Prietenul lui Nicu Ceauşescu, trimis ca prim-secretar în Sălaj de cuplul prezidenţial, pentru a-l ţine departe de "prinţ"

Prietenul lui Nicu Ceauşescu, trimis ca prim-secretar în Sălaj de cuplul prezidenţial, pentru a-l ţine departe de

Nicolae Ceauşescu, în vizită la Zalău în 1976 FOTO iiccr.ro

Apropiat al familiei prezidenţiale şi bun prieten al lui Nicu Ceauşescu, Ion Traian Ştefănescu a ajuns în Sălaj "exilat" de soţii Ceauşescu, după ce aceştia au decis că Ştefănescu nu reprezintă un anturaj bun pentru fiul lor. Sunt voci care susţin că exilarea ar fi intervenit, de fapt, după ce acesta ar fi complotat cu alţi activişti să îl dea jos pe Nicolae Ceauşescu de la conducerea ţării şi să îl pună în locul său pe Nicu Ceauşescu.

Ştiri pe aceeaşi temă

Deşi a fost trimis în Sălaj să conducă, din poziţia de prim-secretar al Comitetului Judeţean de Partid Sălaj, faptul că a fost trimis, din Bucureşti, în acest capăt de ţară, l-a făcut pe Ion Traian Ştefănescu să-şi reverse frustările pe locuitorii din aici, dovedind duritate şi uneori chiar şi cruzime în relaţiile cu aceştia. Comportamenul său dur i-a atras, în Sălaj, şi o poreclă: "Ion Taie şi Spânzură".

Politologul Vladimir Tismăneanu, îl descrie pe Ion Traian Ştefănescu, într-un articol postat pe blogul său, drept un arivist şi un manipulator. "Arivist perfect şi oportunist desăvârşit, Traian Ştefănescu l-a cultivat pe Nicu cu asiduitate. Împreună au ticluit schimbarea numelui Uniunii Asociaţiilor Studenţilor din România în Uniunea Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din România.  Revista „Universitas” devenea „Universitatea Comunistă”. Martian Dan, omul lui Iliescu, era eliminat din fruntea UTC, rămânea simplu lector de socialism la Facultatea de Istorie, în locul sau ajungea omul lui Nicu, Traian Ştefănescu. Se forma un grup de presiune susţinut direct de către cel care apărea tot mai insistent propulsat pe o direcţie ascendentă în partid", scrie politologul.

În Sălaj, Ion Traian Ştefănescu a făcut istorie după ce, la mijlocul anilor `80, a raportat un scor de 100 la sută al PCR pentru Marea Adunare Naţională, scor neraportat până atunci din niciun judeţ (se raporta, de regulă, 99 la sută).

Despre faptele lui au circulat tot felul de legende - unele postate chiar pe diverse forumuri: "O dată s-a îmbrăcat în muncitor, a făcut rost de o repartiţie la Armătura şi s-a prezentat la locul de muncă, la un maistru. Conştiincios a vrut să se apuce de lucru, dar maistrul l-a temperat, mai stai puţin, ia o pălincă să meargă treaba, să ne cunoaştem, să mai stăm de vorbă, adică, pe scurt, un chiul plăcut şi relaxant. Fireşte că şi ceilalţi muncitori din secţie erau pe lângă ei, nu ştiu dacă era şi vreu dorel care să facă treaba. După câteva ore, când ITS s-a lămurit, i-a arătat maistrului legitimaţia, apoi s-a dus la directorii celei mai mari fabrici din Zalău, a fost un scandal monstru, cu demiteri.

În altă zi, era sambătă pe la prânz s-a îmbrăcat în ţăran şi şi-a bandajat stângaci mâna, apoi s-a prezentat la spital la medicul Dumky. Nu ştiu dacă se scrie chiar aşa, dar acest medic era spaima colegilor mei, se spune că era cam sadic, îi plăcea să-i sperie pe copii şi să răsucească degetele mai membrele rănite pentru a scoate gemete. Mai mulţi băieţi colegi de-ai mei au trecut prin mâna lui şi nu au amintiri plăcute despre el...Ei bine, ITS s-a aşezat la rând cuminte, a văzut cum unii sunt invitaţi peste rând, şi alte practici obişnuite la cabinetele medicale. Când i-a venit rândul, Dumky l-a respins, spunându-i să vină săptămâna viitoare. ITS ştia însă, fireşte, cum merg lucrurile, i-a scos o hârtie de 50 de lei, medicul i-a spus că poate, să vadă ceva mai târziu, apoi "rănitul" i-a mai scos o hârtie de 50, şi fără să se gândească la ocaua lui Cuza, Dumky a luat-o şi l-a invitat în cabinet. A început să desfăşoare pansamentul, iar sub el, pe braţ era legitimaţia. Continuarea nu o mai ştiu, ştiu doar că Dumky a murit în urmă cu vreo zece ani.


O altă poveste este, foarte probabil, adevărată. Cică, la scurt timp după ce a preluat postul, a vrut să vadă stadionul echipei Armătura, pe atunci, ca aproape mereu în B. L-au condus responsabilii cu sportul judeţean pe stadionul cu pricina, care avea nişte tribune pentru vreo 5000 de spectatori, cu un gazon bun pentru păşune. ITS s-a uitat în jur şi a întrebat "Bine, bine, dar stadionul principal unde este?" Când s-a lămurit că acela era singurul stadion din oraş, a dat ordin să înceapă construcţia unui stadion modern. În scurt timp, într-un loc foarte frumos, la marginea pădurii Brădet a şi început respectiva construcţie. Din păcate ITS a plecat repede, iar lucrările au rămas mult după revoluţie în acelaşi stadiu." ("Amintiri din Epoca de Aur").

În 1986, la insistenţele lui Nicu Ceaşuescu pe lângă mama sa, Ion Traian Ştefănescu a fost mutat mai aproape de casă, fiind numit ca şi prim-secretar în Dolj. După Revoluţie şi-a început cariera universitară, predând Dreptul Muncii la Academia de Ştiinţe Economice din Bucureşti.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: