Supravieţuitorii Holocaustului şi-au plâns rudele moarte în lagărele naziste

Amabasadorul Israelului, Dan Ben Eliezer, şi o delegaţie din oraşul Petah Tikva, au comemorat, ieri, la Şimleu Silvaniei, victimele Holocaustului Printre cei prezenţi a fost şi Hanna Avidani, o evreică originară din Roman, care a fost persecutată în timpul celui de-al doilea război mondial şi şi-a pierdut tatăl la Auschwitz.

Dan Ben Eliezer, ambasadorul Israelui în România, şi o delegaţie din oraşul Petah Tikva au ales să comemoreze victimele ucise de nazişti, în oraşul Şimleu Silvaniei, singura localitate din Nord Vestul Transilvaniei unde există un muzeu al Holocaustului.

Evenimentul a început ieri după-amiază cu un moment de rugăciune şi cu aprinderea a şase lumânări, în memoria celor şase milioane de evrei care au murit în lagărele de concentrare naziste. Dan Ben Eliezer a fost primul care a aprins o lumânare, fiind urmat de celelalte oficialităţi.

Tatăl, ucis la Auschwitz

Hanna Avidani a venit în oraşul de sub Măgură ca reprezentant al oraşului Petah Tikva, dar legăturile ei cu România sunt mai mai vechi. Hanna, astăzi în vârstă de 79 de ani, s-a născut în oraşul Roman, ambii părinţi fiind evrei. Războiul şi teroarea nazistă i-au distrus copilăria, fiind obligată să stea mai tot timpul ascunsă, într-un subsol al casei.

„Tatăl meu era cizmar de lux, iar mama casnică şi mai aveam încă cinci fraţi. Fiind hărţuit de autorităţi, care dăduseră deja primele legi antisemite , tatăl meu a fugit încă de la sfârşitul lui 1938 la Cluj, în Transilvania. Din păcate, aici a fost prins de autorităţile horthyste, în toamna anului 1940 şi  trimis la Auschwitz, de unde nu s-a mai întors niciodată“, îşi aminteşte cu tristeţe românca evreică.

„Ruşii erau mai sălbatici“

Rămasă doar cu mama, Hanna a trecut cu greu anii războiului. Ascunsă prin subsolul casei, la numai 8 ani, copila a fost nevoită să stea zile întregi fără mâncare şi apă. „Mama plângea de mila noastră, dar n-avea cum să ne ajute. Sugeam din gulerele cămăşii ca să ne mai treacă senzaţia de foame“, mai spune Hanna.

Nici cu „trupele sovietice eliberatoare“ soarta evreilor din Roman n-a fost mai bună. Ba din contră, pentru că, susţine Hanna, „soldaţii ruşi erau mai sălbatici şi mai indisciplinaţi decât nemţii“. „Dacă ieşeai pe stradă cu haine cât de cât bune, ajungeai gol acasă. Pentru femei şi fete era şi mai rău, pentru că ruşii încercau să le siluiască. Mama mă ţinea, practic, închisă în casă“, rememorează ea.

În 1947, Hanna a decis s-o rupă de tot cu România şi a ales să-şi refacă viaţa în Israel, un nou stat care se ridica şi cu ajutorul supravieţuitorilor Holocaustului. Mama ei nu fusese de acord s-o lase să plece. Şi-a vândut zestrea şi a fugit, pe ascuns, în toamna lui 1947. În Israel şi-a întemeiat o familie, iar astăzi se mândreşte cu trei fii şi cu cei şapte nepoţi.

La comemorarea de ieri au participat aproximativ 100 de evrei supravieţuitori ai Holocaustului, originari din Israel, Ungaria şi România.

Cum a fost aleasă Ziua Holocaustului

Ziua de 27 ianuarie a devenit Ziua Internaţională de Comemorare a Holocaustului în urma rezoluţiei adoptate la 1 noiembrie 2005 de ONU. Alegerea acestei zile este legată de eliberarea supravieţuitorilor din lagărele de la Auschwitz - Birkenau din Polonia.