Tragedia Arlettei Coposu, soţia Seniorului: arestată, torturată, închisă şi apoi răpusă de cancer. Cumnatele ei: „Avea o sclipire în privire, era distinsă“

Tragedia Arlettei Coposu, soţia Seniorului: arestată, torturată, închisă şi apoi răpusă de cancer. Cumnatele ei: „Avea o sclipire în privire, era distinsă“

Soţii Coposu au fost căsătoriţi 25 de ani dar au trăit alături doar şapte ani

Femeia de care Corneliu Coposu s-a îndrăgostit la prima vedere a fost întemniţată 14 ani de comunişti, fiind acuzată că, împreună cu France, sora ei, a complotat împotriva statului român. La doi ani de la eliberare, Arlette avea să fie răpusă de cancer.

Ştiri pe aceeaşi temă

În urmă cu un secol, în mai 1915, se năştea Arlette Marcoviciu, femeia care avea să fie, mai târziu, soţia şi sufletul pereche al liderului ţărănist Corneliu Coposu. Destinul a fost, însă, crud cu cei doi soţi, care au resimţit din plin ororile comunismului.

Potrivit istoricului Marin Pop, Arlette provenea dintr-o familie de sârbi românizaţi, iar după mamă, dintr-o familie de aristocraţi de origine franco-elveţiană. Tatăl ei, Ioan Marcoviciu, a fost general în Armata Română şi după 1918 s-a stabilit cu familia în Basarabia, unde a preluat comanda Corpului de grăniceri din Chişinău. A stat la Chişinău până în momentul în care s-a pensionat, motiv pentru care Arlette a făcut liceul şi facultatea în acest oraş. În momentul pensionării, familia Marcovici s-a mutat la Constanţa, unde soţia generalului, Jeanna Huser, a moştenit un hotel (Hotelul Francez). Este locul în care Corneliu Coposu o întâlneşte pe Arlette, în 1941. „Iuliu Maniu mergea acolo la odihnă, iar de sărbătorile Paştilor, în anul 1941, Corneliu Coposu l-a însoţit, cunoscând-o, cu această ocazie, pe Arlette. A fost dragoste la prima vedere“, spune istoricul.



Un an şi jumătate mai târziu, cei doi şi-au unit destinele, căsătorindu-se la 24 octombrie 1942, în cadrul unei ceremonii la care au luat parte importanţi lideri politici ai vremii, în frunte cu Iuliu Maniu, liderul opoziţiei democratice şi mentorul lui Corneliu Coposu. Viaţa de familie a cuplului Coposu avea să fie crunt lovită după cinci ani.

Autorităţile, interesate de argintăria familiei Coposu

Chiar dacă greutăţile acelor timpuri nu i-au ocolit niciodată, spre exemplu, în 1944 apartamentul de pe strada Victor Eftimiu în care locuiau a fost bombardat, prima mare lovitură primită de tânăra familie a venit în 1947, când Corneliu Coposu a fost arestat după înscenarea de la Tămădău, eveniment în urma căruia Partidul Naţional Ţărănesc a fost scos în afara legii. A doua zi după arestarea soţului, Arlette a fost dată afară din garsoniera în care cei doi locuiau, refugiindu-se la soacra şi la cumnatele sale.     

Istoricul Marian Pop spune că, din momentul arestării lui Corneliu Coposu, Arlette a intrat în atenţia Securităţii. Dintr-un document înaintat de către Inspectoratul de Siguranţă al Capitalei către Direcţia Generală a Siguranţei Statului pe data de 11 august 1948, reiese că Arlette Coposu era urmărită. Iată ce se spune, printre altele, în document:

La ordinul Dvs. nr. 27935 din 30 VII 948, cu privire la soţiile lui Corneliu Coposu şi a lui Kendell, consul englez, avem onoarea a raporta următoarele: (…)În prezent, susnumita locuieşte cu întreaga familie Coposu, compusă din: Cornelia, Flavia, Doina, Rodica, Tudoreanu Elena şi Bărnuţiu Elena. Într-adevăr, susnumita are argintăria dusă la soţia consulului englez Kendell Milly, din Bd. Generalisimul Stalin nr. 72, care însă până în prezent nu a fost vândută“.

Arestată la 13 iunie 1950 pentru înaltă trădare

Arlette a locuit cu familia soţului său până în 1950, când a primit o nouă lovitură: la 13 iunie este arestată, alături de sora sa, France, sub acuzaţia de înaltă trădare, în favoarea Franţei. Cele două lucrau la Legaţia Franţei, iar implicarea Arlettei în presupusa trădare era tangenţială, prin sora sa, France, care era iubita ataşatului militar al legaţiei, Henri Serge Parisot.


Arlette şi sora ei, France


„Încă nu am găsit dosarul de Securitate al lui Arlette, dar din câte ştim, totul a fost un fals pretext. Vina pe care o avea era, de fapt, că era soţia lui Corneliu Coposu“, precizează Marin Pop. Cele două surori au fost condamnate la ani grei de închisoare. Din cauza torturilor fizice şi psihice din închisorile comuniste, France moare, la 20 aprilie 1958, în închisoarea de la Văcăreşti. Arlette a reuşit să supravieţuiască iadului din închisori, fiind eliberată în 1964.

Arlette, înainte de închisoare


Arlette, după închisoare

Bucuria revederii, umbrită de iminenţa unei tragedii

Arlette a sosit acasă pe data de 17 aprilie, iar Corneliu Coposu, zece zile mai târziu. Cei doi încearcă să-şi reia viaţa, Arlette angajându-se ca soră de caritate la un spital din Bucureşti, iar Corneliu Coposu, pe un şantier. Liniştea la care râvnea familia Coposu nu avea să fie, însă, de durată. După câteva luni, Arlette a început să se simtă rău, fiind diagnosticată cu cancer de ficat generalizat. „Corneliu Coposu este convins că boala este consecinţa marilor suferinţe îndurate în greii ani de detenţiune, ea fiind condamnată în 1950 la muncă silnică pe viaţă de Tribunalul Militar Bucureşti pentru spionaj în favoarea Legaţiei Franţei“, scria, în urma unei discuţii cu „Seniorul“, un informator cu nume de cod „Bucurescu Ion“. În 27 decembrie 1966, Arlette pierde lupta cu boala. Avea 51 de ani.

„Arlette are steluţe gri în ochi când zâmbeşte“

Surorile lui Corneliu Coposu, Rodica Coposu (82 de ani) şi Flavia Bălescu Coposu (90 de ani), se bucură atunci când le sună telefonul şi oamenii încă mai au curiozităţi despre istoria familiei lor. Totuşi, ce paradox nedrept! „Surorile“ sunt nevoite să-şi amintească întâmplări triste, pentru că trecutul n-a fost deloc generos nici cu fratele lor, nici cu soţia acestuia, Arlette. Aşa îşi încep şi gândurile despre cei doi soţi, oftând: „Din păcate, nu prea au avut parte de bucurii“. Chiar dacă Rodica Coposu se scuză că a cunoscut-o mai puţin pe Arlette – „când a fost arestată eram prea mică“ –, rugând-o pe sora ei să preia discuţia, din când în când, de lângă telefon, vocea dumneaei completează amintirile clare ale Flaviei Bălescu-Coposu: „Era frumuşică...!“, „Ce destin tragic a avut...“ .


Surorile Rodica şi Flavia Coposu


„Weekend Adevărul“: Apropiaţii lui Corneliu Coposu spuneau că între fratele dumneavoastră şi Arlette a fost un „coup de foudre“ când s-au cunoscut. Ce avea deosebit Arlette?

Flavia Bălescu-Coposu: Da, chiar a fost, cum se zice în popor, „dragoste la prima vedere“ pentru Cornel, atunci când a văzut-o, în 1941, la Hotelul Francez din Constanţa. Drept care, s-au hotărât să se căsătorească foarte repede apoi. Arlette era o femeie frumuşică, cu părul blond natural şi cu ochii albaştri. Era genul acela de franţuzoaică cu nasul mic, în vânt. Îmi amintesc că tata a cunoscut-o primul. A venit şi mi-a spus că ceea ce este frumos la Arlette e că „are nişte steluţe gri în ochi atunci când vorbeşte şi zâmbeşte“. Avea o sclipire argintie în privire, era foarte distinsă, extraordinar de pedantă. Sigur că altfel nici nu ar fi putut trăi cu Cornel, pentru că şi el era de o pedanterie de femeie...

Cum a fost primită în familia Coposu?

Înainte de a se căsători, ea a venit şi ne-a făcut o vizită împreună cu părinţii ei. Tatăl Arlettei, generalul Marcovici, era un tip spectaculos, falnic, cu mustaţă, căruia i se spunea „Papa“, că arăta ca un patriarh. La fel, mama ei, tanti Jeanna, era o persoană adorabilă! Bineînţeles că toată lumea s-a bucurat de căsătoria lor. Au făcut nunta acasă la părinţii Arlettei, într-un circuit foarte închis, pentru că atunci era în timpul războiului şi mareşalului Antonescu, ştiţi, nu-i plăceau ceremoniile. Apoi, şi-au continuat viaţa cum au putut. După sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, Cornel era foarte implicat în acţiunile politice. Arlette îl seconda de câte ori era cazul, dar de multe ori stătea acasă şi asta pentru că, pe vremea aceea, femeile nu prea participau la decizii politice.

Au avut parte de o viaţă scurtă de cuplu. Imediat au urmat persecuţiile Securităţii, mai întâi faţă de fratele dumneavoastră, ulterior fiind şi Arlette închisă. Pentru 14 ani.

Din nefericire, viaţa Arlettei a fost o tragedie pentru că nu a avut parte de aproape niciun fel de bucurii. Ea a fost închisă, împreună cu sora ei, France, mai mică cu doi ani decât ea, în procesul înscenat în jurul Legaţiei franceze din Bucureşti. Ele frecventau şi biblioteca franceză – acolo îşi luau cărţi şi citeau. Se pare că s-a organizat un fel de turnătorie din Franţa. Au fost arestate 70 de persoane, despre care se spune că au complotat, dar care nu se cunoşteau între ele.

Mi-aduc aminte că lui Arlette i-au dat o avocată din oficiu, care ne-a contactat după proces. Avocata ne-a spus că, din cele 70 de persoane, nimeni nu se ştia sau era apropiată de o altă persoană şi tocmai asta a fost pledoaria – cum puteau spune organele de Securitate că a fost un complot când oamenii nici nu se cunoşteau?


Ambele surori au primit pedepse teribile. France - 20 de ani de muncă silnică, iar Arlette – 25 de ani. Ce v-a povestit Arlette Coposu din perioada detenţiei?

Din păcate, sora ei a murit după câţiva ani, din cauza chinurilor. Iar Arlette, săraca, a făcut 14 ani în închisori, dintre care cele mai groaznice au fost Mislea şi Miercurea-Ciuc, unde se văieta de frig. Ce m-a impresionat foarte tare din poveştile ei, şi abia mai târziu am făcut legătura, e că, la Mircurea-Ciuc, era o doamnă care-şi făcuse din cârpe o păpuşă pe care tot timpul o legăna. Se plimba printre celule, la colegele din închisoare, şi zicea „fetiţa mea, fetiţa mea“. Aceasta doamnă era Maria Plop, mama Ioanei Voicu-Arnăuţoiu. După ce i-au luat fetiţa, când Ioana avea 2 ani, şi au dus-o la un leagăn de copii, ea a avut un şoc. Arlette a fost foarte impresionată de ea când o vedea strângând la piept nişte cârpe. Din nefericire, Arlette a ieşit din închisoare bolnavă. A fost la început, pentru puţin timp, bucuroasă, dar curând s-a constatat că avea cancer şi au început durerile acelea îngrozitoare.

Vă mai recomandăm:

Ciudata prietenie dintre Corneliu Coposu şi un marxist convins, care îl turna la Securitate. Seniorul şi-a convins amicul turnător să i se spovedească

Cum petrecea Corneliu Coposu sărbătorile creştine în detenţie, urmărit pas cu pas de Securitate

Minciunile istoriei: cum a fost "pictat" Corneliu Coposu drept un mare moşier şi un trădător de ţară

Cum a refuzat Corneliu Coposu să îl trădeze pe Maniu, deşi în schimbul trădării i se promisese libertatea


 

citeste totul despre: