„Doar ţiţi rămâne mică“. Prima poveste ilustrată din România care susţine alăptarea şi înţărcarea blândă
0În contextul în care, potrivit statisticilor, doar 20% din mamele din România îşi alăptează bebeluşii în primele şase luni de viaţă, iar numărul celor care continuă să îşi hrănească pruncii la sân până la doi ani, după cum recomandă Organizaţia Mondială a Sănătăţii, o româncă îşi îndreaptă atenţia către acele femei care optează pentru alăptarea prelungită.
Clujeanca Dana Gânja, 37 de ani (foto jos), a ales să ignore prejudecăţile şi presiunile sociale şi să îşi alăpteze fetiţa chiar şi după cei doi ani pe care îi recomandă specialiştii OMS. Acum, la cei 3 ani şi 7 luni ai copilei, Dana consideră că este momentul ca această etapă din viaţa lor să ia sfârşit. Iar pentru ca despărţirea fetiţei de sânul care i-a fost nu doar sursă de hrană, ci şi alinare să nu fie una bruscă, clujeanca a optat pe o înţărcare blândă. Una din care a luat naştere o poveste duioasă despre şi pentru mămici şi copiii lor alăptaţi şi care ar putea vedea curând lumina tiparului.
O perspectivă emoţională a înţărcării
"Doar ţiţi rămâne mică" este o frumoasă şi emoţionantă poveste de dragoste dintre mamă şi pruncul său, dar şi despre recunoaşterea limitelor celei dintâi. O poveste scrisă cu sufletul de către o mamă ajunsă în situaţia de a pune punct procesului alăptării, preocupată, însă, de modul în care odrasla va percepe această decizie. "Este prima poveste ilustrată românească despre alăptare şi înţărcare blândă, prin care sper să adaugăm o carte valoroasă extrem de puţinei literaturi universale pentru copii dedicate acestei teme. Totuşi, acesta nu trebuie privit ca un ghid, ca un manual ori culegere de strategii. Povestea este scrisă foarte personal şi nedidactic, înţărcarea fiind abordată strict din perspectivă emoţională. Îmi dau seama că la doi-trei ani, ani alaptarea nu mai are rolul nutritiv (deşi laptele îşi păstrează calităţile), ci se transformă într-o formă de comunicare, într-o formă de manifestare a afecţiunii. De aceea încerc transferul ataşamentului de la sân, la un concept impalpabil", susţine autoarea.
Povestea începe cu mama care se aşază seara în pat şi abia aşteaptă să adoarmă, pt ca e obisită după o zi de lucru, dar evident copila vrea altceva, mama e mobilizează peste oboseala ei, emoţia pe care o are mama când îi spune că totuşi laptele se va termina cândva şi toate le spune cu un nod în gât.
Poveste pentru mamici şi pitici, deopotrivă
Potrivit acesteia, cartea vrea să transmită două tipuri de mesaj: unul adresat copiilor alăptaţi mai mari de 2 ani, care au nevoie de ajutor în a înţelege că dragostea, sentimentele de siguranţă şi de confort oferite de mamă vor continua să existe chiar şi atunci când alăptarea se va încheia", şi celălalt, pentru mamele acestora, care au nevoie de umorul, solidaritatea şi înţelegerea ce răzbat din poveste pentru a se ghida pe ele însele spre înţărcarea blândă". Celor dintâi li se înrădăcinează ideea că dragostea vine din inimă:
"Pe de o parte avem un dialog repetitiv care înrădăcinează ideea că dragostea vine din inimă - este mesajul adresat copiilor, menit să-i asigure că încetarea alăptării nu înseamnă suspendarea dragostei mamei. Pe de alta, sunt câţiva termeni adresaţi adulţilor, situaţile cu care orice mamă se va identifica: pofta de somn a acesteia şi cheful de poveşti al copilului, dar şi un ghem de sentimente pe care îl vor recunoaşte toate cele care l-au trăit: dorinţa de a încheia alaptarea, dar într-un fel în care prima dragoste din viaţa propriului copil să rămână ca o amintire frumoasă, nu ca o ruptură".
Alăptarea - o formă de dragoste
De reprezentarea vizuală a sentimentelor şi a modului în care interacţionează personajele centrale ale cărţii s-a ocupat Cristina Ignatiuc (foto jos), profesor de pictură la Liceul de Artă "Ioan Sima" din Zalău şi mamă a unui băiat de 15 ani. "Pe Cristina am cunoscut-o prin intermediul unui prieten comun. Am căutat foarte mult o ilustratoare care să înţeleagă subiectul, cu atât mai mult cu cât vorbim despre unul dificil şi controversat. Imediat ce am văzut prima ei schiţă, mi-am dat seama că stilul Cristinei se potrivea mesajului pe care voiam să îl transmit. M-a convins expresia mamei, felul in care închide ochii în timpul sărutului pentru a trăi cu toate celelalte simţuri îmbrăţişarea cu fetiţa ei, întoarcerea spre sine, spre sentiment; intimitatea, apropierea fizica dintre cele două, contopirea corpurilor lor", explică Dana.
Imaginile pictate de ea vin să ilustreze realist şi echilibrat actul alăptării, evitând pudoarea excesivă sau afişarea ostentativă.
"Consider că alăptatul este o formă de dragoste, o legătură specială între mamă şi copil. Eu am alăptat, cu dificultăţi şi fără să ştiu cui să cer ajutorul, doar câteva luni, dar între mine şi fiul meu s-a creat o conexiune la fel de specială ce s-a manifestat prin co-sleeping - am dormit împreună până la 12 ani", susţine Cristina Ignatiuc.
Vrea să transforme proiectul într-o carte
Pentru ca "Doar ţiţi rămâne mică" să se transforme într-o carte, Dana Gânja şi-a încris proiectul pe creştemidei.ro; asta după ce a bătut fără succes la porţile câtorva edituri din ţară. Până în 14 septembrie trebuie să strângă 10.870 de lei, sumă care i-ar permite publicarea a 300 de exemplare, în condiţii grafice excelente, cu copertă tare şi producţia poveştii audio. Până acum, a strâns mai mult de jumătate din banii necesari; în schimbul sprijinului financiar acordat, susţinătorii proiectului vor primi, în funcţie de valoarea contribuţiei, autocolante pentru maşină ori şabloane tatuaj cu ilustraţie pe tema alăptării, cartea cu autografele autoarei şi ilustratoarei, fişier digital cu povestea audio, şedinţe de consiliere parenting, alăptare ori înţărcare, medalion de argint pe tema alăptării ori ilustraţie înrămată semnată de Cristina.
"Textul poveştii e pentru inimi. Ilustraţia este mai mult pentru minţi, pentru că felul în care sunt reprezentate ipostazele alăptarii sper să normalizeze, să facă mai acceptabilă postura asta, să cureţe de pudori şi de conotaţii gestul plin de dragoste al alăptării", conchide Dana.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
