Cum depăşim complexul de inferioritate: „Nişte centimetri în plus sau nişte kilograme în minus nu ne fac mai demni de conectare cu ceilalţi“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Complexul de inferioritate implică un set de atitudini şi trăiri ce iau naştere pe fondul lipsei de încredere în propria persoană şi care se manifestă prin timiditate, îndoială, nesiguranţă, izolare socială, sensibilitate. În unele cazuri, această tulburare determină mobilizarea şi adoptarea unui comportament de compensare, în încercarea de a depăşi sentimentul de inferioritate.

De-a lungul vieţii, fiecare dintre noi putem să trecem prin experienţa unei nereuşite personale, să trăim un moment în care nu suntem suficient de buni comparativ cu propriile standarde ori raportat la normele sociale ori profesionale. Când acestea experienţe nu sunt izolate şi ajung să ne definească viaţa ori persoana, afectându-ne constant, preluând controlul vieţii noastre emoţionale, putem vorbi despre un complex de inferioritate.

“Complexul de inferioritate trădează un conflict afectiv generat de discrepanţa dintre un standard personal sau social si propriile caracteristici. Atunci când o persoană suferă de un complex de inferioritate înseamnă că are un etalon la care se raportează, iar acel etalon îi este greu sau imposibil de atins”, explică Smaranda Stan, psiholog clinician şi psihoterapeut pozitivist.

Diverse infirmităţi, unele caracteristici determinate genetic sau insatisfacţii pot deveni sursa sentimentului că nu suntem suficient de buni, de înalţi, de inteligenţi, de performanţi, de realizaţi material, profesional sau social etc. Specialistul susţine că persoanele care au astfel e complexe dezvoltă diverse mecanisme compensatorii: “Spre exemplu, persoanele mici de înăţime caută să ocupe funcţii înalte; nu degeaba marii lideri din istoria omenirii au fost oameni mici de statură. Ori, la şcoală, deseori copiii cu mai multe kilograme devin cei mai joviali”.

Ce este de făcut atunci când avem o listă cu lucruri pe care nu le putem schimba la propria persoană?

1. “Să le acceptăm”, răspunde simplu psihologul. “Să înţelegem că nişte centimetri în plus sau nişte kilograme în minus nu ne fac mai demni de conectare cu ceilalţi. Şi că marea probă a acceptării o dau cei din jurul nostru tocmai atunci când se confruntă cu imperfecţiunile noastre”.

2. Să încercăm să identificăm domenii în care trăsăturile cu care nu ne mândrim pot deveni atuuri.

3. Să nu evităm situaţiile de viaţă în care am putea fi văzuţi. „Fiecare evitare sau evadare din astfel de situaţii ne vor întări credinţa că suntem <<defecţi>>”, subliniază psihologul. Potrivit spuselor sale, idei iraţionale precum “la nuntă trebuie sa încap în rochia roşie" ar trebui înlocuite cu gânduri raţionale precum “mi-ar plăcea sa port mărimea 38 până la nuntă, dar pot să accept faptul că nu întotdeauna lucrurile se întâmplă precum îmi doresc”.

4. Când ne simţim cuprinşi de complexul de inferioritate să ne amintim că a avea acea caracteristică ce ne deranjează este un dat al naturii, dar a suferi din pricina ei este o alegere.

5. Să renunţăm la comparaţii, pentru că inferioritatea o resimţim doar prin raportare la ceva sau cineva. “Este de dorit să alegem sentimentul de unicitate şi de egalitate cu ceilalţi. Este important să învăţam să fim noi înşine şi sa ne lăsăm văzuţi cu vulnerabilităţile şi limitele noastre”, spune Smaranda Stan.

Vă mai recomandăm:

Top 5 ponturi să-ţi recâştigi încrederea în tine. Cine sunt oamenii cu care nu trebuie să ne comparăm niciodată

Cât de dăunător este cuvântul „Trebuie“? Psiholog: „Cerinţele absolutiste exercită presiune asupra noastră“

Care sunt semnele clare ale depresiei, boala secolului XXI. Dacă simptomele durează două săptămâni trebuie mers de urgenţă la medic

Cum facem faţă frustrării? Psiholog: „Suntem o generaţie care învaţă cu greu să-şi gestioneze această stare emoţională“

Zalău



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite