Monel Sabou – atletul de „cursă lungă” al Zalăului

S-a apucat de atletism la 12 ani, iar un an mai târziu câştiga prima medalie cu echipa la o competiţie naţională. Anul trecut, Monel s-a clasat al 27 –lea la maratonul de la Chicago, unde au participat 50.000 de oameni.

Atletismul nu a fost „prima iubire” a multiplului campion naţional şi european Monel Sabou, ci mai degrabă o consolare din cauza dezamăgirii produse de tenisul de câmp. „La 12 ani făcem tenis de câmp, iar într-o zi, după ce am rupt două rachete de Reghin, am părăsit pur şi simplu terenul şi am fugit la o grupă de atletism, care se antrena în apropiere”, îşi aminteşte Monel.


De atunci, sportivul zălăuan a câştigat zeci de medalii, la cross, tetratlon, rezistenţă, semimaraton şi maraton. Cea mai importantă este medalia de bronz de la Campionatele Europene din Portugalia (1997), câştigată împreună cu ceilalţi membri ai naţionalei României.


Din 2001, Monel a început să participe la concursurile de maraton, iar prima participare „s-a soldat” cu medalia de aur, la tineret.


Campionul refuzat la el acasă


Deşi este un sportiv apreciat, mai marii sportului sălăjean nu au avut nevoie de el, iar în la finele lunii martie 2008, în urma unei neînţelegeri cu directorii de la Clubul Sportiv Municipal şi-a dat demisia şi a plecat la Steaua. „Cei de la Zalău mi-au spus că nu mai intru în vederile antrenorului de atletism. Joi mi-am dat demisia, de la Zalău, iar duminica (30 martie) am participat la Campionatele de Seniori şi am devenit vicecampion naţional. Sălajul nici măcar nu a avut reprezentanţi la acea categorie”, spune maratonistul zălăuan.


În acelaşi an, în luna octombrie, Monel Sabou a participat şi la maratonul din Chicago. Din cei 50.000 de participanţi, zălăuanul a terminat cursa pe locul 27, cu un timp mai bun decât cel al campioanei olimpice Constantina Diţă Tomescu, participantă şi ea la maraton.


Pe jos de la Cluj la Zalău


De altfel, deşi şi-ar dori să reprezinte un club din Sălaj în competiţii, Monel spune că în România performanţa nu este deloc apreciată. „Un campion naţional la maraton primeşte 14 milioane de lei vechi. Şi din banii ăştia mai plăteşti şi impozit 25 la sută. Practic rămâi cu mai puţin de 33 de lei pentru fiecare kilometru”, explică Monel.
Cei 42 de kilometri ai unui maraton nu mai sunt o problemă pentru atletul din Zalău. În urmă cu o lună, Monel împreună cu alţi trei prieteni au parcurs, pe jos, cei 80 de kilometri care despart Clujul de Zalău. Era un vis din facultate al celor patru zălăuani, care au parcurs distanţa în aproximativ 17 ore.


Ce-i place?


Monel se declară un microbist înrăit şi spune că iubeşte fotbalul şi pentru că şi-ar fi dorit să-l practice. „Am încercat să fac performaţă în acest sport, dar nu am reuşit, aşa că am rămas daor în postura de spectator şi telespectator fidel al meciurilor de fotbal”, explică maratonistul din Zalău.


Ce nu-i place?


Sportivul destestă oamenii falşi şi duplicitari. „Eu sunt un tip direct şi nu-mi place falsitatea. Tocmai de aceea am pretenţia ca şi oamenii cu care comunic să fie la fel. Logica mi se pare simplă, pentru că eu mă ghidez după motto-ul „Ce ţie nu-ţi place, altuia nu face”, spune Monel.


Întrebări şi răspunsuri


Se poate trăi din atletism?

„Dacă ai sponsori serioşi şi un club puternic în spate, poţi trăi şi din practicarea acestui sport. Dar, cel puţin în cazul meu, când mai ai şi un alt loc de muncă e cam greu să emiţi pretenţii financiare unui club de profil. Pe de altă parte, în România chiar şi marea performaţă este foarte slab plătită”.

Te dezavantajează faptul că locuieşti şi te antrenezi în Zalău?

„Sigur că există şi dezavantaje în a locui într-un oraş mic precum Zalăul. În primul rând, vorbim de lipsa infrastructurii sportive. În tot oraşul nu există o pistă cât de cât decentă pentru atletism. În schimb, sunt avantajat de condiţiile naturale, pentru că pot alerga mult în pădurile din jurul Zalăului”.