Gabriel Chiş, zălăuanul pasionat de lumea lui Popeye şi Mickey Mouse

La vârsta de 19 ani,  studentul de la Construcţii de maşini este renumit în Zalău pentru desenele sale cu personaje animate.

S-a apucat serios de desen în clasa a VII-a. A furat meseria de la un vecin de bloc, pictor de biserici, însă el a ales domenii mai apropiate de vârsta pe care o avea atunci: natura şi desenele animate.

„Am avut un vecin care picta în biserici. Zilnic mergeam în camera lui de lucru şi îl urmăream cum pictează. Încercam să-i fur meseria. Am învăţat de la el cum să desenez formele şi expresia feţei, cum să pun în valoare părţile importante dintr-un desen”, îşi aminteşte Gabriel.

Pianul şi vioara îi dau inspiraţie

Nu se sfieşte să le spună prietenilor că se uită frecvent la desene animate. „Îmi place foarte mult să mă uit la desene animate, chiar dacă unii spun că sunt doar pentru copii sub 10 ani”, explică Gabriel.

Talentul lui pentru desen este recunoscut şi apreciat în grupul lui de prieteni. „Ei se bucură pentru mine. Toţi ştiu cu ce mă îmi ocup timpul şi mă ajută cu sfaturi. De foarte multe ori îmi dau anumite teme. Ei vin cu ideile pentru o lucrare, iar eu le pun în practică. Desigur că persoana care vine cu ideea primeşte lucrarea finalizată, mie îmi las doar o copie”, spune artistul.

Desenează tot ce-i trece prin minte, dar, spune el, personajele din desene animate îi sunt cele mai dragi. Le-a desenat pe fiecare în parte. Cât priveşte numărul lucrărilor pe care le are, n-a putut să spună un număr.

„Sunt foarte multe. Uneori fac două-trei desene pe săptămână, alteori trei pe zi. Cert este că lunar consum aproximativ 500 de coli. Dacă nu sunt calm, nu pot desena. Iar pentru a mă linişti, ascult muzică instrumentală, de preferat vioara şi pianul”, mai spune el.   

Nu vrea să fie artist

Acum este student  la Universitatea Tehnică Cluj-Napoca, extensia Zalău, şi-şi doreşte să ajungă inginer constructor de maşini. „Aptitudinile mele pentru desen, şlefuite de-a lungul timpului, mă ajută să văd mai bine piesele în spaţiu. La desenul tehnic trebuie să folosesc mai mult rigla şi instrumentele specifice. Creaţia nu are loc aici”, ne explică tânărul legătura dintre pasiunea lui pentru desen şi partea tehnică.

Nu-şi doreşte o carieră de artist grafician, motiv pentru care nu s-a grăbit să-şi expună lucrările. Vrea ca desenul să fie doar o pasiune, în amintirea tatălui său care l-a încurajat să îşi cultive acest talent.

În timpul liber îi place să gătească. Preia reţete de pe internet şi din reviste şi le pune în practică, în pofida descurajării venite din partea mamei sale care îi spune că face prea multă mizerie. Specialitatea lui sunt salatele şi dulciurile.

Ce-i place

G.C.:
Îmi place să joc remi şi cărţi cu prietenii, iar la sfărşit de săptămână să ieşim la iarbă verde. Şi îmi place actoria. Am momente când încep să imit anumite personalităţi.

Ce nu-i place
G.C.:
Nivelul de educaţie al tinerilor din ziua de azi. Nu ştiu ce înseamnă respectul faţă de părinţi şi vârstnici. Sunt învăţaţi să primească totul pe tavă.

Întrebări şi răspunsuri

Ce transmiţi prin desenele tale?

 G.C.: „De obicei calmul, liniştea sufletească şi bucuria în foarte multe cazuri. Alteori suferinţa, tristeţea. Depinde de starea pe care o am în momentul respectiv. Asta încerc să redau prin personajele mele, trăiri şi stări sufleteşti”.
 
Ce îţi doreşti de la viaţă?

G.P.: „Singurul lucru pe care mi-l doresc pentru viitor este ca în momentul în care îmi voi întemeia o familie să ajung tatăl şi soţul care a fost tatăl meu. Îmi mai doresc să pot să desenez tot timpul”.