FOTO Românul care a făcut 1.000 de cocori din hârtie ca să scape de depresie. Operele lui remarcabile se vând acum la preţ de bijuterii
0În lupta cu depresia, Cristian Marianciuc şi-a găsit refugiul în origami. Lucrările lui au devenit parte dintr-un jurnal vizual, fiecare piesă fiind o modalitate de exprimare a sentimentelor, stărilor şi gândurilor sale.
Cristian Marianciuc are 28 de ani şi este al optulea copil dintr-o familie de 13 membri din Siret, judeţul Suceava. După absolvirea liceului, tânărului i s-a oferit ocazia de a călători în Marea Britanie, unde, timp de un an, a făcut voluntariat la o organizaţie umanitară.
În acea perioadă, s-a ivit o nouă oportunitate, una care i-a schimbat viaţa: o bursă de studii la Universitatea Macquarie, una dintre cele mai importante din Australia. Timp de trei ani a urmat Studii Internaţionale, cu schimburi de experienţă în Lausanne şi Seul. Unul dintre subiectele studiate a fost cultura japoneză, prilej cu care a făcut cunoştinţă şi cu arta origami.
Legenda japoneză a cocorului împăturit
Revenit în ţară, în 2012, tânărul a avut mari dificultăţi în a se reacomoda la vechiul stil de viaţă, s-a confruntat cu depresia, iar timpul îi părea că trece fără să poată crea noi amintiri. Aşa i-a venit ideea de a surprinde esenţa fiecărei zile în forma unui cocor origami. „Fiecare pasăre de hârtie urma să fie ca o pagină dintr-un jurnal vizual: un jurnal foarte intim, dar public în acelaşi timp“, explică tânărul.
A ales cocorul pentru că reprezintă simbolul păcii şi al longevităţii, dar şi pentru că, după cum spune o legendă niponă, persoanei care reuşeşte să împăturească 1.000 de cocori i se va îndeplini o dorinţă. Mai era şi povestea lui Sadako Sasaki, o copilă din Japonia diagnosticată cu leucemie la vârsta de 12 ani, la 10 ani după atacul cu bomba nucleară de la Hiroshima. În speranţa că se va însănătoşi, copila a început să facă origami, însă a sfârşit la scurt timp după realizarea cocorului cu numărul 644.
„M-am regăsit într-un fel în experienţa ei de viaţă, în lupta ei cu leucemia şi în bogăţia de simbolism a vieţii ei scurte. Una dintre surorile mele s-a stins în urmă cu câţiva ani tot din cauza leucemiei. Proiectul meu este şi un efort de a păstra vie memoria ei“, spune Cristian, care îl îngrijeşte, în această perioadă, pe tatăl său bolnav de cancer.
Împăturitul hârtiei l-a explorat singur, la început din cărţile găsite în biblioteca Universităţii, apoi, de pe YouTube. Proiectul denumit „IcarusMidAir“ s-a întins, într-o primă fază, pe parcursul a 100 de zile, cu câte un cocor origami zilnic, apoi la 365 de zile, pentru ca, într-un final, să ajungă la 1.000 de zile şi, implicit, la o colecţie de 1.000 de zburătoare din hârtie.
„Diferitele stadii ale proiectului ilustrează ataşamentul meu emoţional de ceea ce fac şi nevoia de a da fiecărei zile o formă şi o culoare: un detaliu care să mă ajute să-mi pot aminti mai uşor măcar de un eveniment petrecut în ziua respectivă. Este un efort simbolic de a face din trecerea timpului un prieten, şi nu un duşman“, precizează artistul.
„Câte am avut de învăţat!“
Primul cocor a prins contur la 1 ianuarie 2015, iar ultimul din proiect, în 27 septembrie 2017, Cristian postând cu regularitate pe Instagram o fotografie cu creaţia zilei. Tânărul recunoaşte că în cei trei ani s-a gândit de mai multe ori să renunţe: „Au fost zile când am fost la un pas de a pune capăt proiectului. Au fost zile când ceea ce fac mi s-a părut pueril şi fără însemnătate – o pierdere de timp care mă obosea şi care mă usca de energie şi de încredere în mine. Dar susţinerea pe care am primit-o din partea celor apropiaţi şi a celor mulţi care mă urmăresc de pe ecranul telefonului ori cel al calculatorului m-a ajutat să continui“.
Aşa se face că de la cocorul alb, simplu, nedecorat şi fotografiat în ceaţă, Cristian a ajuns să creeze modele din ce în ce mai complexe, mai pline de culoare, mai sofisticate: „Am avut un început foarte modest. Şi când mă uit apoi la ultima săptămână a proiectului, zâmbesc de fiecare dată! Câte am avut de învăţat! Ce multe lecţii: de viaţă, de disciplină, de perseverenţă, de victorie, dar şi de înfrângere! Am învăţat să mă ocup de lucrurile pe care altfel le-aş fi trecut cu vederea, am deprins noi abilităţi creative, mi-am făcut noi prieteni atât în mediul online, cât şi în viaţa reală, şi am devenit parte a unei comunităţi incredibile a iubitorilor de hârtie din întreaga lume“.
Un pătrat de hârtie şi multă migală
Despre procesul creativ, tânărul susţine că nu este unul foarte dificil. Îi trebuie doar un pătrat de hârtie, de regulă cu latura de 7 centimetri, pe care o îndoaie cu migală, răbdare şi îndemânare, pentru ca, în mai puţin de un minut să o transforme într-un cocor. A creat astfel de zburătoare din chitanţe, pagini din cărţi şi din reviste, cartoane, pe care le-a „însufleţit“ ulterior cu acuarele, vopsea acrilică, flori presate sau proaspete, metal, ace şi aţă, seminţe şi aripi de insecte, chiar şi ciment sau cenuşă, cu care a decorat aripile şi trupul păsărilor. Partea decorativă presupune multă muncă, dovadă stând exemplarele pentru ornarea cărora a petrecut la birou chiar şi nouă ore.
Pentru cel mai mare cocor din colecţie a folosit un pătrat de hârtie de aproape un metru, în timp ce la cel mai mic, a avut nevoie de o bucăţică de doar 8 milimetri. Cele 1.000 de piese „IcarusMidAir“ au pus stăpânire pe dormitorul din casa părinţilor lui, fiind păstrate în cutii sau pe rafturi. A refuzat să-i vândă, deşi a primit oferte încă din fazele de început ale proiectului. În schimb, după o vreme, a decis să recreeze diverse modele pe care le comercializează prin intermediul unui magazin online, la preţuri ce depăşesc 80 de euro.
„Nu am pus niciodată foarte mare accent pe latura comercială a proiectului, dar m-am bucurat mult să aflu că există posibilitatea să mă pot susţine financiar din ceea ce fac. Fiecare cocor pe care l-am vândut are personalitatea şi identitatea sa proprie şi o poveste“, explică Cristian, al cărui vis este să publice o carte cu şi despre cocorii lui, să poată călători cu ei prin lume, la diferite expoziţii. Şi asta în ciuda experinţei amare pe care a avut-o recent în România, când, în încercarea de participa la o expoziţie cu zece cocori de hârtie, s-a trezit că doi au dispărut în mod misterios, iar ceilalţi opt au fost distruşi din neatenţia şi nepăsarea celor care l-au asigurat că vor avea grijă de păsările fragile ce poartă pe aripi amintiri de o valoare inestimabilă. „În cele din urmă, îmi doresc mult să ajung şi în Japonia. Cred că va fi un moment solemn pentru mine“, adaugă el.
Tânărul consideră că arta origami i-a salvat viaţa. „Sunt conştient de naivitatea unei astfel de afirmaţii, dar modestul cocor de hârtie a fost, de multe ori, singura motivaţie de a mă da jos dimineaţa din pat. Deşi pe durata întregului proiect de 1.000 de zile am lucrat full-time pentru o organizaţie umanitară în Republica Moldova, am reuşit să-mi fac timp pentru acest ritual zilnic. Amintirile noi pe care am reuşit să le formez cu ajutorul cocorilor din hârtie m-au ajutat să nu îmi pierd entuziasmul pentru fiecare zi. Tot ceea ce fac îmi este adresat mie însumi, în primul rând; e felul meu de a-mi găsi locul în mediul în care mă aflu. Acest fel de a gândi m-a ajutat să nu las ca atenţia să-mi fie distrasă de trenduri sau de ceea ce fac alţii pentru a atrage atenţia asupra lor“, mărturiseşte Cristian Marianciuc.
Diferitele stadii ale proiectului ilustrează ataşamentul meu emoţional de ceea ce fac şi nevoia de a da fiecărei zile o formă şi o culoare: un detaliu care să mă ajute să-mi pot aminti mai uşor măcar de un eveniment petrecut în ziua respectivă. Este un efort simbolic de a face din trecerea timpului un prieten, şi nu un duşman. Sunt conştient de naivitatea unei astfel de afirmaţii, dar modestul cocor de hârtie a fost, de multe ori, singura motivaţie de a mă da jos dimineaţa din pat.
Cristian Marianciuc
artist origami
Cocori din hârtie realizaţi de artistul Cristian Marianciuc
Vă mai recomandăm:
Pasionată de cusut, Cristina Elena Ilieş, 33 de ani, şi-a deschis recent un atelier în care confecţionează manual genţi şi poşete chic, accesorii ce pot scoate din anonimat orice ţinută.
Pietre semipreţioase, mărgele, metale şi bucăţi de piele sunt transformate cu îndemânare şi imaginaţie în cercei, coliere, broşe sau alte bijuterii delicate. Deşi a ales să studieze arhitectura, Adina Mircea, 36 de ani, nu a putut sta departe de pasiunea pe care şi-a descoperit-o încă din copilărie
A renunţat la management pentru o afacere cu tricouri pictate
După ce a fost director de bancă şi director de marketing, Mihaela Cuceu a prins curaj să-şi urmeze pasiunea abia după ce a devenit mamă pentru a doua oară. Cu ajutorul pensulei şi al vopselelor, ea transformă orice articol vestimentar într-unul special şi cu personalitate.
Se încarcă comentariile...
