Profesoara de limba română din Moscova. „Românii au un sistem de gândire aparte, reflectat în limbă”
0
Rusoaica Anna Kabanova predă de 14 ani limba română la Universitatea de Stat pentru Relaţii Internaţionale din Moscova şi spune că studenţii săi sunt îndrăgostiţi de cultura română, pe care o descoperă împreună la cursuri
Rusoaica Anna Kabanova (37 de ani) locuieşte în Moscova şi predă limba română la Universitatea de Stat pentru Relaţii Internaţionale, din subordinea Ministerului Afacerilor Externe, instituţie de învăţământ superior care reuneşte aproape 9.000 de studenţi.
Anna spune că primul contact cu limba română l-a avut în timpul studenţiei, la Universitatea de Stat din Moscova, pe care a absolvit-o în 2005. Româna era o materie opţională, dar spune că a ales-o fără să stea pe gânduri.
„Când am intrat la Universitate, voiam să studiez o limbă «mare şi prestigioasă» şi, în acelaşi timp, o limbă mai «exotică», mai «rară», aşa că am optat pentru grupa româno-italiană. Româna am avut-o în fiecare zi – altfel e imposibil de însuşit – şi italiana, de două ori pe săptămână. La final, s-a dovedit că m-am ataşat mai tare de română, pentru că e cu totul deosebită. Românii au un sistem de gândire aparte – reflectat, de altfel, în limbă –, care, fără îndoială, merită cercetat şi promovat pe scară largă“, afirmă ea.
Învăţarea limbii române s-a dovedit a fi mai dificilă decât ar fi crezut, iar cele mai mari bătăi de cap i le-au dat fonetica şi gramatica. „Mi-a fost greu să pronunţ cuvinte precum «lămâie» sau «hotelurilor», iar la gramatică, pronumele s-au dovedit a fi mai problematice. Dar m-am obişnuit, am găsit nişte paralele cu limba rusă, am început să înţeleg logica limbii, şi-atunci mi-a devenit mai familiară, mai apropiată.“ Similitudinile la care face referire vizează, în primul rând, sintaxa, explică rusoaica.
La conferinţa ştiinţifică internaţională (Secţia Limbile Romanice), de la Universitatea Umanistică Ortodoxă FOTO Arhivă personală (foto dreapta)
„Pentru limba rusă este caracteristică topica liberă, iar în limba română ordinea cuvintelor în frază nu este una fixă. Apoi, în română nu există reguli de concordanţă a timpurilor la fel de stricte precum în limbile germanice sau în alte limbi romanice, o trăsătură gramaticală ce face româna mai uşor de înţeles pentru vorbitorii de limbă slavă. Am descoperit cu timpul şi multe paralele între construcţii sintactice cu supinul românesc şi cele cu infinitivul rusesc, deşi trebuie recunoscut faptul că supinul are mai multe variante de traducere în limba rusă; această formă verbală e o mare enigmă gramaticală şi, prin urmare, o adevărată comoară pentru lingvişti.“
Ce fac ruşii cu limba română
În 2006, Anna Kabanova s-a alăturat echipei de cadre didactice de la Universitatea de Stat pentru Relaţii Internaţionale din Moscova (MGIMO), acolo unde a şi susţinut teza de doctorat, cu tema „Modurile nepersonale ale verbului în limba română contemporană (analiză complexă)“. În anii ce au urmat, a predat limba română şi la Universitatea Umanistică Ortodoxă din Moscova. Acum doi ani, a primit o diplomă din partea Ministerului român al Educaţiei pentru „promovarea limbii române în mediul universitar al Federaţiei Ruse“, diploma fiindu-i înmânată la Sankt Petersburg de către ambasadorul României în Federaţia Rusă, Vasile Soare.
Anna (a doua din stânga - n.n.) şi studenţii săi de la MGIMO, într-o sală de curs FOTO Arhivă personală
În prezent, la MGIMO are cinci studenţi la programul de studii universitare de licenţă şi alţi trei, la masterat. O parte din cei care au absolvit cursul au ajuns să lucreze în cadrul Ministerului Afacerilor Externe ori în Ministerul Apărării, la agenţii de ştiri şi chiar au devenit traducători de limba română.
„Am avut trei studenţi care s-au îndrăgostit de România după o călătorie şi mă pândeau pe coridoare ca să se înscrie la curs. Fără îndoială, au existat şi cazuri de studenţi care au ales-o din raţiuni pragmatice – cunoscând o limbă «rară» e mai uşor să-ţi găseşti apoi un post în ministere ori în alte instituţii. Orice motivare ar avea şi în pofida greutăţilor cu care se confruntă, toţi studenţii mei sunt ataşaţi de limba română şi o învaţă cu plăcere.“ Cursul Annei Kabanova durează patru ani la licenţă şi un an şi jumătate la masterat, iar înscrierile se fac doar o dată la trei-patru ani şi, doar în situaţii excepţionale, o dată la doi ani.
Cât de greu este a vorbi româneşte
În anii pe care i-a petrecut la catedră, profesoara a constatat că studenţii se lovesc frecvent de problema terminaţiilor cuvintelor româneşti, mai cu seamă cele ale verbelor: „Şi în limba rusă verbele se conjugă, dar noi folosim aproape întotdeauna şi pronumele personale cu verbe, le omitem foarte rar. În limba română, în schimb, pronumele personale se folosesc destul de rar, utilizarea infinitivului este extrem de restrânsă; în plus, trebuie să fii atent şi la terminaţia verbului la persoana a III-a, la conjunctiv, care se schimbă. Prin urmare, nu este de mirare că începătorii se încurcă des“.
„Dezastrul gramatical“, cum îl numeşte, îl reprezintă însă pluralul substantivelor, având în vedere multitudinea terminaţiilor pentru plural. „Să ghiceşti ce gen are un anumit substantiv este uneori absolut imposibil – trebuie să te obişnuieşti să dormi cu un dicţionar sub pernă. Nu cred că greşesc dacă spun că o cincime din studenţi rămâne complet descurajată după cursul în care abordăm pluralul substantivelor. După ce îşi revin, încet, încet, din stupoare şi prind un oarecare curaj, apare cireaşa de pe tort: tema declinării pronumelor personale".
Anna consideră că limba română poate fi învăţată mai uşor la vârste tinere, când mintea este mai flexibilă, pregătită să accepte un sistem lingvistic diferit şi destul de complicat. Pentru cei care încep studiul la o vârstă mai avansată, însă, contează foarte mult motivaţia: „Dacă aceştia au nevoie de cunoaşterea limbii pentru ocupaţia şi cariera lor, atunci dau dovadă de mai multă perseverenţă şi în doi-trei ani, tot obţin nivelul B2“.
„M-am îndrăgostit de România treptat“
Rusoaica a reuşit să viziteze de mai multe ori România, fie ca turist, fie în scop profesional: „Am urmat cursuri de limbă, cultură şi civilizaţie română în Cluj-Napoca, am mai fost de două ori ca turist la Constanţa şi apoi în Bucureşti, în ianuarie 2007, exact când România a aderat la UE“.
Dacă din prima călătorie pe plaiuri mioritice, în 2001, s-a întors cu impresii contradictorii, vizitele ulterioare au făcut-o să se îndrăgostească de ţara noastră.
„La Cluj, i-am întâlnit şi pe cei care şi-au manifestat sincera dragoste faţă de Rusia şi faţă de mine, implicit, chiar pe loc, imediat după ce am făcut cunoştinţă – ceea ce la noi e imposibil, pentru că ruşii sunt mult mai rezervaţi cu oamenii pe care îi văd pentru prima dată în viaţă –, dar şi pe cei care cu siguranţă nu-mi îndrăgeau ţara. Cu toate acestea, n-au manifestat în mod deschis ostilitatea, ci s-au comportat politicos, încercând să păstreze un anumit grad de amabilitate. Dar trebuie să recunosc că m-am îndrăgostit de România treptat. Cu cât aflam mai mult despre cultura românească, cu atât mai mult mă ataşam de această ţară. Mi-a plăcut Clujul, mi-au plăcut obiectivele turistice pe care le-am văzut în Transilvania, dar Bucureştiul m-a cucerit. Mi s-a părut foarte liniştit, în comparaţie cu Moscova“.
Îl admiră pe Blaga şi îl studiază pe Eliade
Dintre autorii români, Anna îl preferă pe Lucian Blaga, pentru operele în care „creează nişte imagini vii, pătrunzătoare, pe care aproape le pot sesiza şi pipăi“, pentru versurile care îi amintesc de creaţia lui Fiodor Tiutcev, un important poet şi filosof rus. De altfel, spune rusoaica, la cursurile pe care le ţine la universitate obişnuieşte ca, împreună cu studenţii săi, să analizeze operele literare ale autorilor români.Anna este pasionată de limba română FOTO Arhivă personală
„Noi citim şi discutăm la ore şi poezia eminesciană – am şi comparat poemul «Luceafărul» cu «Demonul» lui Lermontov. Citim şi traducem balada «Mioriţa», apoi discutăm puţin despre particularităţile mentalităţii româneşti, facem cunoştinţă şi cu legenda «Meşterului Manole». Din anul doi, citesc cu studenţii piesele lui Mihail Sebastian, apoi vizionăm filmul «Steaua fără nume».
În anul trei citim operele lui Rebreanu, «Ciuleandra», spre exemplu. Parcurgem şi unele fragmente din operele lui Marin Preda şi chiar ale lui Ion Creangă, iar în ultimul an, ne oprim asupra creaţiei lui Mircea Eliade şi trecem în revistă operele lui Mircea Cărtărescu. Facem cunoştinţă şi cu alţi autori români contemporani, cum ar fi Matei Vişniec şi Liliana Corobca. Lista e mult mai lungă. La unele cursuri, o invit pe prietena mea, Anastasia Usaceva, o fostă colegă de grupă la Universitate, care se ocupă de literatura română contemporană în cadrul Institutului pe lângă Academia de Ştiinţe, pentru a ţine prelegeri despre literatură".
Se încarcă comentariile...
