FOTO Experienţa unui om de afaceri român la Polul Nord. Băştinaşii trăiesc în corturi, la -40 de grade, iar fluviul Obi îngheaţă

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Gabriel Antoniu Lavrincic a petrecut şase zile printre neneţi FOTO Arhivă personală
Gabriel Antoniu Lavrincic a petrecut şase zile printre neneţi FOTO Arhivă personală

O călătorie de afaceri în oraşul arctic Salekhard din Siberia de Nord a fost, pentru un român prilej de a descoperi patria fascinantă a eschimoşilor şi a renilor.

Sănii trase de reni, eschimoşi, zăpadă nesfârşită şi corturi din piei de animale sunt doar câteva dintre elementele din peisajul impresionant al ţinutului polar pe care un sălăjean a avut ocazia să le descopere recent.

Director comercial al companiei Simex din Şimleu Silvaniei, Gabriel Antoniu Lavrincic, 43 de ani, a participat, în prima săptămână a lunii aprilie, la o conferinţa internaţională de politică economică desfăşurată la Cercul Polar, în oraşul arctic Salekhard, centru administrativ al Regiunii Autonome Yamalo-Nenets, din Siberia de Nord.

În cele şase zile petrecute la Cercul Polar, sălăjeanul a descoperit oamenii, tradiţiile şi frumuseţile acestor meleaguri, fiind fascinant de ţinutul îngheţat. "Salekhard este unicul oraş în tundra polară unde se poate ajunge direct numai cu avionul. Autostrada şi podurile pentru calea ferată sunt încă în construcţie, în viitorul apropiat se aşteaptă finalizarea lor. Aici "cerul este mai jos", soarele străluceşte foarte puternic, se recomandă ochelari de soare pentru nu risca probleme cu ochii. Din luna mai, până în august, la Salekhard sunt nopţi albe, adică nu se întunecă deloc; ca să poată dormi, oamenii locului îşi pun perdele groase în geamuri. Zăpada aici este de un alb impecabil. M-a surprins imensitatea teritoriului ce pare fără capăt", mărturiseşte Gabriel Lavrincic.

Carnea de ren, specialitate locală

Cel mai mult l-au impresionat neneţii, băştinaşii de la Polul Nord, despre care spune că locuiesc în tundră, la -40 de grade, în corturi acoperite cu blănuri, numite cium, în centrul cărora au o sobă - burjuika. "Şi asta chiar dacă statul rus le oferă apartamente încălzite, echipate cu tot ce trebuie. În corturi e cald până când adorm şi mai arde focul în sobă; apoi, temperatura coboară până atinge nivelul de afară. Nu le este, însă frig, pentru că dorm îmbrăcaţi în haine confecţionate din piei de animale", menţionează el.

Localnicii se ocupă cu creşterea renilor şi pescuit, legumele şi cerealele fiind aduse de pe "pământ", după cum numesc ei restul teritoriilor sau alte ţări. "M-au impresionat prin simplitatea, căldura, bunătatea şi ospitalitatea lor; când un călător străin ajunge la ei, mai întâi îl invită în cort, îl hrănesc, îi oferă un loc de dormit şi abia apoi îl întreabă cum îl cheamă şi încotro se duce", adaugă şimleuanul.

Temperaturile extrem de scăzute de pe timpul iernii îngheaţă pâmântul şi apele: "Râurile îngheţate sunt utilizate pe post de poduri, pentru a scurta distanţele. De exemplu, ca să mergi din Salekhard în Labitnanghi, un orăşel vecin cu 20.000 locuitori, vara se utilizează bacul, iar iarna se trece pe gheaţa fluviului Obi, care are o lăţime de 2,2 km. Pe această distanţă, pe gheaţă trec zilnic autobuze şi utilaje grele care lucrează în sfera petrol gaze".

Gabriel Lavrincic a profitat de vizita sa la Polul Nord pentru a face cunoştinţă şi cu gastronomia locală. "În fiecare zi am mâncat numai specialităţi locale: carne de ren şi mult peşte gătit, crud, îngheţat, afumat. Am umblat prin multe ţări unde există cultura peştelui, însă în Salekhard am mâncat cel mai bun peşte din lume, pescuit direct din mediul natural, nu din crescătorie".

Băştinaşi neneţi din Salekhard, la trecerea Cercului Polar

Vă mai recomandăm:

VIDEO Românul care îşi dedică timpul liber voluntariatului internaţional. Şi-a petrecut concediul educându-i pe copiii dintr-o comunitate săracă a Columbiei

O româncă luptă pentru un viitor mai bun al copiilor din Kenya

Zalău



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite