Cum i-a afectat pandemia pe sportivii de performanţă. Psiholog sportiv: „Incertitudinea a creat anxietăţi”

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Andrada Vincze şi Bernadette Szocs FOTO Arhivă personală
Andrada Vincze şi Bernadette Szocs FOTO Arhivă personală

Dublă campioană europeană cu echipa României, Andrada Vincze îmbină în prezent activitatea sportivă cu cea de psiholog. În această din urmă calitatea, ea ne-a vorbit despre impactul pandemiei asupra performerilor din sport.

Jucătoarea de tenis de masă Andrada Vincze, dublă campioană europeană la juniori, cu echipa României, în 2009 şi 2010, a ales să devină psiholog sportiv. În 2017-2018, a fost psihologul echipei de fotbal tineret, iar în prezent este doctorand al Universitatii Bucureşti, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei şi lucrează cu circa 30 de sportivi de performanţă, din diferite ramuri sportive, printre care şi Bernadette Szőcs, a 24-a jucătoare a lumii în clasamentul mondial de tenis de masă.

În vârstă de 27 de ani, zălăuanca Andrada Vincze vorbeşte într-un interviu pentru „Adevărul” despre cariera ei sportivă, despre cum i-a afectat pandemia pe sportivi, dar şi despre rolul important pe care un psiholog îl joacă în viata unui sportiv de performanţă.

Adevărul: Ai început să practici tenis de masă la o vârstă foarte fragedă şi continui să te dedici şi astăzi acestui sport. Care sunt cele mai importante rezultate ale carierei tale sportive?

Andrada Vincze: Rolul de sportiv a început devreme, înainte de vârsta de şapte ani, am început să practic tenisul de masă. Dacă privim faptul că şi în acest an am evoluat la clubul sportiv CSA Steaua Bucureşti şi VGA Saint Maur, aş putea spune că acest rol e încă activ. Bineînţeles, nu aşa cum era probabil la vârsta de 18-20 de ani.

andrada vincze este psiholog sportiv foto arhiva persoanala

Atunci cred că puteam să spun că eram un sportiv de performanţă şi acum cariera mea ca sportiv a luat o altă formă. Particip doar în probele de echipe, nu mai particip la concursuri internaţionale, dar cumva sportul încă este o parte importantă din mine. Cele mai bune rezultate rămân cele două titluri de campioană europeană din anii junioratului. Nu ştiu dacă am avut un apogeu, am fost mai degrabă un sportiv muncitor care încerca în permanenţă să devină mai bun şi poate chiar în anul în care am hotărât să îmi reiau studiile a fost anul în care am fost cea mai performantă.

Care crezi că au fost cele mai mari greutăţi de care te-ai lovit?

Am plecat la vârsta de 11 ani la Centrul Olimpic de la Bistriţa, dar atunci nu simţeam că erau greutăţi. Cu ochii de acum, bineînţeles că văd altfel. Antrenamentele au fost multe, competitivitatea foarte ridicată, poate anumite nevoi ale unui copil ignorate doar pentru a face performanţă şi bineînţeles creşterea cu dragostea părinţilor doar prin intermediul telefonului. Dacă totuşi mă transpun în perioada de atunci, cred că erau anumite aspect financiare care ne limitau performanţa şi o lipsă de cunoştinţe specifice sportului de performanţă pe care cu toată bunăvoinţa nu le puteai acoperi ca şi copil.

Ai plecat în străinătate pentru a-ţi continua cariera sportivă. Ce te-a determinat sa revii in România?

andrada vincze este psiholog sportiv foto arhiva persoanala

Am stat în Franţa doi ani, în perioada 2011-2013, la echipa la care activez şi acum şi m-am reîntors în ţară în momentul în care am hotărât să îmi reiau studiile. Cumva nu credeam că o carieră de sportiv de performanţă m-ar mulţumi pe termen lung şi astăzi o văd ca fiind una din cele mai bune decizii pe care le-am luat pentru mine.

Multi dintre sportivi aleg antrenoratul după ce nu mai sunt activi. Tu ai ales sa devii psiholog. De ce?

Deşi am terminat şi Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, cumva nu vedeam că antrenoratul este pentru mine. Nu am nişte motive foarte clare, doar cred că nu e locul meu acolo. Totuşi amuzant este că azi se mai întâmplă uneori să am şi acest rol, atunci când colegii au nevoie, dar îl prefer pe cel de psiholog.

Ce rol joacă psihologul în viaţa unui sportiv de performanţă? Unde crezi că este nevoie mai mare de prezenţa lui: în sportul individual ori în cel de echipă?

Fiecare sportiv are nevoie de abilităţi fizice, tehnice, tactice şi mentale pentru a putea fi performant. Primul focus al psihologului este acela de a dezvolta abilităţile mentale necesare sportului său (gestionarea emoţiilor, self talk, controlarea nivelului activării şi altele), dar şi de a eficientiza legătura dintre celălalte abilităţi. Abordarea mea este una holistică cu sportivii cu care lucrez şi nu abordăm doar aspecte relaţionate cu sportul pe care îl practică, ci şi alte aspecte relevante din viaţa lor.

Cât de mult contează să ai un psihic sănătos pentru a da randament?

andrada vincze este psiholog sportiv foto arhiva persoanala

Dacă ne raportăm la psihicul sănătos al unui om obişnuit, situaţia se complică. În sportul de performanţă se cultivă anumite trăsături, precum perfecţionismul, standardele de performanţă foarte ridicate şi altele, fără de care sportivii nu pot fii performanţi. În schimb, aceste trăsături pot fi problematice odată ce ies din contextul lor de performeri. Este important ca ei să fie sănătoşi psihic, în ceea ce înseamnă sănătos în contextul sportului de performanţă.

Ce sfaturi le dai sportivilor înainte de o competiţie?

În primul rând, mă concentrez să îi ascult, nu să le dau sfaturi. În acele momente e foarte important să îi ascult. În general nu consider poziţia psihologului una din care dă sfaturi, cât una în care împreună cu sportivii găseşte soluţii pentru a rezolva probleme astfel încât sportivul să poată performa cel mai bine.  Dacă totuşi aleg un sfat, să se bucure de ceea ce pot să facă în acea competiţie, indiferent de rezultatul obiectiv final.

Există succes dupa eşec? Cum trebuie gestionat acesta din urmă pentru a putea vorbi mai apoi de reuşită?

Cu siguranţă există. Imediat după eşec sportivii sunt foarte critici, ruminează experienţa eşecului şi uneori dezvoltă anumite anxietăţi cu privire la performanţele viitoare. Cei care revin să aibă succès fac câteva lucrui diferite. Abordează eşecul ca o oportunitate de învăţare, au mai multă auto-compasiune faţă de propriile limite şi caută susţinea grupului de suport. Cei care reuşesc să facă asta, pot avea success după eşec.

Edison spunea că succesul este 1% inspiraţie, 99% transpiraţie. În ce măsură această afirmaţie se aplică în performanţa sportivilor?

Cred că este vorba despre foarte multă muncă, dar cred că transpiraţia e o doar o faţetă a succesului. Lucrând cu mulţi sportivi am identificat foarte multe poveşti ale succesului şi nu aş putea să spun că ele au o formulă general valabilă.

Ce impact a avut asupra sportivilor aceasta perioadă de carantină?

Cred că sunt câteva categorii de modificări. La nivel emoţional, incertitudinea a creat o serie de anxietăţi cu privire la cum se vor antrena, la cât de sigură este reluarea antrenamentelor, iar pentru cei mai afectaţi, a fost afectată chiar imaginea propriei persoane, deoarece identificarea cu rolul de sportiv (mai ales pentru seniori) este majoră. La nivel financiar, au fost anumite modificări, deoarece unii sponsori au renegociat contractele. La nivel relaţional cred că au fost totuşi câteva aspecte pozitive, deoarece mulţi sportivi au petrecut timp cu familia lor. Pentru cei mai mici, cred că a fost un moment în care au putut să îşi direcţioneze resursele şi către şcoală, ceea ce într-un sezon obişnuit ar fi fost mai greu.

andrada vincze este psiholog sportiv foto arhiva persoanala

Cum i-ai capacitat pe sportivi să rămână conectaţi la performanţă?

Cei mai mulţi au avut posibilitatea să se antreneze fizic şi ne-am concentrat mai mult de această adaptare, chiar dacă era mult limitată în comparaţie cu programul obişnuit al unui sportiv. Cei mai mulţi au redus undeva la 50% din programul lor obişnuit, unii chiar mai mult. Am revizitat obiectivele care le aveam pentru acest sezon, unele le-am pus pe hold, altele le-am amânat. Cu unii dintre ei ne-am concentrat pentru dezvoltarea unor noi abilităţi, cum ar fi să înveţe o limbă străină nouă sau să urmeze un curs online. Simplu spus, am încercat să folosim acest timp atât cât de bine am putut pentru a ne putea pregăti pentru noul sezon cu forţe proaspete.

De cât timp vor avea nevoie pentru a-şi reveni la forma anterioară?

Şi eu mi-am pus această întrebare, motiv pentru care am condus o cercetare în această direcţie.  Am investigat numărul de ore de pregătire în perioada în care sportivii au fost izolaţi (10 martie – 08 iunie) şi vom măsura timp de 8 săptămâni performanţele lor din antrenament. Având în vedere că sportivii practică înot, diferenţa în performanţa lor este uşor măsurabilă în timp. Estimările mele sunt că în cele 8 săptămâni peste 75 % din înotători vor ajunge foarte aproape de forma lor anterioară. Nu cred că putem generaliza de la un sport la altul şi cred că această revenire depinde în mare măsură de condiţiile de pregătire pe care le-a avut sportivul în perioada în care a fost izolat.

Cât de important este pentru un copil să practice un sport, chiar dacă nu va ajunge să facă performanţă?

Dacă bine ştiu, statisticile din 2019 susţineau că doar 30 % din copiii de la noi din ţară desfăşoară minimul de activitate fizică necesară, conform standardelor propuse de organizaţia mondială a sănătăţii, cifră care nu este încurajatoare. Cred că e cel mai important este ca măcar acest minim de 60 de minute zilnic să fie atins pentru început. Dacă mai mulţi copii vor practica sportul, chiar şi doar pentru amuzament, baza de selecţie pentru sportul de performanţă va fi şi ea la rândul ei mai extinsă.

Cât de important este sportul sau nu, cred că putem să ne folosim de studiile de specialitate care ne spun că practicarea sportului (fie el de performanţă sau nu) funcţionează ca un mecanism de prevenţie pentru diferite boli, creşte încrederea copiilor în forţele proprii şi imaginea cu privire la propriul corp, reduce stresul şi îmbunătăţeşte sistemul imunitar. Studiile de specialitate ţintesc cu precădere componenta de sănătate publică, dar cu siguranţă nu sunt singurele beneficii pe care le aduce practicarea unui sport.

Mai puteţi citi:

Povestea unui român care a alergat la Maratonul de la Chicago pentru bolnavii de cancer

Povestea Paulei Todoran, atleta care va reprezenta România la Jocurile Olimpice de la Rio 2016: a alergat cât să facă de două ori ocolul Pământului

Zalău



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite