FOTO VIDEO Vacanţă în Grădina Zmeilor - locul unde o tânără s-a transformat în stană de piatră. Porolissum- cetatea gladiatorilor

FOTO VIDEO Vacanţă în Grădina Zmeilor - locul unde o tânără s-a transformat în stană de piatră. Porolissum- cetatea gladiatorilor

Demonstraţie de luptă în amfiteatrul de la Porolissum FOTO Olimpia Man

Într-un judeţ mic, precum Sălajul, situat şi la distanţă de principalele zone turistice ale ţării, ai fi tentat să crezi că banalitatea şi anostul sunt aici la ele acasă şi că nimic spectaculos nu poate fi dezvăluit privirii călătorului. Adevărul că prezintă în cadrul Campaniei „125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă“ cele mai frumoase locuri din judeţul Sălaj.

Ştiri pe aceeaşi temă

 Nimic mai fals, pentru că, spre marea surprindere a multora, unii dintre ei chiar localnici care se pretind a fi turişti umblaţi prin lume, Sălajul dezvăluie locuri de poveste, ce te poartă, fără să vrei, în lumi de multă vreme apuse ori te aruncă într-o oază de relaxare, aşa cum numai liniştea adâncă a naturii o poate face.


Cel mai "bătătorit" obiectiv turistic din Sălaj este, fără îndoială, Complexul Arheologic "Porolissum" de la Moigrad. Este unul dintre cele mai mari şi mai bine păstrate situri arheologice din România şi impresionează prin una dintre porţile de intrare în vechiul castru roman, construit acolo pe vremea stăpânirii romane, dar şi prin uriaşul amfiteatru care te duce imediat cu gândul la gladiatori, la fiare sălbatice şi alte grozăvii ale epocii evocate în filmele de profil. Zona mai păstrează, în stare surprinzător de bună, porţiuni din drumul pe care soldaţii romani îl băteau până la Roma şi înapoi.

Drumul către Roma


Complexul se află la numai opt kilometri de municipiul reşedinţă de judeţ, Zalău, şi este intens promovat în ultima perioadă de autorităţile locale, care organizează acolo frecvent evenimente. Dacă ai noroc ori, şi mai bine, dacă te informezi puţin pe internet, poţi ajunge la Porolissum chiar când Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă organizează între zidurile castrului un festival de reconstituiri istorice, facilitând, astfel, şi mai mult, intrarea în atmosfera locului. Anul acesta, festivalul a avut deja loc, dar în perioada 6 - 8 septembrie va avea loc, tot aici, un eveniment aproape similar - Festivalul Roman Zalău - Porolissum, organizat de această dată de Primăria Zalău.

 

  Videoclip realizat de Terra Vision


Pentru cei ce vor să ajungă la Porolissum este bine de ştiut că accesul la complex este facil, de la drumul judeţean 108 A trebuind să se abată, din centrul localităţii Moigrad, mai puţin de doi kilometri, pe un drum... practicabil. Nu există, însă, posibilitate de cazare în zonă şi nici unităţi de servire a mesei, cele mai apropiate servicii de acest gen fiind disponibile la Zalău.

Grădina Edenului de la Jibou

Traseul firesc pe care îl parcurge călătorul, după ce a vizitat complexul de la Porolissum, îl duce, inevitabil, la Jibou, oraşul de pe Someş care adăposteşte una dintre cele mai frumoase grădini botanice din ţară. Grădina Botanică "Vasile Fati" aparţine de Centrul de Cercetări Biologice Jibou şi se întinde în cadrul generos şi cu un farmec aparte al domeniului nobiliar Wesselenyi. Dincolo de aerul rafinat al locului, ce te izbeşte imediat ce ai trecut de poarta de intrare este senzaţia de linişte şi de ordine. Senzaţia că aici toate sunt la locul lor - de la firul de iarbă proaspăt tuns, la bulgărele de pământ din care îşi trag seva florile ce colorează curţile vechiului castel.


Dintre toate anotimpurile, cel mai generos cu grădina de la Jibou este primăvara, când zeci de mii de bulbi de lalele explodează în zeci de culori, într-un spectacol divers, dar bine organizat în acelaşi timp. Spectacolul continuă, indiferent de anotimp, în serele cu plante exotice, unde bananierii şi orhideele se simt ca acasă,
Grădina Botanică de la Jibou este refugiul perfect şi pentru părinţii care, neavând nicio grădină zoologică pe o rază de 100 de kilometri, vor să le arate copiilor cum arată animalele sălbatică. În menajeria grădinii de la Jibou cei mici pot admira în voie cerbi, căprioare şi mistreţi, care aleargă în voie prin pădurea de aici.


Tot pentru cei mici, dar nu numai, la Jibou sunt disponibile, de ceva vreme, acvarii în care înoată în voie peşti şi alte specii spectaculoase, precum porcul de mare cu ţepi, peştii „chirurgi“, nisetrul, păstruga, rechinii de apă dulce, peşti „neon“, peşte „fluture birjar“, peşte „clovn“ sau peşte „înger“.


La Grădina Botanică din Jibou se poate ajunge foarte uşor, fiind situată la câteva sute de metri centrul oraşului. Fiind vorba despre un oraş, spaţii de cazare şi de servire există, î apropiere fiind şi băile Jibou, unde turiştii pot profita şi de calităţile unei ape minerale comparată cu cea de la Karlovy Vary, Cehia.

Meteora României


Şi dacă tot a ajuns la Jibou, călătorul trebuie să meargă, obligatoriu, la doar câţiva kilometri mai departe, la unul dintre cele mai spectaculoase locuri din Sălaj: Grădina Zmeilor. O rezervaţie naturală geologică şi peisagistică ce aduce, într-o oarecare măsură, cu Meteora grecilor. Păstrând, bineînţeles, proporţiile.  
Grădina Zmeilor este situată la marginea localităţii Gâlgău Almaşului, din comuna sălăjeană Bălan şi este, de fapt, un ansamblu neregulat de stânci, formate aici prin desprinderea unor blocuri sau compartimente de gresii din dealul Închieturi. Vântul şi ploaia, îngheţul iernii şi binevenitul dezgheţ al primăverii au format, apoi, cele mai bizare forme: coloane, metereze, poduri, ciuperci, unele având înăltimi de peste 10-12 metri.
Formele ciudate ale stâncilor, dar şi imaginaţia bogată a localnicilor, a făcut ca acestora să le fie atribuite denumiri cu conotaţii supranaturale. Astfel, cele mai mari stânci, în formă de prismă, au fost numite Zmeul şi Zmeoaica, dar sunt şi unele stânci ce poartă denumiri mai... pământene: Moşu, Eva, Dorobanţul Degeţelul, Sfinxul, Călugărul, Căpitanul, Soldaţii, Eva.


În jurul Grădinii Zmeilor a fost ţesută de localnici şi o legendă, ce vorbeşte despre o fată, din sat, care se îndrăgosteşte un soldat. Cum mama vitregă a fetei nu a acceptat relaţia şi dragostea dintre cei doi, aceasta a blestemat-o pe fată, transformând-o într-o stană de piatră. Bătrânii satului povestesc că până la alunecările de teren din 1971 se putea vedea stânca care a creat legenda. Acesta avea forma unei fete cu părul lung, cu ulcior în mână şi cu o doniţă în spate.

Ruinele Cetăţii Almaşului


Chiar dacă, exceptând turnul care încă se mai păstrează semeţ, Cetatea Almaşului a devenit, nu doar la figurat, istorie, locul merită un popas măcar pentru a reflecta la ceea ce ar fi putut să fie, din punct de vedere turistic, o astfel de cetate. Sau, mai exact, cum ar fi valorificat occidentalul un astfel de loc încărcat de istorie. Despre această istorie am aflat chiar de pe site-ul Primăriei Almaşu, în a cărei "administrare" s-ar afla cetatea: "Ea a fost construită între anii 1247-1278, ca una dintre cele mai vechi şi mai puternice cetăţi medievale din Transilvania. Cetatea este amintită prima data în anul 1370, când regele Ludovic cel Mare o donează magistrului Bebek György şi fiilor acestuia Imre şi Detre, respectiv nepoţilor György, László şi Ferenc. De-a lungul secolelor XV şi XVI cetatea a fost supusă unor asedii rezultate din conflictele dintre nobilimea din Transilvania şi regele Ungariei. În timpul Războiului de 15 ani, generalul Basta a asediat cetatea şi a oferit apărătorilor ei libertatea în schimbul predării cetăţii, dar soldaţii lui Basta au măcelărit în cele din urmă locuitorii cetăţii. Între 1545-1546, cetatea a aparţinut domnului Moldovei Petru Rareş.
Căzută în ruine, cetatea fost refăcută abia în 1627, de către familia nobiliară Csaky, dar în 1662 a fost din nou asediată şi distrusă.


În 1658 cetatea a suferit ultimul mare asediu şi a fost ocupată de tătarii care veneau din direcţia Clujului şi mergeau spre Poarta Meseşană. Asediatorii au înrobit localnicii şi au incendiat cetatea, de data aceasta rămânând în ruină".


Ruinele cetăţii sunt înscrise în Lista monumentelor istorice, iar primăria organizează acolo, în fiecare an, în săptămâna de după Adormirea Maicii Domnului, "Ziua Cetăţii Almaşului".


Cetatea se vede de pe drumul judeţean 108 Huedin - Zimbor, la ea ajungându-se, pe jos, în câteva minute. Cele mai apropiate spaţii de cazare sunt la Zalău, la aproximativ 30 de kilometri, în timp ce pentru servirea mesei există un restaurant la intrarea în localitatea Zimbor.

Citeşte şi FOTO De asta iubim România! Unde se duc jurnaliştii „Adevărul” după ce trimit ziarul la tipar

Tu de ce mai iubeşti România? 125 de însemnări din primul jurnal de vacanţă scris de o ţară întreagă

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

Porta Praetoria - intrarea principală în castrul de la Porolissum FOTO Olimpia Man

Imagini din aceeasi galerie
  • Porta Praetoria - intrarea principală în castrul de la Porolissum FOTO Olimpia Man
  • Primăvara, momentul de apogeu al Grădinii Botanice Jibou FOTO Olimpia Man
  • Formele ciudate ale stâncilor din Grădina Zmeilor au aprins imaginaţia localnicilor FOTO Olimpia Man
  • Un temerar s-a cocoţat pe turn, în ajunul sărbătorii dedicate Cetăţii Almaşului FOTO Olimpia Man
Distribuie imaginea
citeste totul despre: