Cum au încercat comuniştii să „falsifice” rămăşiţele pământeşti ale lui Iuliu Maniu. Trupul marelui om politic nu a fost găsit niciodată după moarte
0Românul căruia îi datorăm, în mare măsură, existenţa României Mari, Iuliu Maniu, îşi doarme somnul de veci pierdut, undeva, pe malul Tisei, fără cruce la cap şi fără ca urmaşii să-i poate cinsti memoria cu o floare. Încercarea familiei de a-i recupera rămăşiţele pământeşti au fost zădărnicite de comunişti.
Iuliu Maniu a murit în 1953 în închisoarea de la Sighetu Marmaţiei, trupul său fiind aruncat, dezbrăcat, într-o groapă comună săpată în prundişul Tisei. Prima încercare a familiei de a recupera rămăşiţele pământeşti ale lui Iuliu Maniu şi de a-l aduce acasă, la Bădăcin, aşa cum şi-a dorit, a avut loc în 1970, când, potrivit preotului Cristian Borz, Clara Boilă, fiica Elenei Pop (n. Maniu), în calitate de nepoată directă, a adresat un memoriu lui Nicolae Ceauşescu prin care a cerut indicarea locului în care a fost înmormântat Iuliu Maniu.
Potrivit preotului, pentru a mări şansele de reuşită, Clara Boilă s-a mulţumit doar cu o cerere minimală prin care solicita indicarea mormântului şi permisiunea ca acesta să fie îngrijit. În noiembrie 1970, doi membri ai organelor locale ale Partidului Comunist au vizitat-o pe Clara Boilă, la locuinţa din Cluj-Napoca. Aceştia o anunţau că forurile superioare de partid au considerat pozitiv cererea făcută în legătură cu mormântul lui Iuliu Maniu, dar ei consideră că îngrijirea mormântului nu este posibilă decât într-un loc mai accesibil familiei, fapt ce ar atrage după sine reînhumarea osemintelor lui Iuliu Maniu.
După mai multe demersuri, la aproximativ un an distanţă, autorităţile îşi dau, formal, acordul (cu aprobarea Consiliului de Stat!), însă fără a permite accesul familiei la exhumare.
De fapt nu exista nici o “practică generalizată”, neexistând în acea perioadă nici o cerere aprobată pentru exhumarea vreunui fost deţinut politic. Din discuţiile avute reieşea că exhumarea s-a făcut deja şi că au recunoscut osemintele după ”craniul caracteristic” Cristian Borz, preot
”În martie 1971, un membru al serviciului de protocol al Ministerului de Interne o anunţa pe Clara Boilă că cererea de reînhumare a osemintelor lui Iuliu Maniu la Bădăcin a fost aprobată de către Consiliul de Stat. Elena Boilă, fiica Clarei Boilă, a cerut permisiunea ca membrii familiei să fie prezenţi la exhumare. Acesta a răspuns că în conformitate cu practica generalizată din ultima vreme în legătură cu exhumarea unor foşti deţinuţi politici nu este posibilă asistenţa familiei. De fapt nu exista nici o “practică generalizată”, neexistând în acea perioadă nici o cerere aprobată pentru exhumarea vreunui fost deţinut politic. Din discuţiile avute reieşea că exhumarea s-a făcut deja şi că au recunoscut osemintele după ”craniul caracteristic””, scrie preotul în ”Monografia satului Bădăcin şi a familiei Maniu”, apărută la Editura Caiete Silvane în 2012.
În 20 aprilie 1971, părintele Matei Boilă, strănepot al lui Iuliu Maniu, este chemat la securitatea din Cluj de către un anume colonel Cabulea pentru a discuta câteva aspecte legate de reînhumare. Profitând de ocazie, părintele Boilă i-a cerut să intervină pe lângă forurile superioare pentru a aproba prezenţa lui la exhumare. După o săptămână a avut loc o nouă întâlnire, la care colonelul i-a comunicat că în jurul datei de 20 mai va veni delegatul de la Bucureşti, care va stabili amănunte legate de reînhumare, precum şi răspunsul la cererea de a participa la exhumare în cimitirul din Sighet. Părintele Boilă l-a asigurat de discreţia sa şi de faptul că nu ar fi impresionat dacă ar constata că Iuliu Maniu a fost înhumat în groapă comună.
În 29 iunie, personalul de la serviciul de protocol al Ministerului de Interne a anunţat familia că exhumarea s-a făcut deja, că prezenţa la Sighet nu este admisă şi că el urma să meargă în seara aceea la Sighet pentru a se întoarce a doua zi cu osemintele. ”Le-a mai spus că Maniu a fost înhumat în mormânt individual, că a fost găsit cu braţele încrucişate pe piept, că l-a recunoscut după craniu şi că au mai existat resturi de îmbrăcăminte, în care a fost găsit un ac”, explică preotul Cristian Borz.
”Încă din timpul citirii actului familia şi-a dat seama că au în faţă un document care dovedeşte că osemintele nu sunt ale lui Iuliu Maniu. În document se preciza că ele prezintă dentiţie, în timp ce Iuliu Maniu în momentul morţii nu mai avea niciun dinte, şi, în al doilea rând, prezenta fractura cubitusului, în timp ce Iuliu Maniu a avut o fractură la tibie” Cristian Borz, preot
A doua zi, în jurul orei 9.30, delegatul s-a prezentat împreună cu încă două persoane, având în maşinile rămase la poartă osemintele pe care urmau să le prezinte familiei la Bădăcin. Potrivit preotului, delegatul avea şi un certificat medico-legal, pe care l-a citit în prezenţa familiei. În certificat se preciza că ”s-a procedat la exhumarea osemintelor fostului deţinut politic I.M. în prezenţa medicului aparţinând Institutului Mina Minovici şi a directorului închisorii Sighet; la 1,5 m s-au găsit oseminte complet discarnate cu resturi din lemnul de fag al sicriului”, erau precizate măsurile exacte ale oaselor şi ale unor unghiuri semnificative, se arăta care dintre dinţi şi măsele s-au găsit şi care nu, precum şi faptul că cubitusul prezenta o urmă de fractură. La sfârşit se prezenta că aceste oseminte aparţin unui decedat în vârstă de cca. 65-75 de ani, de 1,70-1,75 m. înălţime şi că, după semnele ce le prezintă, pot să aparţină fostului deţinut I.M.
Toate demersurile familiei au eşuat
”Încă din timpul citirii actului familia şi-a dat seama că au în faţă un document care dovedeşte că osemintele nu sunt ale lui Iuliu Maniu. În document se preciza că ele prezintă dentiţie, în timp ce Iuliu Maniu în momentul morţii nu mai avea niciun dinte, şi, în al doilea rând, prezenta fractura cubitusului, în timp ce Iuliu Maniu a avut o fractură la tibie (în urma unei răni căpătate în primul război mondial). Iuliu Maniu a murit la 80 de ani şi nu la 65-75 de ani, aşa cum se prezenta în document”, explică preotul. În plus, se ştia că deţinuţii erau îngropaţi dezbrăcaţi, aşa că nu puteau exista în preajma rămăşiţelor lui Iuliu Maniu resturi de îmbrăcăminte.
Delegatul a promis că va cere lămuriri la Bucureşti. După câteva ore i-a telefonat Clarei Boilă spunând că “regretă confuzia ce s-a întâmplat şi că aceasta s-a datorat faptului că i s-au dat alte oseminte dintre cele exhumate de la Sighet şi care se găsesc toate la Ministerul de Interne, şi că va reveni în câteva zile cu osemintele lui Iuliu Maniu”, ceea ce nu s-a mai întâmplat niciodată.
De-a lungul anilor care au urmat primei încercări a familiei de a recupera osemintele lui Iuliu Maniu şi până în prezent, au avut loc mai multe demersuri de identificare a rămăşitelor pământeşti şi aducerea acestora la Bădăcin, însă toate au fost soldate eşecului. În 2006, o echipă de procurori din cadrul Secţiei Parchetelor Militare s-a aflat în Sighetu Marmaţiei pentru a întreprinde cercetări, în vederea identificării osemintelor mai multor deţinuţi politici ucişi pe vremea comunismului. Printre acestea se aflau personalităţi marcante ale politicii româneşti din perioada interbelică, precum Iuliu Maniu şi Constantin I.C. (Dinu) Brătianu. La operaţiunile de căutare, ce s-au derulat pe circa două hectare de pământ, au participat arheologi, medici legişti şi istorici, alături de care anchetatorii sperau să identifice osemintele foştilor deţinuţi politici schingiuiţi şi îngropaţi, mai apoi, în mare secret, la ordinele conducătorilor comunişti. Cercetările au continuat cu întreruperi şi reluări, cu piste noi, însă cu toate eforturile celor implicaţi, osemintele nu au fost încă identificate.
Campanie de salvare a casei memoriale Iuliu Maniu din Bădăcin
”Din păcate nici demersurile făcute de peste 15 ani în vederea conservării şi reabilitării casei memoriale „Iuliu Maniu“ din Bădăcin nu au avut parte de mai multe şanse de reuşită, deşi s-au încercat atât de multe lucruri în toţi anii ăştia şi s-a mers pe toate căile posibile. Totuşi, pentru că încă există speranţă şi oameni care încă mai cred, iar spiritul lui Maniu e încă viu, din luna februarie se desfăşoară campania publică: „Salvaţi istoria naţională, salvaţi Casa lui Iuliu Maniu!”, o campanie care, pentru a avea sorţi de izbândă, trebuie să „alerge“ în sens invers cursului firesc a timpului şi a lucrurilor”, spune preotul Cristian Borz.
Cei care au răspuns chemării şi au spus cu convingere “DA” campaniei şi au început să se implice într-un fel sau altul sunt: Primăria Oraşului Şimleu-Silvaniei, Primăria Pericei, Direcţia Judeţeană Pentru Cultură Sălaj, Centrul de Cultură şi Artă Sălaj, Muzeul de Istorie şi Artă Zalău, Fundaţia Academia Civică (Ana Blandiana); Centrul de Cultură şi Artă Sălaj, Fundaţia Corneliu Coposu; Asociaţia Creştină România de Mâine Bucureşti; ANMR, Publicaţia Sălajul Pur şi Simplu, Cotidianul Magazin Sălăjean, Revista de cultură Caiete Silvane, Cotidianul Vocea Transilvaniei, Gazeta De Cluj, Cotidianul Adevărul, Agenţia Naţională De Presă Agerpres, Cotidianul Crişana, Digi 24 Naţional, Zalău TV, TVR Cluj, Regio TV, Sălăjeanul TV, Evenimentul Zilei, Zig Zag, Actualitatea Irl. Lista e încă deschisă. Donaţiile pentru păstrarea casei memoriale „Iuliu Maniu“ se pot face în conturile:
Lei: RO22 RZBR 0000 0600 0208 5400
Euro: RO18 RZBR 0000 0600 0289 9205
Dolari: RO11 RZBR 0000 0600 1092 7730
Cont PayPal: salvaticasamaniu@yahoo.com
– deschise la Raiffeisen Bank, Agenţia Şimleu-Silvaniei, jud. Sălaj.
Vă mai recomandăm:
Corneliu Coposu îşi sprijină mentorul şi după moarte
Se încarcă comentariile...
