Străinătatea "rupe" familiile din Sălaj

Statisticile la nivelul judeţului Sălaj arată că divorţurile finalizate într-un an reprezintă o treime din numărul căsătoriilor nou înfiinţate din aceeaşi perioadă. Situaţia se agravează când la mijloc sunt şi copii. Direcţia de Asistenţă Socială Comunitară Zalău a avut de realizat în acest an un număr de 105 anchete sociale de încredinţare a minorilor în caz de divorţ.

În perioada ianuarie – iulie 2010 618 cupluri au spus „Da” în faţa ofiţerului stării civile, şi 218 familii au răspuns afirmativ pentru desfacerea căsătoriei în faţa instanţei de judecată. Situaţia nu diferă foarte tare de cea de anul trecut când în primele şapte luni s-au înregistrat 688 căsătorii şi 245 divorţuri.

Străinătatea, „cheia” rupturii

„De o vreme încoace, în majoritatea cuplurilor care se despart unul dintre membri e plecat de ceva vreme în străinătate. Celălalt rămâne acasă cu copilul şi fiecăruia i se schimbă viaţa: apar disensiuni, relaţii extraconjugale care, inevitabil duc la divorţ. Restul motivelor sunt cele obişnuite. Când unul dintre soţi spune «Mă bate», «Nu aduce suficienţi bani acasă», «Nu are grijă de copii», «Are relaţii extraconjugale» şi altele de genul acesta”, a declarat avocatul Raul Sărăcuţ Comănescu.

Cât priveşte durata unui proces, acesta depinde de mai mulţi factori. „Când divorţul e pe cale amiabilă şi cuplul nu are copii, atunci se pronunţă la primul termen, la două luni după depunerea actelor.

Dacă în familie sunt implicaţi minori, atunci procesul poate dura chiar şi un an sau mai mult. Am un caz care durează de trei ani. Clienta mea e plecată în Italia, iar soţul ei nu i-a dat divorţul, la mijloc fiind şi copilul care a rămas în ţară cu tatăl”, a exemplificat avocatul.

Comunicarea e soluţia

„La începutul oricărei relaţii ne este mult mai dificil să vedem unele părţi ale partenerului cu care nu sunt de acord şi, dacă le vedem, le acceptăm mult mai uşor. După o vreme, partenerii  sunt mai puţin comunicativi şi nu îşi fac timp pentru partener. Prin urmare, fie că subînţeleg ce a vrut să spună celălalt, fie că au tendinţa de a generaliza sau de a sări repede la o concluzie. Se poate ca mesajul uneia dintre părţi este cu bună intenţie, dar tragem concluzii pripite, gândim iraţional concluzii periculoase. Aşa apar conflictele în cuplu, aspecte care nu se completează unele pe celelalte. Un cuplu ajuns în impas va spune că nu se mai înţeleg sau nu se potrivesc şi ajung la separare”, ne explică Laura Bodoni, psihoterapeut cognitiv-comportamental, spargerea armoniei de cuplu.

În opinia specialistului, acest dezechilibru aparare după 2-3 ani de la căsătorie. „Depinde de ambii parteneri să aducă anumite picanterii care să intreţină interesul unuia faţă de celălalt. Gesturi prin care trebuie să-i dai un semnal că eşti alături de el-ea, înteresat de persoana partenerului şi nu doar lângă el”, este soluţia dată de Laura Bodoni.

În ce priveşte consecinţele asupra copilului, psihologul spune că totul depinde de „eleganţa” cu care îi explică părinţii separarea. „Dacă părinţii îi vor spune că mama şi tata îl iubesc la fel de mult, că rămân părinţii lui chiar dacă vor trebui să locuiască separat, nu vor fi probleme. Desigur, divorţul este un eveniment neplăcut atât pentru copil cât şi pentru adulţi” a conchis psihoterapeutul.