Ioan Tăut a avut Africa la picioare

Ioan Tăut

La 56 de ani, a urcat împreună cu fiica sa pe Kilimanjaro, cel mai înalt vârf de pe continentul negru. De câţiva ani, a început să marcheze trasee turistice de pe Meseş şi din judeţ. În doi ani a realizat 91 de kilometri de trasee.

A fost timp de nouă ani vicepreşedintele Federaţiei Române de Orientare, iar între 1994 şi 1998 a antrenat lotul naţional de orientare. Nici medaliile şi nici titlurile obţinute cu elevii pe care i-a antrenat nu sunt, însă, din punctul său de vedere, mai importante decât munca pe care a desfăşurat-o la Cooperativa „Meseşul“, al cărei preşedinte este din 1990.

„Este cel mai important lucru din viaţa mea, faptul că oamenii au încredere şi colaborăm foarte bine, că nu pleacă şi că am reuşit să păstrăm locurile de muncă. N-am trimis pe nimeni în şomaj. Anul trecut, am plătit noi 75 la sută pentru a rămâne toţi pe loc. Deşi a fost un efort, oamenii noştri au meritat, fiindcă sunt foarte buni“, explică preşedintele cooperativei.

Nu i-a plăcut pe Kilimanjaro

Bihoreanul Ioan Tăut a descoperit orientarea turistică în anii ’70, după ce a practicat alpinismul. „Orientarea turistică a fost o provocare foarte mare pentru mine, deoarece eram o persoană cu calităţi fizice mici printre persoane ale căror calităţi erau mari. Când alergi de unul singur prin păduri, eşti în primul rând într-o confruntare cu tine însuţi“, susţine Tăut.

Ca alpinist, Ioan Tăut a participat la două alpiniade internaţionale, iar în 1970 a urcat împreună cu un echipaj masivul Ararat (3.896 metri). În 2004, împreună cu fiica sa a reuşit să ajungă şi pe Kilimanjaro (5.895 metri).

„Ascensiunea asta n-a fost un succes, pentru mine nu e un munte adevărat, e o dună uriaşă de nisip“, explică fostul alpinist. În această vară a plănuit să ajungă în Alaska, iar în luna august a dormit o noapte pe un gheţar la 3.800 metri altitudine. Tot anul acesta a urcat pe masivul Rainier (4.392 metri), din statul Washington, rămânând impresionat de cei 3.000 de oameni care au urcat cărarea pietruită într-o zi de duminică.

91 de kilometri de trasee turistice

În urmă cu doi ani, povesteşte Ioan Tăut, „festa“ pe care i-a jucat-o inima i-a produs o mare decepţie. Deoarece nu mai putea să practice orientarea turistică, a început să marcheze trasee turistice pe Meseş şi prin judeţ.

„Chiar ieri (duminică – n.r.) am finalizat marcajul până la Vânători. În doi ani am făcut 91 de kilometri de trasee“, afirmă Tăut. În marcarea traseelor de pe Meseş, fostul antrenor a găsit şi oportunitatea de a-i implica pe tineri, cărora ar dori să le insufle gustul pentru orientare turistică şi dragostea de munte, chiar dacă nu mai antrenează.

Ce-i place

Admiră onestitatea şi modestia şi persoanele care se implică total, care se dăruiesc cu tot sufletul când fac ceva. De asemenea, îi plac oamenii care au pretenţii de la ei înşişi, care cer mereu mai mult, deoarece Ioan Tăut consideră că doar aşa poţi „să creşti “ca profesionist şi ca persoană. Apreciază oamenii „de caracter“, integri. 

Ce nu-i place

„Nu-mi place când o persoană – a cincea roată la căruţă – vrea să organizeze totul, dar nu ştie despre ce e vorba în propoziţie“, spune preşedintele Cooperativei „Meseşul“. Îl irită submediocrii care se cred grozavi, cei care vorbesc şi nu fac nimic, bluful şi minciuna. „Dureros, dar din păcate adevărat, societatea noastră e una a mediocrităţii“, crede Ioan Tăut.

Întrebări şi răspunsuri

Cum aţi ajuns, un constructor, să conduceţi o cooperativă de confecţii?

I.T.: Am fost adus la Cooperativa „Meseşul“ ca să fac orientare turistică, dar eu mi-am dorit să şi lucrez. Între cele două antrenamente zilnice, aveam un program normal de opt ore de muncă. Era un efort mare, într-adevăr, dar nu mi-ar fi plăcut altfel. În cooperativă erau oameni foarte buni, care m-au învăţat ce înseamnă confecţiile.

Cum aţi reuşit să faceţi o afacere bună dintr-o cooperativă meşteşugărească?

I.T.: M-am luptat 10 ani să adun toate cele 20 de croitorii de pe toate străduţele la un loc pentru controlul costurilor şi producţiei. Din 1990, vreme de doi ani, am făcut export integral. Când a căzut valuta a trebuit să facem lohn, dar ne-am specializat pe un produs mai complicat, unde competitivitatea este mică – costume de schi. Am avut noroc că am dat de firme mari şi serioase din Italia şi Spania. Acum lucrăm şi pentru Salvamontul din Baia Mare.