Dinu Iancu Sălăjanu, vânătorul din spatele cortinei

Pe lângă pasiunea care l-a făcut celebru, cea pentru folclor, Dinu este vânător de peste zece ani, iar de vreo doi ani este şi preşedintele Asociaţiei Judeţene a Pescarilor şi Vânătorilor Sportivi

Pe Dinu Iancu Sălăjanu îl ştie toată lumea. Îl ştie de la televizor, unde a apărut de sute de ori în emisiuni sau spectacole folclorice şi în show-uri de divertisment, îl ştie de la spectacolele pe care le-a susţinut, în calitate de solist de muzică populară, pe toate scenele ţării.

Puţini sunt, însă, cei care ştiu că, între două spectacole, între două filmări pentru emisiuni TV şi printre îndatoririle lui de soţ şi de părinte, dar şi de director al Casei de Cultură a Sindicatelor din Zalău, Dinu îşi face timp şi pentru o altă pasiune a sa: vânătoarea. Şi pentru că îi plac, în general, lucrurile bine făcute, Dinu Iancu Sălăjanu a oficializat şi această pasiune, devenind de vreo doi ani preşedintele Asociaţiei Judeţene a Pescarilor şi Vânătorilor Sportivi.

Iubitor al naturii

Pasiunea pentru vânătoare nu presupune, în mod obligatoriu, o apetenţă pentru uciderea animalelor, cel puţin asta spune vânătorul Dinu Iancu Sălăjanu. „Eu mă duc la vânătoare în primul rând pentru că îmi place natura, nu ca să omor animale“, susţine el, subliniind că s-a întâmplat în mai multe rânduri să plătească autorizaţie pentru un anumit vânat şi să nu împuşte nimic. Nu pentru că nu ar fi avut ce împuşca, ci pur şi simplu pentru că exemplarele care s-au nimerit în bătaia puştii lui erau prea frumoase pentru a fi ucise.

Ca orice vânător care se respectă, Dinu Iancu Sălăjanu are şi poveşti.... vânătoreşti. Cum este cea referitoare la primul mistreţ pe care l-a împuşcat, un vier foarte frumos ai cărui colţi îi păstrează şi azi pentru a-i aminti senzaţia trăită când a răpus sălbăticiunea. Poveştile lui vânătoreşti sunt multe şi de peste tot din ţară pentru că, după cum fără prea multă emfază mărturiseşte, statutul de vedetă i-a adus, dincolo de o anumită bunăstare materială, şi accesul la majoritatea fondurilor de vânătoare din România.

Pasiune de zeci de mii de euro

Apropo de bunăstarea materială, Dinu recunoaşte că vânătoarea, cel puţin cea practicată legal, nu este o pasiune la îndemâna oricui. Pentru că o armă – medie, spune el – poate ajunge să coste chiar şi 10.000 de euro, iar o autorizaţie de vânătoare merge de la aproximativ 100 de euro, până la 20.000 de euro. Şi nu oricine îşi permite să plătească  20.000 de euro pentru a împuşca un animal, fie el şi un urs carpatin cu trofeu foarte mare - cel mai scump vânat din România.

Întrebări şi răspunsuri


Cum este să fii artist în ziua de azi?

D.I.S.: E greu, pentru că ajungi să fii confuz, să fii tentat să pui banul mai presus de orice. Pe mine Dumnezeu m-a ajutat să ştiu care sunt lucrurile de preţuit.

Mai sunt spectacolele de folclor ce au fost cândva?

D.I.S.: Din păcate, nu se mai organizează spectacole adevărate. Ca artist, nu poţi să ai vreo satisfacţie atunci când cânţi în faţa unui public care mănâncă mici şi bea bere chiar în timp ce tu cânţi.


Ce-i place

Îi plac oamenii şi omenia, dar şi ideea de a învăţa permanent ceva. „Numai un prost poate spune că dacă mergi la o şcoală ieşi mai prost decât ai intrat“, spune el.

Ce nu-i place

Nu-i plac oamenii care opresc iniţiativele unora doar din dorinţa de a nu-i lăsa pe alţii să facă ce nu pot face ei.