Medic specialist: „60 de secunde bine dozate pot face diferenţa între viaţă şi moarte“
0
Dr. Irina Melinda Baizat, şefa Secţiei de Neonatologie a Spitalului Judeţean de Urgenţă Zalău, explică importanţa „minutului de aur“ şi cum, în aceste prime 60 de secunde din viaţa unui nou-născut, pot fi prevenite complicaţii majore.
Neonatologul joacă un rol crucial în primele momente din viaţa unui nou-născut, ajutându-l să respire normal. În cazul bebeluşilor născuţi prematur, misiunea specialistului devine chiar mai dificilă. Dr. Irina Melinda Baizat (36 de ani), medic neonatolog şi şefa Secţiei de Neonatologie a Spitalului Judeţean de Urgenţă Zalău, vorbeşte într-un interviu pentru „Weekend Adevărul“ despre cele mai mari provocări din neonatologie, despre riscurile şi cauzele naşterii premature şi subliniază că cezariana nu ar trebui să fie o alegere a mamei, ci o procedură efectuată exclusiv la recomandarea medicului.
„Weekend Adevărul“: Ce este neonatologia şi cum a evoluat această ramură a medicinei în ultimii ani?
Dr. Irina Melinda Baizat: Neonatologia este specialitatea medicală şi de terapie intensivă care se ocupă cu resuscitarea, îngrijirea şi tratarea patologiei nou-născutului. Ea se extinde din momentul naşterii până la 28 de zile de viaţă. Istoria neonatologiei este una interesantă. Prima resuscitare neonatală este menţionată în Vechiul Testament. În 1834, a avut loc prima intubaţie; în 1880, se inventa primul incubator şi se acordau îngrijiri prematurilor; în 1915, se prepara prima formulă de lapte. În 1957, Virginia Apgar dezvolta scorul APGAR. Un an mai târziu, se descopereau efectele benefice ale fototerapiei, apoi aria de neonatologie a fost acoperită de medicii pediatri. În 1980, apare terapia cu surfactant, o substanţă din plămâni ce împiedică lipirea acestora şi asigură o respiraţie normală, dar care la prematuri se regăseşte în cantitate mai mică. În ţara noastră, neonatologia s-a desprins din pediatrie ca o supraspecialitate, prin anii ’90, primul tratat de neonatologie în limba română fiind cel al profesorului Lupea, din 1994. Treptat, şi-a urmat evoluţia ca specialitate, adaptându-se standardelor internaţionale din domeniu.
Care este rolul neonatologului în viaţa unui nou-născut, de la naştere până la externare?
Neonatologul este acolo în primul moment din viaţă. Este primul care se îngrijeşte să facă tranziţia mai uşoară, are grijă ca, în primele secunde, bebeluşul să respire şi viaţa să-şi înceapă cursul. Apoi îl evaluează şi îi acordă primele îngrijiri la sala de naşteri, urmate, în funcţie de necesităţi, de terapii specifice sau de braţele mamei. Până la externare, nou-născutul este evaluat zilnic, iar într-o situaţie normală, după acordul prealabil al părinţilor, este vaccinat, asigurându-se, în acelaşi timp, că mama şi nou-născutul formează un tot unitar funcţional. Evident, dacă este nevoie, intervine medicul.
Reanimarea bebeluşului, cea mai mare provocare
Care sunt principalele provocări ale neonatologiei?
Cea mai mare provocare o reprezintă reanimarea şi procedurile pe care le cuprinde. De asemenea, este foarte importantă provocarea celor 60 de secunde – să-ţi aminteşti că ai la dispoziţie numai 60 de secunde pentru a interveni eficient, să nu le risipeşti pe emoţia momentului, să nu pierzi timp preţios. În schimb, este o senzaţie unică atunci când se recuperează un pacient care, aparent, avea multe comorbidităţi. Nimic nu se compară cu recuperarea unui prematur sau a unui nou-născut cu probleme care îi pun viaţa în pericol. Însă răspunsul la fiecare provocare în parte îl avem după trecerea mai multor ani, pentru că doar atunci se vede dacă terapia a avut succes.
Dr. Melinda Baizat (foto stânga), în Secţia Neonatologie de la SJU Zalău FOTO Lucian Milaş
În neonatologie, primele 60 de secunde reprezintă „minutul de aur“. De ce are o atât de mare însemnătate?
Este minutul în care se fac intervenţiile de urgenţă. Când avem un nou-născut cu probleme, este foarte important să intervenim chiar mai repede de un minut. Poate părea un timp extrem de scurt, însă 60 de secunde bine dozate pot face diferenţa între viaţă şi moarte sau, mai târziu, între consecinţe neurologice. Eu insist ca atunci când se produce naşterea, iar copilul nu e viguros şi nu plânge, să mi se dea de îndată, pentru a-i asigura, în primul rând, respiraţia. Ne referim, de asemenea, şi la „ora de aur“, cea în care se mai poate interveni pentru a minimiza consecinţele neurologice ale unei eventuale suferinţe.
Pentru că aminteaţi de scorul APGAR, cum se dau notele?
Acest scor evaluează adaptarea la viaţă în primul minut, apoi la cinci minute, iar, dacă este necesar, la 10 şi la 20 de minute. De aceea veţi vedea uneori mai multe note. Criteriile în baza cărora se acordă sunt: respiraţia, frecvenţa cardiacă, culoarea pielii, reactivitatea la stimuli şi tonusul muscular. Pentru fiecare se acordă între 0 şi 2 puncte, cumulat rezultând note între 0 şi 10 puncte.
„Nu sunt acolo să am emoţii“
Sunteţi primul om care ia în braţe bebeluşul. Cum vă simţiţi în acele momente?
Emoţia mea nu este atunci când iau nou-născutul în braţe, ci atunci când mă asigur că respiră, îi bate inima, se mişcă şi nu văd malformaţii majore. Dacă aceste criterii sunt îndeplinite, mă declar mulţumită. Eu nu sunt acolo să am emoţii. Ar fi ciudat ca în acele momente să simt mai mult decât să gândesc. Am o viaţă de om în mâini şi pentru ca părinţii să poată simţi emoţiile deosebite, eu trebuie să fiu cerebrală, iar dacă ceva nu merge, să-mi dau silinţa să remediez în câteva secunde, preferabil în primele 60, în acel „minut de aur“ al vieţii. Dar ca să vă răspund la întrebare, simt o responsabilitate enormă.
De ce este important contactul piele pe piele imediat după naştere?
Studiile spun că există o legătură emoţională mamă-copil care se formează atunci şi, totodată, permite contaminarea nou-născutului cu bacteriile materne benefice tractului digestiv.
Bebeluş prematur FOTO Facebook.com/Salvati copiii Romania
Cât ar trebui să cântărească un bebeluş la naştere?
Greutatea optimă este între 2.500 şi 4.000 de grame.
Riscurile şi cauzele naşterii premature
Care este perioada optimă pe care fătul trebuie să o petreacă în pântecele mamei?
Între 37 şi 42 de săptămâni, atunci nou-născutul este considerat „la termen“.
Ce riscuri presupune naşterea prematură şi care sunt cauzele care determină venirea bebeluşului pe lume înainte de termen?
Riscurile depind de vârsta de gestaţie, însă, în linii mari, este vorba de nedezvoltarea sau dezvoltarea incompletă a plămânilor. Cum le spun eu părinţilor: ca să trăieşti bine trebuie, în primul rând, să respiri bine. Apoi, sunt riscuri pe toate planurile; pe locul secund, după tulburările respiratorii, sunt sechelele neurologice, urmate de defectele cardiace, tulburările digestive şi carenţele nutriţionale. De asemenea, văzul şi auzul pot fi afectate de ieşirea prea repede în aerul atmosferic sau în oxigen. În tratamentul patologiei asociate prematurităţii, întotdeauna ai de ales răul cel mai mic şi nu binele cel mai mare. Cauzele naşterii premature sunt multiple, de la determinism genetic, la condiţii materne, precum hipertensiune arterială, diferite patologii uterine locale, tulburări hematologice, cum ar fi trombofilia, infecţia urinară, infecţiile genitale, malnutriţia maternă, dar există şi o proporţie mare de cauze neidentificate.
„Cezariana trebuie să fie o indicaţie medicală, nu o dorinţă sau o programare“
Creşte tot mai mult vârsta la care femeile decid să devină mame. La ce complicaţii este expus bebeluşul născut dintr-o mamă trecută de 35 de ani?
Suntem într-o continuă schimbare pe parcursul vieţii, iar odată cu înaintarea în vârstă sporeşte şi riscul
accidentelor genetice, ceea ce duce la o creştere a numărului de nou-născuţi cu diferite boli genetice, precum Sindromul Down, ori cu malformaţii. Însă, dacă sarcina este bine urmărită – se fac mai multe teste pe parcursul ei, se tratează condiţiile asociate –, vârsta poate să nu mai reprezinte un factor de risc atât de important.
Un nou-născut trebuie să cântărească între 2500 şi 4000 de grame FOTO Lucian Milaş
Ce teste sunt recomandate unei viitoare mame?
Trăim în era cunoaşterii şi consider absolut necesară testarea pentru Sindromul TORCH, dublu şi triplu test, dar şi testele genetice mai noi, care pot identifica riscuri pentru boli genetice şi metabolice. Totodată, consider prevenţia esenţială. Un stil de viaţă sănătos şi mersul la medicul ginecolog reprezintă cheia naşterii unui copil sănătos.
Ce impact are asupra copilului naşterea provocată?
Depinde de vârsta gestaţională; dacă este vorba despre o sarcină la limită cu suprapurtarea, poate fi salvatoare de viaţă. Teoretic, naşterea provocată în lipsa unei indicaţii medicale clare nu ar trebui să aibă loc, deoarece va rezulta un nou-născut care, deşi are greutate normală, poate avea tulburări în adaptarea la viaţa extrauterină, asemănătoare prematurităţii.
Ce-i lipseşte unui copil născut prin cezariană
La ce riscuri sunt expuşi copiii născuţi prin cezariană?
Ca să se activeze surfactantul – substanţă cu un rol esenţial în respiraţia bebeluşului –, plămânii să se menţină deschişi şi nou-născutul să respire eficient, avem nevoie de cortizol matern, care se eliberează numai prin travaliu. În plus, pentru ca acest cortizol matern să fie eficient, trebuie să aibă timp de acţiune. Deci, dacă nu am travaliu, s-ar putea să am un copil care nu va putea respira eficient. Totodată, dacă naşterea nu este pe cale naturală, el nu se contaminează cu flora bacteriană maternă, ceea ce îl predispune la tulburări digestive. Cezariana trebuie să fie o indicaţie medicală şi nu o dorinţă sau o programare, în funcţie de datele calendaristice preferate.
Un bebeluş vine la pachet cu o serie de responsabilităţi. Ce trebuie să ştie viitoarele mame despre cum trebuie să aibă grijă de sugar în primele zile de viaţă?
Îmi plac mamele care vin cu dosarul de urmărire a sarcinii şi chiar cu un carneţel cu întrebări, astfel încercăm împreună să desluşim misterele noii vieţi. Mamele trebuie să ştie că au în faţă un om sensibil şi puternic totodată, căruia trebuie să-i asigure condiţii pentru a se dezvolta într-un mediu sănătos şi curat din punct de vedere fizic şi emoţional. De asemenea, să încerce să păstreze echilibrul între grija şi libertatea nou-născutului, să nu uite că nu sunt ceasuri elveţiene, să se aştepte la multe situaţii noi, la care vor trebui să facă faţă. Să nu-l hrănească obsesiv, ci doar când îi este foame – el are nevoie şi de emoţie, şi de grijă, nu numai de lapte. Să nu-l ţină în temperaturi prea ridicate, să nu-l şteargă cu şerveţele umede parfumate pe faţă şi pe gură, să nu-l zgâlţâie prin legănare în timpul sau imediat după masă, să-l îmbrace în haine comode, să nu-l trezească după un orar. Să fie atente la tot ce face şi astfel vor preveni multe situaţii neplăcute. Ideea este că nou-născutul îşi manifestă destul de bine nemulţumirile şi, cu atenţie, le vor înţelege.
Irina Melinda Baizat - Specialistă în îngrijirea bebeluşilor prematuri
Născută în 5 octombrie 1984, Bistriţa
A absolvit Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu“ din Cluj-Napoca, unde în prezent urmează studii de doctorat.
Este medic specialist neonatolog şi conduce Secţia de Neonatologie a Spitalului Judeţean de Urgenţă Zalău.
A scris numeroase articole ştiinţifice în publicaţii de specialitate, domeniile sale de interes fiind neonatologia, orientată în mod deosebit spre îngrijirea prematurului; cercetarea stiinţifică, în special cea legată de partea de prevenţie şi îngrijire a nou-născutului sănătos, cât şi cea legată de diagnosticarea şi tratarea nou-născutului cu probleme.
Vă mai recomandăm:
De vorbă cu un alergolog. „Doi din zece oameni vor face la un moment dat o formă de alergie“
Se încarcă comentariile...
