Cum a refuzat Corneliu Coposu să îl trădeze pe Maniu, deşi în schimbul trădării i se promisese libertatea

Cum a refuzat Corneliu Coposu să îl trădeze pe Maniu, deşi în schimbul trădării i se promisese libertatea

Corneliu Coposu s-a născut la Bobota, în 1914 FOTO corneliu-coposu.ro

Deşi Corneliu Coposu nu a fost singurul sălăjean care a refuzat să colaboreze cu Securitatea şi a suferit din plin consecinţele refuzului său, el este, cu siguranţă, cazul cel mai interesant, cu atât mai mult cu cât vorbim de zeci de ani de teroare securisto - comunistă la care a fost supus cel căruia cu respect i-au spus cei care l-au cunoscut - Seniorul.

Ştiri pe aceeaşi temă

Corneliu Coposu s-a născut în 1914 în comuna sălăjeană Bobota, judeţul Sălaj. Calvarul importantului lider ţărănist a început pe 14 iulie 1947, când a fost arestat împreună cu întreaga conducere a PNŢ, în ceea ce s-a numit Înscenarea de la Tămădău. Până în 1956 a fost ţinut în arest preventiv, fără să fie judecat. În 1956 i s-a înscenat un proces pentru "înaltă trădare a clasei muncitoare" şi pentru "crimă contra reformelor sociale". A fost condamnat la muncă silnică pe viaţă. Până în 1962 a fost închis într-un regim sever de izolare la penitenciarul Râmnicu Sărat.

I s-a promis libertatea în schimbul trădării lui Iuliu Maniu

Istoricul zălăuan Marin Pop, scrie în "Monografia familiei Coposu", pe care o are în lucru, că odată cu arestarea întregului lot al PNŢ care se presupunea a fi implicat în „afacerea Tămădău”, subsolul de la Ministerul de Interne, unde se găsea închis şi Corneliu Coposu, a devenit neîncăpător. În aceste condiţii, Corneliu Coposu, alături de alţi fruntaşi PNŢ, a fost transferat la Malmaison, unde a fost supus altor anchete, prin care se încerca implicarea lui în pretinse acţiuni de spionaj întreprinse de PNŢ, pe lângă misiunea militară aliată anglo-americană. De asemenea, s-a încercat implicarea lui ca martor al acuzării în procesul lui Iuliu Maniu. Fostul lui vecin şi cunoscut din timpul studenţiei, Avram Bunaciu, a încercat să-l ademenească să semneze o hârtie în acest sens, promiţându-i că dacă o semnează va fi pus în libartate. Corneliu Coposu a refuzat categoric să se desolidarizeze de mentorul său Iuliu Maniu, precum, din păcate, alţi fruntaşi PNŢ au făcut-o, ceea ce l-a determinat pe Bunaciu să-şi schimbe atitudinea: „Înainte de a mă ancheta Bunaciu – spune Corneliu Coposu -  mi s-a adresat pe un ton prietenesc şi mi-a atras atenţia, că dacă voi fi raţional şi dacă voi uşura desfăşurarea anchetei voi fi pus în libertate. Mi-a dat o foaie de hârtie, pe care era bătut la maşină un text scurt, de o jumătate de pagină, pe care urma să-l citesc şi să-l semnez, urmând ca acest text să fie folosit în procesul Maniu ca o depoziţie a mea în calitate de martor al acuzării (...) Întrucât eu am refuzat să citesc şi să semnez declaraţia Bunaciu şi-a schimbat atitudinea faţă de mine, a chemat un gardian şi pe un ton aspru i-a ordonat acestuia: du-l la carceră. Am fost dus la carceră. De atunci nu l-am mai văzut pe Bunaciu, am fost anchetat apoi de alte persoane” .

Printre primii săi anchetatori s-au numărat: Avram Bunaciu, secretar general al preşedinţiei Consiliului de Miniştri, generalul Nicolski, colonelul Dulgheru, colonelul Enoiu, Mircea Lepădătescu, Pantiuşa Botnarenco, colonelul Sepeanu şi mai ales "faimosul" căpitan Brânzaru.

În Domicilul Obligatoriu din Rubla, comuna Valea Călmăţui, din Bărăgan (1962-1964), printre măsurile ce urmau a fi luate se preconiza contactarea lui Corneliu Coposu de către organele de Securitate, ceea ce „ar avea ca rezultat fie obţinerea unor date mai deosebite din problema PNŢ, fie compromiterea lui în rândul celor cu D.O. ca agent al organelor de securitate”. Este vorba de lt-col Lupu din cadrul Direcţiei a III-a a Securităţii, care-l mai contactase încă odată pe Corneliu Coposu pentru a-l recruta ca informator, pe data de 26 iunie 1963. Din document reiese în mod clar că Corneliu Coposu a refuzat categoric şi că misiunea Securităţii de a-l recruta a eşuat.„El, în total era urmărit 24 din 24 de ore. Şi pe stradă când umbla. Era filat pe stradă” (Rodica Coposu) „Erau trei schimburi: la uşă, la telefon, urmărire şi la telefonul de la serviciu. Şi mă întreb de ce?”, îşi aminteşte sora Seniorului, Flavia Coposu. „Noi dacă nu venea acasă până la ora 9 seara, ştiam sigur că l-o înhăţat acolo. Pentru că el venea, termina şantierul la 5, mergea la arhive sau la Academie să scotă dosare cu Maniu şi de obicei pe la 9 jumate 10 venea, că la 9 se închideau arhivele. Dacă nu venea până la 10 puteam fi siguri că-i la Securitate. Mama zice că: <- Iară-i la Securitate>. Mama avea un presentiment fantastic. Extraordinar”, i-a povestit istoricului Marin Pop venerabia doamnă.

Flavia şi Rodica Coposu au studiat o parte din dosarele existente la CNSAS şi au rămas surprinse de modul parşiv cum lucra braţul înarmat al PCR-ului. De asemenea, au rămas neplăcut surprinse de trădarea unor foşti membrii ai PNŢ, care, sub diverse motive, au acceptat să devină informatori ai Securităţii, să-l trădeze pe Corneliu Coposu sau să inventeze uneori aberaţii revoltătoare, precum cea a avocatului din Oradea: „Ce mi s-a părut mie şi m-am simţit aşa foarte prost că în dosarul ăsta nr. 6 din tranşa a doua, care avea vreo 800 de pagini. La un moment dat este aşa un angajament luat de 6 membrii PNŢ care să-l urmărească pe Corneliu Coposu ... Foşti membrii PNŢ. Ce era interesant era motivaţia pentru care-l urmăresc pe Corneliu Coposu: <- Pentru că este duşmanul clasei muncitoare. Este periculos pentru noi că polarizează în jurul lui tineret pe care îl incită ... cam aşa ceva, împotriva noastră şi eu care sunt cetăţean> ... aşa şi aşa, <am obligaţia să fac treaba asta>. Altul zice: <- Am să-l urmăresc pe Corneliu Coposu pentru că eu doresc să mă duc în fiecare an să-mi văd copiii, care sunt plecaţi în străinătate. Condiţia mea de plecare era aceasta> deci asta-i motivul. Altul zice aşa: <- Am să-l urmăresc pe Corneliu Coposu pentru că se pretinde că el este urmaşul lui Iuliu Maniu. Doreşte să se refacă PNŢ şi nu sunt de acord cu aceasta pentru că este un om neserios, pentru că joacă bridge> Ba că-i imoral că joacă bridge ... Şi numele întreg, dar nu-l spun, că nu vreau să le fac publicitate. Dumnezeu cu ei. O murit, să le fie ţărâna uşoară. Unu ... Doamne ce-a zis, dacă, da, că o să-l urmărească pentru că o auzit că-i turnător şi vrea să fie şi el turnător. Nu mai ştiu, da ăla cu bridge-ul mi-o plăcut cel mai mult ... <Mie cel mai tare mi-a plăcut chestia aia a avocatului ...> Ei bine, aia o fost o aberaţie ... a avocatului ăla de la Oradea ... Pop şi mai nu ştiu cum, care o zis că o fost coleg de facultate cu Cornel şi că el profesa avocatura la Oradea şi că o venit la cedarea Ardealului în Bucureşti şi că l-o cunoscut foarte bine şi că el declară şi ştie că n-o fost arestat nici o zi. Dar o fost ţinut de Securitate undeva ascuns şi-l scotea noaptea pe stradă şi i-o pus la rever un microfon mic şi mergea ca să-i tragă de limbă pe colegii lui, ca să-i toarne. Era un nume fictiv” - rememorează Flavia Coposu

Articol realizat cu sprijinul istoricului Marin Pop
 

citeste totul despre: