Cum împiedică nişte picturi preistorice o investiţie din zilele noastre

Calul de pe peretele Peşterii Cuciulat FOTO speotimis.ro

Un investitor turc vrea să deschidă în judeţul Sălaj, în zona localităţii Cuciulat, o fabrică de ciment, locul fiind ales datorită carierelor de calcar, dar mai ales a haldelor de steril care există în zonă. Zona ar avea nevoie de această investiţie ca de aer, însă situarea în imediata vecinătate a peşterii Cuciulat, monument istoric de interes naţional, îngreunează mult lucrurile.

Un mare producător de ciment din Turcia ar vrea să îşi deschidă o fabrică în Sălaj. El a început demersurile în urmă cu doi ani, când a demarat toate procedurile pentru primirea avizelor necesare. Potrivit prefectului Ionel Ciunt, demersurile au ajuns, însă, într-un impas, din cauza faptului că în zonă unde investitorul turc ar vrea să deschidă fabrica nu sunt numai cariere de calcar, ci şi cunoscuta peşteră de la Cuciulat, celebră  în ţară cât şi în lume datorită faptului că aici au fost descoperite primele picturi rupestre paleolitice de pe suprafaţa României, fiind considerate primele de acest fel din sud-estul Europei. Prin urmare, a fost nevoie şi de un aviz din partea Ministerului Culturii, iar la dosarul trimis în acest sens la Bucureşti  în urmă cu doi ani nu s-a primit, încă, niciun răspuns.

Consilierul judeţean Dan Ghiurco, cel care a fost intermediarul între reprezentantul firmei turceşti şi autorităţile locale, spune că motivul pentru care investitorul a ales tocmai zona în care se află peştera de la Cuciulat este reprezentat de haldele de steril de acolo, rezultate în urma exploatării în carieră a calcarului din zonă. "Voiau ca, într-o primă fază, să valorifice, printr-o anumită metodă, sterilul respectiv, să spele toată argila şi să exploateze materialul calcaros rămas pentru producerea cimentului", explică Ghiurco.

Întâmplarea face, însă, ca una dintre haldele vizate de investitor să fie chiar pe vatra carierei în al cărui perete se află intrarea în peşteră. "De altfel, materialul haldei chiar acoperă, în prezent, intrarea în peşteră.

Atât consilierul judeţean, cât şi prefectul Ionel Ciunt şi reprezentanţii primăriilor din zonă susţin că ar fi nevoie de această investiţie ca de aer, arealul respectiv fiind, pe o rază de câţiva zeci de kilometri, lipsit de aproape orice tip de activitate economică. Majoritatea oamenilor din zonă au lucrat în minierit, însă odată cu închiderea exploatărilor au rămas pe drumuri. Soarta acestor oameni este, acum, la mâna Ministerului Culturii, care este aşteptat să se pronunţe în acest caz.

Peştera, interzisă publicului

Peştera de la Cuciulat cu ale sale picturi rupestre paleolitice este inaccesibilă publicului după ce - spun localnicii - intrarea ei a fost blocată mai întâi de speologii care au vrut să o protejeze de eventualii vandali, iar apoi de halda care s-a înălţat lângă ea.

Referitor la istoricul peşterii, cercetătorul Marin Cârciumaru spune că ea era cunoscută de localnici încă înainte de primul război mondial, însă, peştera a fost practic redescoperită în anul 1978, de o echipă de speologi amatori din cadrul Clubului "Emil Racoviţă", de pe lângă Casa de Cultură a Studenţilor "Grigore Preoteasa" din Bucureşti.

Elementul de spectaculozitate al peşterii este reprezentat în primul rând," de silueta unui cal, pictată pe o suprafaţă astfel aleasă încât privirea să cadă aproape perpendincular şi în acest fel imaginea să poata fi observată în toata plenitudinea ei. Redat monocrom, cu culoarea roşie cărămizie, fără niciun contur incizat sau nuanţat cu tentă de culoare mai accentuată, calul din peştera Cuciulat nu depăşeste în lungime 24,5 cm şi 12,5 cm înălţime.

Silueta calului nu este izolată, fiind însoţită de nenumărate pete de culoare, dintre care se detaşează imaginea unei feline, pictată pe plafonul încăperii, spre mijlocul acesteia.

Felina, în raport cu calul, este mai degradată, conturul său fiind mai greu de urmărit. Totuşi, se poate întrevedea botul scurt, specific felinelor, şi ceafa animalului. Urechile, mult mai vizibile, sunt redate atât prin culoarea roşie cărămizie, cât şi cu câte două incizii în calcar, în scopul de a le da mai multă profunzime şi contur. Picioarele anterioare au suferit cel mai puternic de pe urma proceselor de spălare şi degradare de-a lungul timpului. Cu toate acestea, cu un minim efort de imaginaţie, se poate intui poziţia întinsă a lor, precum şi faptul că sunt îndepartate unul faţă de celalalt. Din acest punct de vedere, ele par în concordanţă directă cu jumătatea posterioară, sugerând un animal în atac sau fugă.

În imediata apropiere a felinei din peştera Cuciulat, în partea posterioară a ei, se poate întrezări o mare pată de culoare roşie cărămizie, care aminteşte, parcă, de silueta greoaie a unei fiinţe umane. Conturul este foarte estompat, încât autenticitatea ei rămâne îndoielnică. Înălţimea sa ar fi de 51 cm şi lăţimea de ~26 cm.
Peştera Cuciulat este deci singura descoperită până acum în ţara noastră care a conservat o pictură în stil naturalist şi în maniera realismului paleolitic al artei animaliere specifice acestei perioade". (Marin Cârciumaru, Mărturii ale artei rupestre preistorice în România, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1987)