Liceanul care porneşte o Dacie 1310 prin SMS
0
Cristian Bodea (18 ani), din localitatea sălăjeană Jibou, şi-a construit singur maşinării complicate şi are planuri mari ce ţin de inteligenţa artificială. Adolescentul a creat un sistem prin care porneşte Dacia tatălui său de la distanţă cu telefonul mobil, dar şi o cădelniţă electronică pentru o biserică din oraş.
Tânărul Cristian Bodea, din Jibou (Sălaj), şi-a început experimentele tehnice pe când avea 14 ani cu bătrâna Dacie 1310 a tatălui său, căreia i-a montat un sistem de închidere centralizată, iar apoi i-a făcut şi geamuri electrice. Nu s-a oprit la asta şi, pentru că auzise că unele maşini moderne pornesc de la distanţă, printr-un impuls transmis prin telecomandă sau alt dispozitiv, s-a gândit să încerce asta şi pe Dacia din curte. Asta se întâmpla în septembrie 2012, iar munca la acest prim proiect serios al său i-a luat aproape şase luni.
„Mi se părea fascinant să fac un astfel de sistem pe o Dacie. Dincolo de faptul că era un lucru inedit, mi s-a părut şi util, mai cu seamă iarna, când poţi porni maşina din casă, iar în momentul în care urci în ea este deja încălzită“, îşi aminteşte adolescentul.
Costuri de trei ori mai mici
Pentru neiniţiaţii într-ale tehnicii şi tehnologiei, Cristian explică în ce constă „şmecheria“ care face ca motorul maşinii să pornească fără ca vreo persoană să răsucească o cheie în contact. „Este un modul, un sistem creat de mine, care conţine un microcip. Acest modul este ataşat de firele de la motorul maşinii, iar microcipul primeşte comanda de la telefon, o decodează şi porneşte maşina. Comanda este, de fapt, un caracter care se poate transmite doar de pe smartphone-uri, prin bluetooth, cu ajutorul unei aplicaţii. Eu am descărcat-o din magazinul de aplicaţii şi am configurat-o“, explică el. Cristian recunoaşte că pe piaţă există sisteme care fac acelaşi lucru, gata fabricate şi asamblate, însă preţul unui astfel de dispozitiv sare de 1.500 de lei, pe când el a cheltuit mai puţin de 500.
„Modulul este setat să încerce de trei ori să pornească maşina. La Dacie, cel puţin, este nevoie de mai mult de o încercare. După trei încercări, renunţă“, adaugă Cristian.
Prima comandă
Nici n-a apucat să termine sistemul prin care Dacia 1310 a tatălui său pornea prin SMS că a şi primit prima „comandă“. E-adevărat, pentru cu totul altceva. Se întâmpla anul trecut, prin luna martie. „Părintele protopop Dan Drăgan m-a întrebat dacă i-aş putea face o cădelniţă electronică. Văzuse una într-o revistă, dar era cam scumpă“, povesteşte Cristian.
Băiatul a acceptat provocarea şi, în aproximativ o lună, preotul nu a mai fost nevoit să folosească pentru topirea tămâiei cărbuni încinşi, pentru că avea deja o cădelniţă electronică, în care partea termică era asigurată de o rezistenţă. „Cădelniţa are un microcip, o rezistenţă şi un acumulator, pe care l-am luat de pe o maşinuţă cu telecomandă. Microcipul «alimentează» rezistenţa, care se încălzeşte şi topeşte tămâia“, explică el modul de funcţionare a sistemului.
„Fabrica de piese“
Cristian s-a gândit că i-ar prinde bine propria „fabrică“ de piese pentru creaţiile sale, aşa că a început să lucreze la o imprimantă 3D. „Am gândit-o în ideea că îmi voi construi cu ea carcase pentru module. Am făcut-o mai întâi din plexiglas şi din profile. N-a mers, aşa că am făcut-o din tije filetate“, precizează Cristian.
După cum explică el, imprimanta are o componentă electronică, una mecanică şi una de software. Cristian explică şi modul în care funcţionează această maşinărie: „Proiectez pe calculator, în 3D, piesa pe care vreau să o obţin. Se dă comanda, prin partea electronică, spre partea mecanică, unde intră un filament – asemănător firului folosit la pescuit – care se topeşte şi se depune strat cu strat, până se obţine piesa“.
Cristian recunoaşte că, spre deosebire de celelalte creaţii ale sale, imprimanta 3D a costat destul de mult. „Dacă o punem la socoteală şi pe cea care nu mi-a ieşit, trece de 2.500 de lei“, spune Cristian, precizând că, totuşi, investiţia a meritat. Şi-a folosit deja imprimanta în alte proiecte pentru care, dacă nu o avea, era nevoie să cumpere piese. Asta în varianta optimistă în care găsea exact ceea ce avea el nevoie.
Primul proiect la care a folosit imprimanta 3D este o maşină ce are comandă numerică. „Acum este în perioada de teste, dar gravează orice material mai puţin dur, spre exemplu lemn, sticlă, plastic, cauciuc. Am făcut-o cu gândul să îmi realizez cu ajutorul ei circuitele de care voi avea nevoie la proiectele următoare. Toate au un loc foarte bine definit“, explică tânărul.
În paralel cu acest proiect, Cristian lucrează şi la o altă „temă“ dată de părintele Drăgan: deschiderea automată (cu telecomandă) a uşilor de la altarul bisericii. „Şi acolo folosesc piese făcute cu imprimanta 3D. Mai am, însă, timp, pentru că trebuie să fie gata abia în decembrie“, spune, relaxat, cu convingerea reuşitei, băiatul.
Irigaţii prin SMS
Cea mai nouă invenţie a sa este sistemul de irigaţii care porneşte prin SMS. „Asta a fost, mai degrabă, o dorinţă a tatălui meu. Ne-am gândim cum să facem ca, atunci când mergem în concediu, să nu mai avem grija udării grădinii şi a gazonului. Poate era mai bine cu senzori, cum se practică, dar eu am vrut prin SMS, mai ales că nu am auzit să mai existe, aşa că a fost o provocare“, arată el.
Sistemul are la bază trei plăcuţe – una pe care este montat un microcip, una care are patru relee şi una cu un cip GSM. În momentul în care proprietarul doreşte să pornească aspersoarele, el nu trebuie decât să trimită un SMS.
2.500
de lei a cheltuit Cristian până a reuşit să-şi confecţioneze o imprimantă 3D.
Îmi plăcea, când eram mic, să desfac lucruri: jucării, aparate, orice. Mă prindeam cum funcţionează şi le lăsam aşa. Norocul meu a fost că părinţiinu se supărau prea tare.
Cristian Bodea, elev
Mi se părea fascinant să fac un astfel de sistem pe o Dacie. Dincolo de faptul că era un lucru inedit, mi s-a părut şi util, mai cu seamă iarna, când poţi porni maşina din casă, iar în momentul în care urci în ea este deja încălzită.
Cristian Bodea, elev
Între proiecte noi şi Bacalaureat
Cristian lucrează acum la un sistem de afişare a condiţiilor ambientale din încăperile casei, care să coreleze datele privind temperaturile şi umiditatea din încăperile respective. „Ţinta mea este mult mai sus de atât. Studiez, spre exemplu, pentru un proiect de recunoaştere vizuală. Adică vreau să fac un robot care face diferenţa, spre exemplu, între un autoturism sau un TIR, între o persoană sau un animal“, ne dezvăluie el din planurile sale.
Între timp, Cristian va trebui să-şi împartă timpul între pasiunea pentru meşterit şi şcoală. Este în clasa XII-a la profilul Matematică-Informatică, la Liceul Teoretic „Ion Agârbiceanu“ din Jibou. Chiar dacă este un elev foarte bun, el este conştient că examenul de Bacalaureat care îl aşteaptă presupune multă muncă. După ce va termina liceul, Cristian are de gând să-şi dezvolte pasiunea înscriindu-se la Facultatea de Automatizări şi Calculatoare de la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca.
Părinţii îi susţin pasiunea
Cristian Bodea nu ar fi reuşit, probabil, să ajungă la aceste realizări fără ajutorul părinţilor săi, care i-au înţeles pasiunea şi au întreţinut-o, mai întâi permiţându-i să demonteze tot ce întâlnea în cale, iar apoi finanţând proiectele – uneori costisitoare.
„Îmi plăcea, când eram mic, să desfac lucruri: jucării, aparate, orice. Mă prindeam cum funcţionează şi le lăsam aşa. Norocul meu a fost că părinţii nu se supărau prea tare“, îşi aminteşte amuzat Cristian.
Camera lui, un laborator
Tatăl băiatului, Ioan Bodea, inginer de profesie, spune că pasiunea lui Cristian, dar mai ales rezultatele acestuia nu au nicio legătură cu profesia sa. „Singura legătură este că îi sunt tată şi că sunt inginer. Mie chiar nu mi-a plăcut electronica niciodată. Dar faptul că lui i-a plăcut atât de mult m-a făcut să-l încurajez, să-l sponsorizez, pentru că am ştiut că acum este momentul. Degeaba îi dai unei plante apă atunci când ea nu are nevoie, iar atunci când se usca de secetă nu ai făcut nimic. Aşa este şi în cazul copiilor. Trebuie să-i ajuţi să se dezvolte atunci când au nevoie“, crede tatăl lui Cristian.
Acesta spune, de altfel, că fiul său gândeşte „occidental“, adică îşi revendică o anumită independenţă, chiar dacă în acest moment ea nu este şi financiară. „Spre exemplu, când mi-a făcut închiderea centralizată la maşină, am încercat să stau pe lângă el, am încercat să îl ajut. M-a rugat să îl las să se descurce singur, pentru că se simte în stare. După ce mi-a făcut sistemul perfect, am tăcut şi n-am mai zis nimic“, spune Ioan Bodea.
Nu în ultimul rând, ajutorul părinţilor stă în faptul că i s-a permis să-şi transforme camera într-un veritabil laborator, situaţie cu care multe mame nu s-ar simţi confortabil. Atât imprimanta, care este ceva mai mare decât o imprimată obişnuită, cât şi maşina cu comandă numerică şi toate celelalte lucruri de care Cristian are nevoie pentru a-şi desăvârşi creaţiile sunt aşezate ordonat în camera sa.
Şantajat de tată
Anul acesta, Cristian Bodea a participat la Festivalul Naţional al Ştiinţei de la Zalău, care i-a adus şi prima recunoaştere oficială a talentului său. Pentru că el nu a vrut să participe, tatăl său l-a înscris în concurs fără să-i spună, cu două dintre proiectele sale: sistemul de pornire a maşinii şi imprimanta 3D. Ioan Bodea spune că băiatul s-a împotrivit, dar a cedat doar atunci când a fost ameninţat că nu va mai putea conduce maşina familiei.
Efortul tatălui său nu a fost în zadar, pentru că adolescentul Cristian Bodea a câştigat trofeul festivalului cu sistemul de pornire a Daciei. De altfel, Cristian recunoaşte, acum, că participarea la acel festival reprezintă, dincolo de premiul câştigat, un moment pozitiv în viaţa lui. „Cred că abia din acel moment am început să iau totul mai în serios“, încheie el. ;
Degeaba îi dai unei plante apă atunci când ea nu are nevoie, iar atunci când se usca de secetă nu ai făcut nimic. Aşa este şi în cazul copiilor. Trebuie să-i ajuţi să se dezvolte atunci când au nevoie.
Ioan Bodea, tatăl lui Cristian
Se încarcă comentariile...
