Traseu de vacanţă pe două roţi, în Sălaj. Cum să-ţi încarci bateriile în miezul verii pe un tărâm fermecător

Traseu de vacanţă pe două roţi, în Sălaj. Cum să-ţi încarci bateriile în miezul verii pe un tărâm fermecător

Vedere de ansamblu / Complexul monahal Strâmba FOTO Adevărul

O bicicletă bună, cască de protecţie şi dorinţa de a simţi aerul cald de vară, dar spălat de ploile din ultimele zile. E tot ce ai nevoie pentru a porni într-o aventură pe două roţi pe drumurile pitoreşti ale Sălajului. „Adevărul“ vă prezintă, în cadrul Campaniei „125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă“, un colţ de rai prin care pasionaţii de pedalat se pot plimba în voie.

Ştiri pe aceeaşi temă

Novice în ale ”biciclitului”, cerem… consultanţă de specialitate de la cei care se pricep. Cel mai în măsură să ne îndrume pe un traseu nici prea greu, nici prea lung şi în care să avem şi câte ceva cu care să ne clătim ochii este Marius Ţârle, preşedintele clubului de ciclism Alien Cycling.  

Ne recomandă un traseu de două zile, cu popas peste noapte la Mănăstirea Strâmba. Îl credem pe cuvânt şi pornim la drum.


Ieşim din Zalău către Crişeni, pe DN 1H, recent reabilitat. Fiind sâmbătă, avem noroc de trafic mai lejer, astfel că mai putem să mai luăm, din când în când, ochii de la drum şi mai aruncăm o privire la dealurile împădurite ce străjuiesc de-o parte şi de alta, cu al lor verde nefiresc de intens pentru acest sfârşit de iulie. 

Pedalăm către Jibou unde, dacă nu am fi presaţi de timp (riscăm să ajungem cu noapte la mănăstirea unde vom dormi), am fi tentaţi să ne oprim la băile de la intrare, să ne răcorim puţin în piscina recent construită acolo, ori să dăm o fugă şi până la Grădina Botanică, să vedem frumuseţea în cea mai pură şi mai clară stare. 

Alegem, aşadar, să ne ţinem de traseu, şi trecem prin Jibou val – vârtej, luând-o către Var, satul în care la aproape fiecare casă stă câte un meşter priceput în împletitul nuielelor, aşa că podurile din faţa porţilor gem de coşuri şi coşuleţe de toate formele şi dimensiunile.


Ne îndreptăm către Gâlgău Almaşului, pentru că acolo ne aşteaptă ”Fata Cătanei”. Gazda noastră, însă, uită se ne întâmpine. ”S-a prăbuşit după alunecările de teren din 1971”, ne lămureşte Ştefania, o puştoaică de 14 pe care am găsit-o pe platoul rezervaţiei geologice şi peisagistice ”Grădina zmeilor”, cunoscută, însă, de localnici ca şi ”Fata Cătanei”, după o stâncă având o formă ce aducea cu silueta unei fecioare.


Ştefania se oferă să ne fie ghid în rezervaţie, iar la scurt timp ni se alătură şi Ana Maria, o prietenă de-a ei, care se spune, pe-repede-înainte, legenda în versuri creată în jurul fetei Cătanei. Legenda vorbeşte despre o fată, din sat, care se îndrăgosteşte de un soldat. 

Cum mama vitregă a fetei nu a acceptat relaţia şi dragostea dintre cei doi, aceasta a blestemat-o pe fată, transformând-o într-o stană de piatră. Până la alunecările de teren din 1971 se putea vedea stânca de care se leagă legenda. Acesta avea forma unei fete cu părul lung, cu ulcior în mână şi cu o doniţă în spate.


”Ăştia sunt ”călugării, acolo, mai departe, sunt ”zmeul şi zmeoaica”, iar stânca dintre ele este ”Cleopatra”. Ştiţi, a fost regina Egiptului”, ne lămureşte Ştefania. Fetele ne conving să intrăm şi într-o peşteră din rezervaţie, unde ne luăm doza de răcoare pentru toată ziua, dar şi infuzia de adrenalină, la gândul că, în orice moment, s-ar putea să-i trezim din somn pe locuitorii peşterii, liliecii.


Plecăm de la Grădina Zmeilor bine informaţi – graţie tânărului nostru ghid, care spune că, deşi n-a învăţat nimic la şcoală despre această minune a Sălajului, comparată de unii cu Meteora grecilor, s-a documentat de la bunici, de la părinţi despre tot ceea ce trebuie să ştie pentru a-i informa de turiştii care au nevoie de ajutorul ei. 

Nu plecăm, însă, înainte de a apela la gustările din rucsac, pentru că e trecut, deja, de orele amiezii, iar foişorul amenajat acolo de primărie pare să fie locul ideal pentru masa de prânz.


Părăsim spectaculosul loc şi o luăm, prin Bălan, către Hida. De aici, pornim pe un drum, pe cea mai mare porţiune neasfaltat, către Mănăstirea Strâmba, cea mai veche aşezare monahală din judeţ, cu o istorie ce merge până în urmă cu aproape 600 de ani. 

Numele mănăstirii, „Strâmba”, provine de la o credincioasă „strâmbă” şi şchioapă, care a lăsat moştenire locul bisericii. Femeia ar fi apelat la ajutorul călugărilor stabiliţi în împrejurimi pentru însănătoşirea fiicei sale, grav bolnavă. 

Ea a promis călugărilor că-i va răsplăti dându-le toată averea sa şi-i va ajuta să construiască o mănăstire. Rugăciunile celor doi monahi au ajutat la vindecarea tinerei, iar pe moşia donată călugărilor s-a întemeiat sfânta mănăstire.


După ce parcurgem cei 12 kilometri de la Hida, ajungem, în sfârşit, la mănăstire. Primul lucru pe care îl remarci acolo este liniştea. Apoi, frumuseţea locului. 

Acea frumuseţe dată de natura care nu este sufocată de construcţii, ci modelată, strunită, adaptată pretenţiilor credincioşilor secolului XXI. Totul e verde la Strâmba, un verde ordonat, întrerupt doar de roşul ori galbenul florilor plantate de călugări, ori de maroul - negricios al vechii biserici de lemn de acolo, în care se mai slujeşte şi acum şi se va mai sluji o vreme, până la finalizarea noului locaş de cult, în construcţie.


Oricine ajunge acolo poate rămâne peste noapte la mănăstire. Nu costă nimic şi primeşti şi mâncare, însă pentru a fi sigur că nu sunt ocupate spaţiile de cazare, este recomandat să suni mai întâi la numărul de telefon 0374 022747.

După popasul la Mănăstirea Strâmba, pornim spre Zalău, cu bateriile încărcate de atâta linişte şi atâta frumuseţe. Ajungem din nou în Hida şi trecem pe lângă frumosul dar dărăpănatul conac cumpărat, alături de 600 de hectare de teren, de un grup de investitori irlandezi, care promit să facă acolo o staţiune de lux, cu teren de golf pentru antrenament şi începători, cu un club de tenis, un centru de spa, mai multe piste şi trasee pentru echitaţie, plus un hotel cu restaurant. Deocamdată - doar planuri.

 Trecem şi pe lângă ”Stânca Dracului”. O legendă locală spune că piatra a fost adusă de un drac, furios pe oamenii satului. Necuratul ar fi scăpat, se pare, uriaşul bolovan şi a fugit, speriat de cântecul din zori al unui cocoş.


Ieşim din Hida şi după o vreme ajungem la drumul european E 81, care ne duce pe Meseş, iar de acolo coborâm pe serpentine la Zalău.

Dacă ai fost în locuri inedite de lângă o destinaţie similară din România şi vrei să ne povesteşti din amintirile tale sau vrei să ne sfătuieşti ce să mai vedem în acest loc al României, ne poţi scrie pe bucuresti@adevarul.ro, în secţiunea de comentarii sau pe pagina noastră de Facebook, 125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă.

Pe aceeaşi temă:

Lumea celui mai bătrân morar din Transilvania

FOTO VIDEO Staţiune de lux, cu terenuri de golf şi spa, într-un sat din Sălaj

FOTO VIDEO Castrul roman de la Buciumi, primul sit arheologic din ţară la care turiştii vor ajunge cu liftul

 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

O parte dintre stâncile cu forme ciudate dn Grădina Zmeilor, văzute de pe platoul din apropiere FOTO Adevărul 

Imagini din aceeasi galerie
  • O parte dintre stâncile cu forme ciudate dn Grădina Zmeilor, văzute de pe platoul din apropiere FOTO Adevărul 
  • Ana Maria, ghid în peștera din rezevație
  • Așa arată, în mare parte, drumul din Hida către Mănăstirea Strâmba
  • Altarul de vară al Mănăstirii Strâmba FOTO Adevărul 
  • Piatra de altar originală a bisericii mănăstirii, datând din sec.XV FOTO Adevărul 
  • Vedere de ansamblu / Complexul monahal Strâmba FOTO Adevărul 
Distribuie imaginea
citeste totul despre: