FOTO „Micul Zalău“ de la Chicago. Visul american trăit de 1.500 de zălăuani

FOTO „Micul Zalău“ de la Chicago. Visul american trăit de 1.500 de zălăuani

Mihai Lehene şi soţia. FOTO Arhiva personală

În Chicago trăiesc aproximativ 1.500 de zălăuani, care formează cea mai unită comunitate de români din oraşul american.

Ştiri pe aceeaşi temă

În oraşul american Chicago trăiesc, în prezent, peste 100.000 de români, spun statisticile oficiale. Aproximativ 1.500 dintre aceştia sunt zălăuani, care formează cea mai unită comunitate de români de la Chicago.

„Suntem un grup bine închegat, şi asta pentru că provenim dintr-un oraş mic, în care ne cunoaştem între noi“, spune Mihai Lehene (34 de ani), unul dintre zălăuanii stabiliţi la Chicago, întors, zilele trecute, în ţară pentru a-şi revedea părinţii.

Pentru a înţelege şi noi care este amploarea fenomenului migraţional în special în rândul generaţiei sale, Mihai spune că, odată ajuns în metropola americană, i-a descoperit acolo pe nouă dintre colegii săi de clasă de la Liceul de Matematică-Fizică, aşa cum se numea înainte de 2000 Colegiul Naţional „Silvania“ din Zalău.

Magazine cu vinuri şi ape minerale româneşti

„În partea de nord a oraşului se întâmplă frecvent să te duci într-un magazin şi să auzi vorbind româneşte. La magazinul de la mine de la colţ se vinde Borsec, se vând vinuri româneşti, iar la radio poţi să auzi muzică românească. Proprietarii sunt greci, dar, pentru că foarte mulţi clienţi sunt români, s-au adaptat la situaţie“, povesteşte Lehene.

Faptul că sunt atât de mulţi români la Chicago i-a făcut fiecăruia adaptarea mai uşoară, consideră Mihai
Lehene. „Nu e totuna să te stabileşti într-un orăşel din Vermont, unde eşti singurul român, ori să locuieşti la Chicago, unde este imposibil să nu cunoşti pe cineva din ţară. Iar în cazul nostru, pe cineva de la Zalău. Chiar se spune că românii de la Chicago sunt de două feluri: zălăuani şi nezălăuani“, glumeşte el, subliniind însă că se mândresc cu toţii de originea lor şi se ajută între ei cât de mult pot.

Mihai spune că românii cei mai mulţi de acolo au vârsta sa, adică puţin peste 30 de ani, şi lucrează mai peste tot. „Eu zic că aproximativ jumătate dintre românii de la Chicago au depăşit deja acel entry level, în care ocupi poziţii precum cea de chelneriţă, taximetrist ori lucrător în construcţii, şi lucrează acum pe poziţii mai avantajoase“, explică el.

Conduce o echipă de programatori şi de traderi

Chiar dacă cei mai mulţi români şi, implicit, zălăuani stabiliţi la Chicago au ajuns acolo prin programul „Work and Travel“, adică au plecat, teoretic, să muncească pe durata vacanţei de vară şi nu s-au mai întors în ţară să-şi continue studiile, Mihai a preferat să facă totul ca la carte. „Am fost de patru ori în SUA prin programul „Work and Travel“ şi de fiecare dată m-am întors, pentru că mi-am propus să nu mă mut acolo decât dacă reuşesc să obţin o bursă de masterat“, povesteşte el.

Norocul a făcut să îi convingă pe americani de potenţialul său, şi la opt luni după ce şi-a luat licenţa în Calculatoare în România s-a dus la masterat în Statele Unite. Se întâmpla în 2003, iar doi ani şi jumătate mai târziu era cu masteratul terminat dincolo de Ocean.

Suntem un grup bine închegat, şi asta pentru că provenim dintr-un oraş mic, în care ne cunoaştem între noi. Mihai Lehene programator, 34 de ani

Având studiile încheiate, Mihai nu a trecut niciodată pe la munca de jos. A lucrat la una dintre cele mai mari bănci de acolo, optând, mai apoi, pentru o firmă de trading la bursă. „Am început pe o poziţie de programator. Acum conduc o echipă de programatori şi traderi“, ne explică el.

12 ani pentru obţinerea actelor de rezidenţă

Dacă pentru Mihai adaptarea la traiul din Statele Unite a fost una relativ facilă, pentru Nicu Crăciun (35 de ani), un alt zălăuan stabilit la Chicago, drumul a fost plin de asperităţi şi anevoios. Totul a pornit de la faptul că în 2000, pe vremea când abia terminase anul I la Facultatea de Mecanică de la Cluj-Napoca, a decis că în România nu are viitor şi că este cazul să-şi încerce norocul în altă parte. Aşa că s-a înscris în programul „Work and Travel“ şi dus a fost!

Nu s-a întors în ţară la încheierea perioadei legale de şedere, însă pentru asta a plătit. A plătit cu 12 ani pierduţi cu demersurile pentru obţinerea rezidenţei, lucru ce s-a concretizat abia anul trecut.

După ce am ajuns la Chicago mi-am sunat câţiva foşti colegi, care locuiau mai aproape, să vină să sărbătorim şi noi, la un grătar, Zilele Zalăului, să mai povestim şi să ne aducem aminte de oraşul nostru. Nicu Crăciun
taximetrist, 35 de ani

Imediat ce s-a văzut cu actele în regulă, Nicu s-a apucat de şcoală, pentru că, după cum recunoaşte şi el, şi după cum avertizează şi Mihai, în America este cel mai bine să mergi cu diploma de licenţă în mână. În caz contrar, la fel ca şi Nicu, românii fac muncile cele mai grele ori cele pe care americanii refuză să le facă. Nicu, spre exemplu, este taximetrist, dar a început ca ajutor de chelner în restaurant. Alţii sunt şoferi pe TIR. Fetele sunt chelneriţe.

Cei care au, însă, o şcoală muncesc pe poziţii foarte bune. „Am mulţi prieteni care lucrează în bănci, la firme de asigurări ori în spitale“, spune Mihai, care recunoaşte că de regulă în astfel de poziţii ajung mai repede fetele, pentru că sunt mai conştiincioase atunci când vine vorba de şcoală.

Transilvania, nume de patiserie

Un alt zălăuan la Chicago este Ovidiu Pop (34 de ani). A pornit şi el de jos, de la statutul unui student plecat să lucreze, peste vară, în America. Se întâmpla în anul 2000, atunci când un mare val de studenţi români au ajuns peste Ocean prin intermediul programului „Work and Travel“.

Odată ajuns în Statele Unite, Ovidiu – sau Ovy, cum îi spun prietenii – a ales să-şi continue studiile la Northeastern University, obţinând diploma de Associate Degree în Business Management. Ulterior, urmându-şi visul şi pasiunea pentru arta culinară, Ovy a urmat cursurile facultăţii Kendall College din Chicago, unde a primit diploma de Bachelor Degree in Culinary Arts.

A îmbinat, apoi, licenţa în managementul afacerilor cu pasiunea şi priceperea la gătit şi şi-a deschis o patiserie în Skokie, un orăşel din aria metropolitană Chicago. Patiseria se numeşte – cum altfel – Ovy Transylvanian Bakery şi îmbină bunătăţile de acasă, din Transilvania, cu specialităţile americane.

De altfel, Ovidiu afişează această dualitate chiar şi pe uniforma albă de bucătar, care are brodată pe partea stângă a gulerului tricolorul românesc, iar pe partea dreaptă, steagul Americii.

Sute de participanţi la „Zilele Zalăului la Chicago“

Chiar dacă ei se întâlnesc şi în restul anului, zălăuanii de la Chicago se adună de 10 ani şi într-un cadru mai organizat. Vorbim despre „Zilele Zalăului la Chicago“, o încercare de a recrea sărbătoarea oraşului lor natal în metropola de adopţie.

„Totul a pornit, de fapt, în urmă cu vreo 12 ani. Venisem acasă, la Zalău, dar a trebuit să mă întorc în State chiar înainte de Zilele Oraşului. Pentru că am plecat cu regretul că nu pot să stau la acea sărbătoare, după ce am ajuns la Chicago mi-am sunat câţiva foşti colegi, care locuiau mai aproape, să vină să sărbătorim şi noi, la un grătar, Zilele Zalăului, să mai povestim şi să ne aducem aminte de oraşul nostru. La început s-a întâmplat în curtea blocului, apoi la un bar sportiv“, îşi aminteşte Nicu Crăciun.
Mihai ne spune cum s-a făcut trecerea de la o petrecere cu câţiva zeci de zălăuani la o serbare în aer liber cu sute de participanţi: „Eram în 2003 sau în 2004, la slujba din noaptea de Înviere şi m-am întâlnit acolo cu mai
mulţi zălăuani – despre mulţi nici nu ştiam că sunt în SUA. Am adunat vreo 60 de adrese de mail şi am făcut grupul yahoo «Români la Chicago». În două-trei luni, pe grup erau 300 de membri, care nu mai încăpeau într-un bar sau într-o curte“.

Eu zic că aproximativ jumătate dintre românii de la Chicago au depăşit deja acel entry level, în care ocupi poziţii precum cea de chelneriţă, taximetrist ori lucrător în construcţii, şi lucrează acum pe poziţii mai avantajoase. Mihai Lehene programator, 34 de ani

Ediţia din 2004 a fost prima în care „Zilele Zalăului de la Chicago“ au avut loc într-un parc, unde sute de zălăuani şi încă pe atâţia români din alte oraşe ale ţării au venit să se distreze româneşte. De atunci, „Zilele Zalăului la Chicago“ sunt, la fiecare sfârşit de iulie (aproape de momentul în care are lor sărbătoarea şi în România), un prilej de desfătare pentru zălăuanii de acolo şi nu numai. Au grijă de asta Ovidiu Pop, responsabil cu toate bunătăţile de pus pe masă, dar şi artiştii români stabiliţi în State sau aflaţi în vizită pe acolo, care fac ca atmosfera să semene cu cea de acasă.

Actorul cosmin seleşi, invitat la ediţia a 10-a

Pentru că anul acesta are loc a 10-a ediţie, zălăuanii de la Chicago au pregătit un eveniment special, la care va participa chiar şi primarul Zalăului, Radu Căpîlnaşiu. Alături de el, vor merge la Chicago actorul Cosmin Seleşi, originar şi el din Zalău, şi alţi artişti invitaţi de organizatori la sărbătoare.

„Vom avea mâncare, pregătită de Ovidiu, vom avea muzică populară şi uşoară, jocuri pentru copii, competiţii de volei şi fotbal. Aşteptăm, ca în fiecare an, echipa Clujului, să vină să joace volei cu noi“, anunţă Nicu Crăciun, care este unul dintre principalii organizatori ai evenimentului.

21 iulie, „Ziua z“

Pentru că sărbătoarea programată pentru 21 iulie 2013 (în Schiller Park – Irving Park & Cumberland) este una deschisă tuturor, organizatorii au creat şi o pagină pe Facebook, unde toţi cei interesaţi pot afla informaţii despre eveniment.

„Un picnic organizat de zălăuani pentru toţi românii din Chicago. Nu contează de unde eşti, sună-ţi prietenii şi hai la picnic. Fără obligaţii şi fără pretenţii...“ – este status-ul paginii.

Cum au simţit criza românii din Chicago

Perioada de criză n-a trecut fără să-i afecteze pe românii din oraşul american. „Am prieten care a rămas fără apartament. Alţii au rămas fără job, în special cei care lucrau în domeniul imobiliarelor sau în afacerile ipotecare. Acum, însă, se simte un reviriment. Spre exemplu, firmele de construcţii, 20 la sută dintre ele cât au mai rămas, nu mai prididesc să facă faţă comenzilor“, explică el.

 

Mihai Lehene. FOTO Arhiva personală

Imagini din aceeasi galerie
  • Mihai Lehene. FOTO Arhiva personală
  • Ovidiu și micuțul său. FOTO Arhiva personală
  • Grătarul supravegheat de Ovidiu. FOTO Arhiva personală
  • Ovidiu la ceaun. FOTO Arhiva personală
  • Nicu Crăciun. FOTO Arhiva personală
  • Mihai Lehene și Nicu Crăciun. FOTO Arhiva personală
  • Ovidiu și Nicu. FOTO Arhiva personală
Distribuie imaginea

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările