Alin Prunean: „Dacă doar stăm şi cârcotim, nu rezolvăm nimic”

Alin Prunean: „Dacă doar stăm şi cârcotim, nu rezolvăm nimic”

Alin Prunean a deschis la Valcău de Jos (Sălaj) o intreprindere socială FOTO Olimpia Man

A împărţit, gratuit, familii de albine, porci şi vaci la sute de familii din Sălaj, iar acum încearcă din răsputeri să găsească o soluţie la o problemă generală a celor ce încearcă să răzbească în această ţară: cum să îşi vândă produsele.

Ştiri pe aceeaşi temă

„Sunt un frustrat şi un nemulţumit vizavi de majoritatea lucrurilor care se întâmplă în jurul nostru. Dar dacă doar stăm şi cârcotim, nu rezolvăm nimic. Trebuie să punem mâna pentru a ne reduce frustrările”, îşi explică Alin Prunean, un economist de 36 de ani din Sălaj, raţiunea care stă la baza modului său de a fi, un mod de a fi dedicat, aproape în exclusivitate, celorlalţi.


Totul a început în urmă cu 15 ani, pe vremea când avea doar 21 de ani. De fapt – povesteşte el -  început şi mai devreme – imediat după revoluţie, când au început să vină străinii cu ajutoare prin comuna sa natală, Ileanda. În momentul în care a văzut că sunt unii care încearcă să folosească aceste ajutoare pentru a-şi atinge propriile scopuri, de cele mai multe ori meschine, s-a ambiţionat să vină cu ceva în compensare, cu ceva care să îi facă pe oameni să vadă dincolo de pungile cu portocale pe care străinii, prin diferite biserici ori alte instituţii, le dădeau românilor ahitiaţi după orice era, atunci, gratis.

Aşa a luat fiinţă, în 1997, Fundaţia Agapis. Primul proiect a avut loc chiar în acel an, când, printr-o finanţare primită de la Fundaţia Soroş, Agapis a încercat să-i înveţe pe oamenii de la sate cât de mult ajută calculatorul în viaţa de zi cu zi. „Identificasem o problemă în comună: erau două isntituţii care, deşi aveau calculatoare, nu le foloseau, le ţineau în cutii, de frică să nu le strice”, îşi aminteşte Prunean. Cu ajutorul unor profesori de la Institutul de Studii Economice (ISE) din Cluj Napoca, a adunat sute de oameni în căminul cultural din centrul de comună şi i-a învăţat câte ceva despre beneficiile calculatorului. Au încercat chiar şi o conexiune la calculator, premieră absolută la acea vreme.

Au urmat, apoi, cursuri de operare a calculatorului, la care au participat cursnaţi din mai multe comune de pe Valea Someşului.

„Să muncim noi de sărbători?!”

Anul următor, 1998, a venit şi cu prima dezamăgire. „Ne-am propus să promovăm zona din punct de vedere turistic şi am reuşit, printr-un proiect Phare, să realizăm o monografie a zonei, un film de prezentare şi să autorizăm câteva pensiuni.Prin acelaşi proiect, am luat câţiva oameni, proprietarii unor case ce puteau fi transformate în pensiuni, şi i-am dus în Maramureş, pentru a vedea că nu e mare scofală să faci agro-turism. Pe finalul proiectului, monitorul din partea Phare ne-a cerut o ofertă, pentru că voia să vină cu un grup de 26 de prieteni din Bucureşti, să fie primii noştri clienţi. Când i-am adunat pe cei care ar fi trebuit să îi găzduiască, reacţia lor a fost extrem de dezamăgitoare: „Să muncim noi de sărbători?!””.

A făcut greva foamei în faţa Consulatului spaniol

Acelaşi an, 1998, i-a adus şi alte încercări. Câştigase un proiect, tot prin fonduri europene, de această dată dedicat tinerilor din comună, pe care trebuia să-i ducă într-un schimb de experienţă în Madrid, Spania. Dintr-o omisiune a unui funcţionar al Consulatului spaniol la Bucureşti, la întâlnirea pentru eliberarea vizelor grupului din Sălaj i-au lipsit nişte documente, iar rigiditatea celor de la consulat risca să facă imposibilă deplasarea în Spania. Hotărât, din fire, să reuşească, Alin Prunean a informat conducerea consulatului că din acel moment el intră în greva foamei, postându-se în faţa clădirii şi anunţându-i şi pe reprezentanţii presei bucureştene despre demersul său. A încasat şi un pumn pentru „obrăznicia” sa, dar până la urmă, beneficiind şi de ajutor „sus-pus”, a obţinut vizele şi i-a dus pe copiii de la ţară, din Sălaj, taman în capitala spaniolă.

Proiectele mari le-a început în 1999, când a intrat în legătură cu Heiffer Project International, o organizaţie din SUA, a cărei activitate este centrată pe a oferi animale în dar celor care au nevoie de ele. Chiar în 1999 a dat la zeci de familii din comuna Ileanda, gratuit, câte o scroafă, singura lor obligaţie find aceea ca acestea, la rândul lor, să dea câte două purcele altor familii. Câţiva ani mai târziu, proiectul a continuat, pe aceleaşi principii, în alte patru comune cu familii de albine, iar în urmă cu trei ani, fundaţia lui Alin Prunean şi Heiffer au ajuns să împartă vaci locuitorilor din comuna Măerişte. Fiecare familie beneficiară a primit câte o junincă, în baza promisiunii că la prima viţică pe care aceasta o va avea, aceasta va fi dăruită altei familii.

„În general, am mers pe buna credinţă. Dar au fost şi situaţii în care am fost nevoiţi să intrăm în coteţ şi să verificăm”, povesteşte el.

„O lecţie despre respectul faţă de natură, faţă de sănătate, faţă de calitate“

Anul trecut a mers şi mai departe cu sprijinirea producătorilor locali: a înfiinţat o intreprindere socială, cu bani câştigaţi în urma unui concurs organizat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, intreprindere care valorifică mierea şi celelalte produse apicole, dar şi fructele uscate, produse pe Valea Barcăului din Sălaj. „Este o reţetă despre cum micii producători locali ar trebui să se promoveze singuri, despre cum ar trebui să meargă ei direct la beneficiari, nu să aştepte să vină intermediarii la ei. Este, dacă vreţi, o lecţie despre respectul faţă de natură, faţă de sănătate, faţă de calitate“, explică Alin Prunean.

Şi pentru că promovarea la nivel judeţean şi la nivel naţional s-a dovedit că nu este sufiecientă, intreprinzătorul Alin Prunean a vrut să meargă şi mai departe cu promovarea produselor de care este atât de mândru şi a pus la cale un proiect ambiţios prin care să fie cunoscute aceste minunăţii ale naturii nu doar în ţară, ci şi în străinătate. Aşa s-a ajuns la produsul exclusivist „The art of DAR“, lansat la sfârşitul lunii octombrie la cel mai mare târg de produse alimentare din lume, SIAL Paris. The Art of DAR este un concept realizat în colaborare cu Fundaţia ADEPT şi reprezintă un pachet ce are în prim plan fie mierea de pe Valea Barcăului, fie gemul de la Viscri, prezentate într-o formulă exclusivistă: într-un recipient de sticlă argintat, realizat de un meşter popular, încadrat de o ramă de stejar realizată manual de alt meşter şi ceruită de un altul, totul completat cu o linguriţă de argint masiv, pe care este inscripţionat logo-ul produsului. Deşi pachetul se vinde la preţul destul de piperat de 365 de euro, primii cumpărători au apărut deja şi odată cu ei, şi primii turişti străini veniţi în cele două zone atraşi de poveştile din spatele „The Art of DAR”.


„După ce am încercat, în ultimul an, să rezolvăm problema desfacerii produselor locale, am identificat acum altă problemă: nu suntem învăţaţi să consumăm produse autohtone. Consumatorii români se duc la supermarket şi cumpără produse de import”, explică Alin Prunean. Nu se dă bătut nici de această dată şi anunţă că lucrează, împreună cu alţii, la o strategie prin care românii să fie învăţaţi că întotdeauna ce e de-al nostru este cu siguranţă mai bun, mai proaspăt şi mai sănătos.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările