viitor european, revenind, cu „ajutorul“ binomului Plahotniuc-Dodon, în zona suprarealismului geopolitic unde se afla acum 10 ani, în timpul guvernării comuniste.

Există, dincolo de chestiunea identitară, trei manipulări „de partid şi de stat”, adică oficiale, în Republica Moldova.

În timp ce la Chişinău hotărâri succesive ale justiţiei au consternat comunitatea internaţională, prin nevalidarea alegerilor locale, în aşteptarea hotărârii definitive şi irevocabile a Curţii Supreme, iată că, la Adunarea Generală a ONU, a fost votată vineri 22 iunie seara Rezoluţia privind retragerea trupelor străine (a se citi ruse) din Republica Moldova, respectiv din raioanele de Răsărit ale Republicii Moldova.