Recomandările din vremea epidemiei de holeră din secolul XIX. „Să grijim de toate ce ducem la gură căci numai prin gură ne putem înbolnăvi“

Recomandările din vremea epidemiei de holeră din secolul XIX. „Să grijim de toate ce ducem la gură căci numai prin gură ne putem înbolnăvi“

FOTO Arhivă MJIA Zalău

Documentul elaborat de autorităţi în timpul epidemiei de holeră este structurat în opt capitole, în care sunt prezentate simptomele bolii, cauzele, modul de transmitere, precum şi cum ar trebui să se protejeze populaţia de această molimă.

Un document inedit păstrat în arhivele Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă din Zalău, transmis populaţiei de către Ministerul de Interne pe timpul epidemiei de holeră din 1872-1873, prezintă în detaliu demersurile pe care autorităţile le-au făcut la acea vreme pentru a proteja populaţia.

Intitulat "Cum să ne apărăm de coleră", documentul a fost achiziţionat de la urmaşii colecţionarului sălăjean Silviu Papiriu-Pop, din Buciumi, în anul 1983, iar doi ani mai târziu a intrat în patrimoniului muzeului.

Potrivit istoricului Marin Pop, cercetător ştiinţific la Muzeul Judeţean, epidemia de holeră a lovit Sălajul în două valuri endemice, în 1848-1849 şi 1872-1873. Valul endemic din 1872-1873 s-a caracterizat printr-o vastă extindere şi un număr mare de victime în Transilvania (peste 50.000 decese), multe dintre ele în Sălaj. În localităţile sălăjene au fost înregistrate cazuri de deces încă din iunie 1848. Cele mai afectate au fost localităţile Jibou, Zalău, Românaşi, Sărmăşag, Zăuan şi Nuşfalău, cu zeci şi sute de victime.

"Anul 1873 a fost unul nefast pentru Europa de Est, în special pentru Transilvania. Izbucnită cu un an înainte în Rusia, epidemia de holeră depăşeşte Prutul, cu toate condiţiile de carantină impusă în Austro-Ungaria şi prin Pesta, în scurt timp face primele victime la Cluj şi apoi în comitatele sălăjene. Iuliu Coroianu, autorul Memorandumului de la 1892, fusese numit cu un an înainte în funcţia de subprefect în cercul Crasnei, comitatul Crasna. În această calitate, a depus eforturi deosebite în combaterea epidemiei, fapt care i-a adus „un laudatoriu în scris” din partea Împăratului de la Viena. Presupunem că în urma acestui val endemic Curtea de la Viena a luat măsuri de combatere a epidemiei, prin Ministerul de Interne, care au ajuns în Transilvania şi Sălaj", spune istoricul.

Igienă riguroasă

Documentul este structurat în opt capitole, în care sunt prezentate simptomele bolii, cauzele, modul de transmitere, precum şi cum ar trebui să se protejeze populaţia de această molimă.

"În urdinatul (diareea) şi vărsatul celui bolnav de coleră sunt grozav de multe fiinţe vii mici de tot, cari nu se pot vedea cu ochiul liber, decât numai cu sticle măritoare foarte tari. Aceste fiinţe vii pe cari le cheamă bacterii se înmulţesc foarte repede şi în măsură mare. Aceste sunt germenii colerii", explicau autorităţile vremii, precizând că boala este una infecţioasă intestinală extrem de contagioasă, cauzată de pătrunderea bacteriilor prin tractul digestiv şi caracterizată, în principal, prin diaree şi vomă. "Ori ce materie ori lucru, ce vine în atingere cu urdinatul sau vărsatul omului bolnav de coleră, se inficiază adecă prinde germeni de coleră şi răspândeşte colera, dacă nu grijeşte omul. De aceea trebuie să grijească omul ca de pe astfel de materii sau lucruri să nu poată pătrunde germenii colerii prin gură în stomac şi în maţe, căci aşa se înbolnăveşte omul de coleră", arată sursa citată.

Recomandările pentru populaţie sunt multiple şi se referă, în principal, la asigurarea unei igiene riguroase: "Nainte de toate să ne ferim pe vreme de coleră de hainele de pat şi îmbrăcămintea celui bolnav de coleră, precum şi de orice materii şi lucruri, mai ales de mâncări din casa de unde e coleră, să ne ferim apoi de orice materie şi lucru care trece prin multe mâni, mai ales dacă e murdat (imălat). Aşa să ne ferim de mâncările ce se vând în piaţ, apoi de verdeţuri, poame, sticle (uiegi) de sodă, bani murdari şi altele, şi peste tot de lucruri despre cari nu putem şti prin ce mâini au recut. Să ne ferim pe vremea colerei de apa râurilor, vâlcelelor, lacurilor şi mocirlelor (...) Curăţenie în toate şi traiu cumpătat, care e totdeauna prielnic sănătăţii, este mai ales pe vreme de coleră de lipsă pentru apărarea sănătăţii. Celce îşi strică stomacul cu mâncare şi beutură peste măsură, capătă cu mult mai uşor colera (...) Nainte de ce mâncăm să ne spălăm bine cu săpun mâinile, ca nu cumva să ducem la gură vreun germene de coleră, care s-a lipit de pe vreun lucru. Căci să luăm bine seama, germenii colerii sunt primejdioşi numai dacă prin gură ne ajung în stomac şi maţe. Pe din afară nu ne pot face nicio stricăciune. Să grijim deci de toate ce ducem la gură căci numai prin gură ne putem înbolnăvi".

"De răchie să se ferească ca de foc"

Populaţia era sfătuită să fiarbă apa din fântâni înainte de a o consuma, să nu se scalde în locuri publice, mai ales dacă este vorba despre ape stătătoare şi să nu consume alimentele achiziţionate din pieţe decât după ce le-au gătit prin opărire, fierbere, coacere sau frigere.

Băuturile spirtoase erau incluse pe lista produselor interzise, pe motiv că acestea scădeau imunitatea: "Beuturi spirtoase să nu bem, dar dacă cineva aşa s-a învăţat cu beutura de nu poate trăi fără ea, apoi să bee mai bine vin decâ bere, dar cu măsură. De răchie însă să se ferească ca de foc. Beutura fără măsură slăbeşte trupul, aşa că mai uşor cade pradă colerii. S-a văzut că pe vreme de coleră mai ales Lunia - va să zică după Dumineca, când de obiceiu beau oamenii mai mult,- s-au ivit cele mai multe înbolnăviri de coleră. Să ne ferim de orice beutură ce se capătă în piaţă şi pe strade şi de păhare, care merg de la gură la gură, căci nu poţi şti nicicând de nu au ajuns în atingere cu vreun bolnav de coleră".

Adunările publice erau văzute încă de pe atunci drept o ameninţare pentru sănătatea oamenilor. "Dacă n-aveam trebuinţă, să ne ferim a ne întâlni cu alţi oameni, mai ales să nu mergem la adunări, căci cu cât ne întâlnim cu mai muli ameni, c atâtmai uşor se poate întâmpla ce vreunul din aceştia să aibă germeni de coleră. De aceea să ne ferim pe vremea colerii şi de crâşme, căci păharele, sticlele (uiegile) ce trec din mână în mână mai uşor răpângesc colera (...) Pe vreme de coleră să nu mergem la pomeni, priveghiuri, căci rea uşor se poate prin aeste răspândi colera", se menţionează în documentul tranmis de Ministerul de Interne.

O atenţie sporită trebuia acordată îngrijirii celui afectat de holeră, în acest sens autorităţile trasând nişte reguli stricte, ce vizau, în primul rând, izolarea bolnavului şi dezinfectarea riguroasă a tuturor obiectelor cu care acesta intra în contact. "Nainte de toate trebuie să deschilinim pe omul bolnav de cei sănătoţi. Să-l punem la un loc unde nu vine cu nime altul în atingere decât cu medicul şi îngrijitorul (...) Îndată ce se iveşte colera într-o casă, trebuie să grijim să avem la îndemână cu ce să omorâm germenii colerii, adecă să desinficiăm totul ce a venit cu bolnavul în atingere".

Mâini dezinfectate cu „oţet tare“

Pentru distrugerea bacteriilor, este recomandată folosirea leşiei, a apei de săpun, preparată dintr-un kilogram de săpun şi 50 de litri de apă, sau varul stins. Mâinile se dezinfectau cu o soluţie din "oţet tare", după spălarea prealabilă cu apă şi săpun, sau cu "acid carbonic amestecat 5 percente cu apă".

Cel care aveau grijă de pacient trebuia să se asigure că în camera bolnavului nu intrau câini, pisici sau muşte, care "pot căra germenii de boală afară": "Muştele răspândesc foarte mult colera. Ating cu aripele sau botul lor (pipăitoarele) obiecte cu coleră şi dau mai departe germenii. Şi cum de muşte mai greu te aperi, prea uşor îţi aduc muştele boala în casă. Nu numai colera, ci şi alte boale lipicioase". Pentru a-şi proteja sănătatea, îngrijitorului i se recomanda să-şi clătească frecvent gura cu "oţet subţiat în apă" şi să nu-şi atingă gura cu degetele nespălate. De asemenea, trebuia să se schimbe de hainele pe care le purta în interior, iar la ieşire din camera bolnavului să îşi ştergă încălţămintea de o cârpă înmuiată în carbol sau leşie,  "ca nu cumva să ducă pe picioare germenii boalei".

"Cuţitul, furculiţa, lingura, paharul si celelalte folosite de bolnav înainte de a se da afară, trebuie puse în  oală cu apă fierbinte şi să stee acolo cel puţin un sfert de ceas. După acee pot fi date afară căci nu mai e nici o primejdie. Germenii colerei se prăpădesc în apă fierbinte", mai spuneau specialiştii vremii.

"Tot omul de bine să citească şi să recitească aceste îndrumări şi dacă va asculta întocmai de aceste sfaturi i va face cum i se spune aici, n-are să-i fie nici teamă, nici frică de primejdia colerii", concluzionează autorii circularei.

Mai puteţi citi:

Specialist în molimele Evului Mediu la români: „Deosebiri substanţiale nu observ. Şi astăzi oameni îşi leagă speranţa de Divinitate, au loc procesiuni“

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: