Povestea spionilor pro–britanici coordonaţi de Iuliu Maniu. Deconspiraţi de o agentă Gestapo, au stat trei ani în beciul Ministerului de Interne

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Iuliu Maniu, alături de colegi din PNŢ FOTO Arhivă Cristian Borz
Iuliu Maniu, alături de colegi din PNŢ FOTO Arhivă Cristian Borz

Grupuri de spioni, mesaje transmise codat, misiuni secrete pentru asigurarea legăturii cu Puterile Aliate – au fost câteva dintre mijloacele la care Iuliu Maniu a fost nevoit să recurgă în încercarea de a scăpa România de efectele unui război purtat de partea Axei.

Înainte de intrarea României în cel de-Al Doilea Război Mondial de partea Puterilor Axei (iunie 1941), Iuliu Maniu, liderul opoziţiei democratice de la acea vreme, s-a declarat în favoarea orientării politicii externe a ţării către Marea Britanie şi Franţa şi împotriva apropierii de Germania. Generalul Ion Antonescu, venit la putere în septembrie 1940, încheie alianţă cu Puterile Axei, în ciuda unei opoziţii puternice faţă de această orientare, ce-l avea ca exponent pe Iuliu Maniu.

Potrivit istoricului Marin Pop, cercetător ştiinţific la Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă Zalău, Iuliu Maniu cere, în aceste condiţii, ajutorul britanicilor în speranţa că aceştia vor interveni la nivel diplomatic şi vor constrânge guvernul de la Bucureşti să schimbe macazul. „Scopul era scoaterea României din războiul purtat de partea Germaniei şi revenirea la alianţa tradiţională cu Anglia şi Franţa, din perioada interbelică. Englezii erau interesaţi de România, iar Maniu era considerat liderul opoziţiei democratice de la acea vreme. Când încă nimeni nu credea, Iuliu Maniu afirma că Germania va pierde războiul în faţa anglo-americanilor“, explică el.



Iuliu Maniu, alături de importanţi lideri ai vremii, precum Nicolae Titulescu (FOTO Arhivă Cristian Borz)

iuliu maniu

Anglofil convins, Iuliu Maniu l-a avut alături în acest demers pe finul său, Valeriu (Rică) Georgescu. Acesta se căsătorise cu Lygia, fiica liderului ţărănist Sever Bocu, ministru al Banatului în Guvernul Maniu din 1928, iar Iuliu Maniu a fost naşul de cununie al celor doi. Rică Georgescu îşi făcuse studiile de inginerie în Marea Britanie, la Birmingham, specializându-se în extracţia şi prelucrarea petrolului. Întors acasă, a ajuns şef de departament şi mai apoi director la societatea petrolieră „Româno-Americană“. Prin prisma studiilor şi a carierei sale profesionale, coroborate şi cu implicarea sa politică – era membru al Partidului Naţional Ţărănesc –, el intra permanent în contact atât cu oameni importanţi din statul român, cât şi cu importante personaje din mediile politice şi economice din Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii.

Două grupuri de conspiratori

Istoricul Marin Pop spune că pentru a ţine legătura permanent cu englezii, Iuliu Maniu creează două grupuri de spioni. Unul era condus de Rică Georgescu, celălalt – de Augustin Vişa, un tânăr naţional-ţărănist, diplomat de carieră. „Cele două grupuri informative nu ştiau absolut nimic unul despre altul. Avea fiecare aparatură de emisie-recepţie proprie, prin care primea şi transmitea mesaje codificate“, precizează istoricul. Informaţiile transmise de partea română vizau, în principal, aspecte de ordin decizional politic, după cum rezultă şi dintr-un episod relatat de Corneliu Coposu în jurnalul său referitor la evenimentele care au precedat actul de la 23 august 1944, publicat de Marin Pop sub titlul „Jurnal din vremuri de război“.

Pe 14 iulie 1941, Lygia Georgescu, însoţită de tatăl ei, Sever Bocu, îi face o vizită lui Iuliu Maniu, la unul dintre imobilele unor colaboratori politici apropiaţi în care stătea liderul ţărănist în Bucureşti, din strada Vodă Caragea. Din precauţie, Rică Georgescu evita să intre în contact direct cu Iuliu Maniu, cei doi comunicând prin soţia celui dintâi. „Maniu îi transmite lui Rică Georgescu, prin Lygia, că a fost neplăcut surprins de un mesaj cifrat primit  de la Istanbul, prin care se cereau nişte informaţii cu caracter militar, menţionându-se primirea altor informaţii oarecum similare. Maniu şi-a arătat supărarea sa pentru aceste depăşiri de mandat din partea englezilor. Repetă directivele iniţiale că toate transmisiunile trebuie să conţină exclusiv relatări politice şi că se interzic categoric orice transmisiuni cu caracter militar ori economic“, scria Corneliu Coposu care, în calitate de secretar politic al lui Iuliu Maniu, a asistat la majoritatea întâlnirilor pe care le avea mentorul său.

Deconspiraţi de o agentă a Gestapo

După câteva zile de la acel episod relatat de Corneliu Coposu, membrii celor două grupuri secrete sunt prinşi şi arestaţi de regimul Antonescu. „S-a întâmplat în momentul în care aparatul grupului lui Rică Georgescu se defectează, iar Iuliu Maniu decide să-i spună acestuia de existenţa celuilalt grup şi să-l îndrume către el, pentru a folosi celălalt aparat. Decizia a fost considerată de Corneliu Coposu drept o greşeală a lui Iuliu Maniu, mai cu seamă că ulterior s-a dovedit că în grupul lui Augustin Vişa se infiltrase o agentă a Gestapo-ului. Aceasta a deconspirat activitatea grupului Vişa şi, în urma contactului lui Rică Georgescu, şi a grupului acestuia“, explică istoricul.

"Căderea lor s-a datorat unei agente a Gestapoului care a scos un milion de la Popovici, inginerul de la «Unirea» şi care era casierul acestui grup" Corneliu Coposu

Episodul face obiectul unei note din dosarele de urmărire informativă a Seniorului, după ce acesta i-a povestit despre evenimente, în 1982, lui Alexandru Siperco, fost preşedinte al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român. Siperco intenţiona să scrie o istorie adevărată a comuniştilor ilegalişti, grupare din care făcuse parte şi el: „Rică a venit disperat la Maniu să-i spună că s-a stricat aparatul şi nu poate transmite. Atunci, Maniu a comis greşeala de a-l trimite la Vişa. Căderea lor s-a datorat unei agente a Gestapoului care a scos un milion de la Popovici, inginerul de la «Unirea» şi care era casierul acestui grup“, se arată în nota găsită de istoric în arhivele CNSAS (Cota ACNSAS, Fond Informativ, dos. I 149087, vol. 38, f. 241-242).

Trei ani în beciurile Ministerului de Interne

Toţi membrii celor două grupuri, în frunte cu Rică Georgescu şi Augustin Vişa, au fost arestaţi sub acuzaţia de spionaj în favoarea Marii Britanii şi închişi la Malmaison, arestul Ministerului de Interne, unde aveau să ajungă după câţiva ani şi Iuliu Maniu şi Corneliu Coposu. Potrivit lui Marin Pop, spionii lui Maniu au avut parte de un regim de detenţie mai lejer. „Maniu l-a avertizat pe Antonescu că dacă aceştia vor avea un regim de detenţie dur, va avea grijă să afle şi Germania despre existenţa unei opoziţii puternice faţă de regimul antonescian. În acest context, Antonescu a depus la sertar dosarele celor arestaţi, unde, spune Corneliu Coposu, au fost găsite după 23 august 1944“, susţine istoricul.



Despre regimul de detenţie al membrilor celor două grupuri scrie şi Corneliu Coposu, în jurnal. „După amiază la ora 16 (n.r. - se întâmpla la 17 august 1944), mă duc la Malmaison să vizitez prietenii închişi (le făcusem repetate vizite anterioare). Obţin, ca de obicei, autorizaţia de la maiorul (de rezervă) Tuliu Goruneanu, magistrat consilier concentrat, un distins şi preţios devotat al lui Maniu şi al cauzei româneşti. Convorbire cu Rică Georgescu, Augustin Vişa, Cornel Radocea, Alexandru Ionescu şi Ionel Beza. Bună dispoziţie şi optimism la cei întemniţaţi. Găsesc pe Georgescu în dialog pasional cu un rus. Află că e N.K.V.D. –ist, lansat cu paraşuta în spatele frontului şi prins de jandarmi. Ar avea grad de colonel. Mi se pare a fi inteligent şi respectuos. La plecare, întâlnesc pe domnişoara Alexa, colega şi logodnica lui Vişa, funcţionară la CEC“, relatează Seniorul.

Eliberaţi la 23 august 1944

corneliu coposu

După mai puţin de o săptămână de la acel eveniment, la 23 august 1944, prin ceea ce s-a numit „Lovitura de Palat“, mareşalul Ion Antonescu este înlăturat de la putere, iar odată cu instalarea unui nou regim, prizonierii de la Malmaison sunt eliberaţi. „La iniţiativa lui Rică Georgescu, cele două grupuri de radiotelegrafişti, la care s-a adăugat şi grupul Ţurcanu (un al treilea grup, înfiinţat de Iuliu Maniu după arestarea celorlalte două) au luat legătura cu escadrila de aviaţie anglo-americană de la Foggia, Italia, pentru a le comunica ieşirea României din alianţa cu Germania. Era escadrila care bombardase de mai multe ori atât zona petrolieră a Ploieştiului, cât şi Capitala. A doua zi, pe 25 august, au reuşit să ia legătura cu Foggia, iar colonelul Dămăceanu, numit comandant al trupelor româneşti aflate în Bucureşti, a dat detalii privind poziţia trupelor germane, cerând bombardarea lor“, susţine istoricul.

Potrivit acestuia, Iuliu Maniu a continuat să păstreze legătura cu britanicii şi cu americanii în speranţa că ei vor ajuta România să nu intre sub sfera de influenţă a URSS. Din păcate, speranţele lui Iuliu Maniu s-au dovedit a fi deşarte. Occidentalii şi-au întors faţa de la ţara noastră, care a intrat într-o neagră perioadă de dominaţie sovietică.

Familia lui Rică Georgescu, ajutată de preşedintele Eisenhower

În 1947, Rică Georgescu şi soţia sa pleacă într-o călătorie de afaceri în SUA, lăsându-i pe cei doi băieţi ai lor – Constantin şi Petre – în grija bunicilor materni, familia Bocu, care locuiau la Lipova. Cuplul n-a mai fost lăsat, se pare, să se întoarcă în România, iar între timp, în ţară, odată cu venirea la putere a comuniştilor, situaţia familiei Bocu şi a celor doi băieţi s-a degradat dramatic. La începutul lunii mai 1950, Sever Bocu a fost arestat şi a murit, un an mai târziu, la închisoarea de la Sighetu Marmaţiei. Soţia acestuia, Marilena Bocu, a fost dusă, împreună cu cei doi nepoţi, în estul ţării, unde au fost obligaţi la muncă forţată. Abia în 1954, Rică Georgescu a reuşit să-i ducă în America şi pe cei doi băieţi ai săi, apelând la presa internaţională, care a spus povestea celor doi copii obligaţi de regimul comunist să trăiască departe de părinţi. Se pare că, în urma presiunii create şi a intervenţiei preşedintelui american Eisenhower, cei doi băieţi au fost trimişi în SUA în schimbul unui spion rus cedat Uniunii Sovietice de către Statele Unite.

rica

Momentul revederii a fost intens mediatizat în SUA FOTO captură youtube.com (sursa: www.theconstantchoice.com)

Despre acest episod există şi o notă a Securităţii comuniste, găsită de istoric tot în dosarele de urmărire informatică a lui Corneliu Coposu, mai exact într-o „Notă privind relaţiile pe care sursa (n.r. - Coposu) le are cu unele persoane din străinătate“. Potrivit notei respective, Seniorul a păstrat legătura cu Rică Georgescu şi după plecarea acestuia din ţară. Informatorul care dă nota a fost trimis cu misiune precisă de către Securitate la Geneva, Elveţia, în anul 1978, unde Georgescu s-a stabilit în cele din urmă.

„La intervenţia lui Eisenhower, copiilor şi soacrei lui (doamna Bocu) li s-au permis plecarea din ţară. De la el, sursa (n.r. – informatorul Securităţii) a reţinut că cel mai mare băiat, Constantin, îşi ia doctoratul în limba arabă, în America, iar cel mic, Petre, este unul din vicepreşedinţii unei mari Societăţi americane de reclame din New York“, se precizează în respectiva notă (Cota: ANCSAS, Fond Documentar, dos. D 2, vol. 10, f. 58-59).

Peter Georgescu, american de succes

După un start greu în viaţă, în România, cei doi copii ai familiei Georgescu au cunoscut succesul în America, mai cu seamă Petre, devenit Peter peste Ocean. Băiatul a ajuns în SUA la vârsta de 15 ani, iar după ce şi-a terminat studiile, s-a angajat la una dintre cele mai mari companii de publicitate, Young & Rubicam. Între 1994 şi 2000 a fost chiar preşedintele şi directorul general al companiei, fiind, de altfel, primul şef al Young & Rubicam care era născut în afara Statelor Unite. Acum are 77 de ani şi nu a uitat de unde a plecat. În 2012 a fost în România, alături de familia sa, şi a vizitat şi memorialul de la Sighet, acolo unde bunicul său, Sever Bocu, a fost lăsat de comunişti să moară.

Sever Bocu, îngropat alături de Iuliu Maniu, în Cimitirul Săracilor

Sever Bocu a murit la Sighet în 1951, acolo unde, doi ani mai târziu, a trecut în veşnicie şi Iuliu Maniu. Amândoi au fost îngropaţi, fără sicriu şi fără să li se pună o cruce la cap, în Cimitirul Săracilor din oraşul maramureşean. În ciuda mai multor încercări, rămăşiţele pământeşti ale lui Iuliu Maniu şi ale altor deţinuţi politici aruncaţi acolo nu au putut fi identificate.

Recent, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc a promis, în baza unui protocol încheiat cu Parohia Greco-Catolică din Bădăcin, judeţul Sălaj (acolo unde se află Casa Memorială Iuliu Maniu) că va încerca să identifice, cu ajutorul unei drone speciale, rămăşiţele lui Iuliu Maniu, pe baza unei informaţii medicale: se ştie că Iuliu Maniu avea o tijă metalică într-un picior, în urma unei răni cu care s-a ales pe front, în timpul Primului Război Mondial, după cum afirmă şi istoricul Marin Pop.


Casa memorială de la Bădăcin, în pericol



Tot ca un act de reparaţie morală dedicat lui Iuliu Maniu, o campanie publică de strângere de fonduri încearcă să asigure banii necesari salvării de la prăbuşire a casei pe care fostul lider ţărănist şi premier al României o avea la Bădăcin, în judeţul Sălaj. Imobilul a fost naţionalizat de comunişti şi nu a fost retrocedat nici până astăzi beneficiarului testamentar: Episcopia Greco-Catolică din Oradea, cu scopul de a fi amenajat un Centru Cultural pentru tineri, conform testamentului lăsat de Iuliu Maniu. În ciuda faptului că imobilul a fost declarat monument istoric, nimeni nu s-a implicat în întreţinerea şi repararea lui, astfel că a fost închis accesului vizitatorilor, întrucât din pricina degradării avansate, reprezenta un pericol public. Din banii strânşi în 12 luni de campanie s-a reuşit refacerea fundaţiei şi se lucrează, acum, la consolidarea pereţilor. Până la salvarea completă a casei mai este, însă, cale lungă, aşa că mai este nevoie, în continuare, de donaţii.

badacin

Vă mai recomandăm:

Viaţa de poveste a Clarei Maniu. Mama ilustrului om politic Iuliu Maniu, una dintre cele mai puternice femei ale secolului al XIX-le

Comoara zidită în pereţii casei lui Iuliu Maniu. Legătura între fostul premier al României şi împăratul roman Caracalla

Trecerea prin Dacia a tiranului Caracalla, unul dintre cei mai cruzi împăraţi romani, pregătită identic cu vizitele de lucru ale lui Ceauşescu

Misterul a fost descifrat. Ce conţine documentul din sticla găsită sub fundaţia casei unui fost premier al României


 

Zalău



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite