Cum se făcea pâinea în Roma Antică: „Era unul dintre cele mai importante alimente în acele vremuri“
0În Imperiul Roman cele mai cultivate cereale erau grâul, spelta şi grâul de tip emmer, care erau folosite în producţia pâinii şi a unui produs asemănător mămăligii de astăzi.
Aproximativ 70 de milioane de oameni au trăit în Imperiul Roman, potrivit estimărilor făcute recent de către cercetători, prin urmare, consumul de cereale era unul semnificativ.
Arheologul american Eric de Sena, fost profesor de arheologie şi artă antică la John Cabot University din Roma, susţine că în decursul unui an, un individ consuma în jur de 150 de kilograme de cereale. „Numai cei bogaţi consumau carne frecvent. Oamenii simpli erau, de regulă, vegetarieni, din cauza preţului ridicat al cărnii. În acele vremuri, producţia obţinută de pe un hectar de teren se apropia de 680 de kilograme, aşadar pentru a putea asigura cantitatea minimă necesară într-un an, romanii cultivau circa 15,5 milioane de hectare de teren”, menţionează arheologul.
Acesta spune că cerealele erau cultivate pe tot cuprinsul Imperiului şi că majoritatea oraşelor se foloseau de producţia proprie. “Presupunând că în zona Porolissum trăiau 15.000 de oameni (soldaţi şi civili), înseamnă că regiunea necesita un minim de 2,22 milioane de kilograme de cereale într-un an, care puteau fi cultivate pe 3.300 de hectare de teren”, susţine de Sena.
Potrivit spuselor sale, Statul Roman colecta o cantitate însemnată de grâne din provincii, în special din Africa de Nord, ca formă de impozitare:
“Având o populaţie prea mare pentru producţia proprie de grâne, romanii importau cantităţi importante din Africa de Nord, dar şi din alte părţi din zona mediteraneană. Grânele din Egipt, Libia, Tunisia ori Sicilia erau transportate pe apă către Ostia şi stocate în depozite de mari dimensiuni, pentru a asigura hrana celor un milion de locuitori ai Romei, dar şi pentru a suplimenta proviziile armatei, din care făceau parte până la 500.000 de soldaţi. Transportul pe apă dura circa cinci zile din Cartagina până în Roma şi aproape 20 de zile din Alexandria în capitala Imperiului Roman”.
Dupa recoltare, grânele erau lasăte la uscat, apoi treierate. Prin batere se obţinea ingredientul principal pentru mămăligă, iar prin măcinare, erau transformate în făină. “Majoritatea locuitorilor din Imperiu măcinau grânele manual, utilizând mici pietre de moară. Există multe dovezi că în oraşele Imperiului funcţionau brutării cu mori acţionate de sclavi sau animale (măgari sau cai) – cele mai elocvente exemple sunt în Pompeii şi Ostia Antică”, punctează specialistul.
Moară de piatră din Ostia Antică, secolele II-III FOTO Eric de Sena
Făină era de tip “grâu întreg” (integrală), de vreme ce nu exista nicio metodă de separare a tărâţelor de miezul bobului.
În acele timpuri, existau două feluri de pâine: cu sau fără drojdie. Cea fără drojdie conţinea doar făină şi apă, cărora li se adăuga, uneori, condimente. O astfel de pâine, care îşi are originile în Orientul Apropiat, era adesea prăjită sau coaptă. Arheologul afirmă că romanii făceau şi aluat de pâine care fermenta. Cel mai utilizat agent de fementare şi dospire era maiaua, însă se foloseau şi de must ori de spuma rezultată din producerea berii.
“În cazul familiilor bogate, care aveau bucătării în locuinţe, pâinea era preparată de servitori. Cea mai mare parte a populaţiei, însă, cumpăra acest produs de la brutării. În timp ce în Roma nicio astfel de brutărie nu a rezistat peste timp, în Ostia şi Pompeii au fost descoperite câteva, prin urmare se ştie ce echipamente erau folosite. Grâul era măcinat la brutării. Făina integrală şi apa erau amestecate în vase voluminoase, alături de drojdie fermetantă, pentru a a pregăti aluatul. Ca şi astăzi, aluatul era porţionat şi apoi lăsat la dospit, apoi aşezat într-un cuptor pe lemne”, povesteşte fostul profesor de arheologie.
Pâinea astfel obţinută era consumată alături de supe, carne ori legume sau unsă cu o pastă sărată de peşte numită “garum” sau “liquamen”. Din acest aluat, precizează Eric de Sena, se pregăteu şi un fel de găluşte umplute cu legume, carne, brânză, condimente, asemănătoare raviolilor de azi.
„Pâinea era unul dintre cele mai importante alimente al acelor timpuri. Anual, locuitorii Romei consumau 55-60 de milioane de kilograme de pâine”, mai dezvăluie arheologul american.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
