Restauratorul Ana Pop este un artist de Oscar

A primit Oscarul artistic de la revista Capital în anul 2004 şi multe alte premii, dar cel mai important pentru ea este ca icoanele ei să placă şi să fie corecte.

Imediat după terminarea colegiului, Ana Pop a lucrat în proiectare. A fost unul dintre „coautorii” bisericii din Ciumărna şi autor al celei din Inău, fapt care – probabil – a fost doar o punte spre pictarea icoanelor pe sticlă.

Din 1982 şi până la pensionare, prin1998, a lucrat la Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă ca restaurator metal-ceramică-sticlă: „I-am spus regretatului director Alexandru Matei că aş fi făcut meseria de restaurator şi pe gratis”. Astfel, spune Ana, s-a apropiat de icoane şi de cele pe sticlă în mod deosebit. „Am lucrat şi pe lemn, dar pe sticlă mi s-a părut mai greu”, explică artista cum şi-a ales „preocuparea” pe care o are de la pensionare. „Nu pot să spun că a fost un hobby. Am transformat un talent într-o preocupare majoră, nu pot să spun pasiune, care te ajută să nu simţi oboseală, să ai încredere, să fii jovial”, îşi descrie ea activitatea artistică.

Ana a pictat până acum în jur de 800, poate 1.000 de icoane, dat fiind că în fiecare an participă la şase-şapte târguri mari ale artiştilor populari în ţară, şi asta se întâmplă de vreo 12 ani.

„Îmi pare rău de fiecare dată când dau o icoană, fiindcă îmi place să văd rezultatul muncii mele şi nu mă gândesc că aş putea avea şi alt beneficiu”, povesteşte artista.

Aspectele mercantile chiar o deranjează, adaugă ea: „Niciodată nu mi-a plăcut să socotesc: câte am făcut, cât am investit şi cât am recuperat. Cel mai mult a contat cum au reuşit culorile, dacă se asortează cu rama, dacă se încadrează în limitele dogmei. Şi nici nu mi s-a părul la locul ei o astfel de preocupare”, mărturiseşte Ana Pop.


Oscarul lunii septembrie

În 2004, povesteşte artista, a participat alături de peste 200 de meşteri populari la o manifestare la Suceava, care a atras şi atenţia presei. Acolo a luat foarte multe premii şi trofeul Bucovina, ca recunoaştere a întregii sale activităţi. Între paranteze, Asociaţia Meşterilor Populari din Bucovina a şi cooptat-o ca membru.

După acel moment, a primit Oscarul artistic al revistei Capital în prima decadă a lunii septembrie, când Ferenc Gyurcsány – viitorul premier al Ungariei – l-a luat pe cel de la secţiunea politică. După aceea totul a mers ca un bulgăre de zăpadă, afirmă Ana, organizând expoziţii trei anu consecutivi la Institutul Cultural din Budapesta.

„Ambasadorul de atunci a organizat o excursie cu autocarul pentru alţi ambasadori, cu scopul de a promova România. M-a sunat de la Săpânţa să întrebe dacă pot face o expoziţie în acea zi. De atunci şi până azi, asta a contat pentru mine mai mult decât orice premiu. După acel eveniment nu ştiu dacă mi-aş fi putut dori mai mult”, rememorează artista.

Ce-i place?

„Toamna este anotimpul meu preferat. Îmi plac extraordinar de mult culorile şi mirosul toamnei – de mere, de struguri, de frunze şi de pământ” spune înainte de toate artista. Îi plac optimiştii, oamenii care nu-şi plâng de milă şi cei care ştiu să trăiască viaţa cu bune şi rele, care ştiu să râdă.

Ce nu-i place?

„Minciuna şi ipocrizia, pentru că sunt defecte care ne trag înapoi pe toţi. Cei care se lasă afectaţi de minciună devin slabi”, susţine Ana. Cu toate acestea, ea crede că, dacă ar fi altfel, dacă n-ar exista diversitate în caracterul uman, ne-am plictisi.