Cum a ajuns palinca din Sălaj să fie produsă în ilegalitate: „Cu această acciză, un litru de palincă ar putea ajunge şi la 100 de lei“

Palinca, o licoare extrem de apreciată, care este de multă vreme brandul Sălajului, a ajuns să fie produsă, aproape în exclusivitate, în afara legii, din cauza accizei prea mari şi a procedurilor complicate de autorizare.

Până la înăsprirea condiţiile legale de producere a palincii, în Sălaj funcţionau, oficial, aproape 500 de cazane de ţuică. La acestea se adăugau alte câteva sute - poate chiar mii - de cazane artizanale de mici dimensiuni, cu ajutorul cărora sălăjenii îşi prelucrau în gospodărie fructele din grădină şi îşi obţineau, astfel, băutura de care aveau nevoie până la următoarea producţie din livadă. Astăzi, aceste cazane nu mai funcţionează - oficial, pentru că statul îi obligă pe deţinătorii de astfel de instalaţii să se autorizeze ca antrepozite fiscale, un demers greoi şi descurajant.

Acciza dublează preţul băuturii

Grigore Ardelean, preşedintele Asociaţiei Patronale a Producătorilor de Palincă Naturală din Sălaj, spune că în această situaţie s-a ajuns în primul rând din cauza accizei. Până la începutul acestui an, producerea legală a palincii, în antrepozite fiscale, presupunea, pe lângă impozitele şi taxele datorate de firma respectivă, şi plata unei accize de aproximativ 24 de lei pe litru. „Gândiţi-vă că la noi, în Sălaj, litrul de palincă se vinde cu cel mult 20 de lei (n.r. - la negru). Dacă mergi să o faci la un antrepozit, plăteşti numai acciza 24 de lei pe litru. Ca să nu ieşi în pierdere, trebuie să pui un preţ cel puţin dublu, ceea ce îi pune pe fugă pe cumpărători, mai ales că se găseşte încă băutură la negru, adică la jumătate de preţ“, explică el.

De la începutul acestui an, acciza a fost redusă cu 30 la sută, fiind calculată acum la aproximativ 16 lei pe litru. Chiar şi aşa, Ardelean spune că nu este în regulă. „Noi tot cerem de câţiva ani ca palinca, horinca şi celelalte produse distilate să fie scoase de la «spirt» şi să fie trecute la produse tradiţionale din fructe. Odată cu această schimbare, cerem să fie redusă de 10 ori acciza, pentru că şi randamentul la fructe este de 10 ori mai mic decât la cereale, din care se obţine spirtul“, precizează el.

Preşedintele palincarilor din Sălaj susţine că producătorii pe care îi reprezintă – 115 la număr – nu vor să se sustragă de la plata obligaţiilor către stat, dar cer ca aceste obligaţii să fie stabilite la un nivel decent, care să facă măcar suportabilă activitatea economică respectivă. „Acum, cu această acciză, un litru de palincă poate ajunge şi la 100 de lei“, punctează Ardelean.

Un antrepozit fiscal în tot judeţul

Cheltuielile mari şi condiţiile restrictive impuse în funcţionarea antrepozitelor fiscale fac ca, în acest moment, în Sălaj să fie în activitate – cu acte în regulă – un singur antrepozit fiscal. Este vorba despre un antrepozit deschis la Bădăcin anul trecut de un localnic, Valentin Vălcăuan, care locuieşte mai mult prin Germania.

„A şi plantat vreo zece hectare de livadă – cireşi, vişini, piersici, caişi – şi a adus o instalaţie ultramodernă din Austria – farmacie, nu altceva!“, descrie investiţia de la Bădăcin primarul comunei Pericei, Boncidai Csaba. Edilul spune că investitorul a pus, cel puţin până acum, accent mai mare pe crearea brand-ului şi pe promovare şi mai puţin pe comercializare, aspect confirmat şi de fratele lui Valentin Vălcăuan, Gheorghe. „Ne-am axat mai mult pe faza de testare a pieţei. Am mers la evenimente în ţară şi în străinătate, ca să ne cunoască lumea“, explică Ardelean (foto jos).

Până anul trecut, în Sălaj a mai funcţionat un antrepozit fiscal şi la Bocşiţa, acolo unde a apucat să intre pe piaţă „Pălinca de Zalău“, făcută în mod tradiţional de familia Aciu. Deşi a pornit la drum abia în 2014, antrepozitul şi-a sistat activitatea după scurt timp, fiind acum în procedură de reautorizare. Proprietarul n-a dorit să comenteze prea mult situaţia, dar a apreciat că „legislaţia stufoasă“ din domeniu este un „termen prea blând“ pentru definirea hăţişului birocratic şi a efortului financiar la care este supus un producător de palincă în încercarea de a intra în legalitate.

Dosare de atestare de 300 de pagini

Producătorii se plâng şi de complexitatea procesului de reatestare a produselor tradiţionale, impusă în 2013 ca urmare a numeroaselor semnale venite din piaţă despre atestate obţinute nemeritat. „Cred că oamenii care sunt puşi în Ministerul Agriculturii nu au cules nici un fruct de pe jos niciodată. Un dosar, pentru un produs, trebuie să conţină 300 de pagini. Fiecare dosar trebuie făcut în trei exemplare – unul pentru Ministerul Agriculturii, unul pentru Direcţia Agricolă şi unul trebuie să rămână la producător. Eu am avut nouă produse, pentru fiecare trebuind să fac câte trei dosare, fiecare de 300 de pagini. Numai de cât timp ai nevoie să numeri hârtiile. De bani – nici nu am mai făcut socotelile“, explică Grigore Ardelean.

În acest moment, în registrul produselor tradiţionale româneşti apar ca trecute de rigorile reatestării două sortimente de palincă din Sălaj: „Palincă de prune Ardelean“ şi „Palincă de fructe Ardelean“, ambele înregistrate pe întreprinderea individuală a preşedintelui Asociaţiei Patronale a Producătorilor de Palincă Naturală din Sălaj. „Pe asociaţie nu au vrut să ne accepte dosarele“, mai spune el.

Atestatul de „produs tradiţional“ le dă producătorilor doar durerile de cap cu demersurile de atestare. În lipsa unui antrepozit fiscal, eticheta de produs tradiţional nu valorează nimic, întrucât băutura nu poate fi vândută legal.

Pălinca de Sălaj, un brand al judeţului

Până să fie atât de strict reglementată producerea ei, palinca de Sălaj era considerată o veritabilă monedă de schimb pentru sălăjeni. Apreciată datorită calităţii şi tăriei ei, palinca a deschis, de-a lungul timpului, multe uşi pentru cei care o aveau în sacoşe. Gastronomul Mircea Groza spune că ceea ce o făcea specială era chiar zona în care era produsă. „Specialiştii spun că, pentru fructele din care se face palinca, zona ideală pentru cultivare este cea cuprinsă între paralele de 45 şi 55 de grade, adică aici, în zona noastră. Apoi, pălinca din Sălaj este atât de bună pentru că se face corect: se culeg prunele pe sortimente şi, doar atunci când sunt coapte, se aleg cele stricate şi nu se amestecă niciodată fructe diferite, pentru că au perioade de fermentaţie diferite. Contează la calitatea pălincii şi expunerea livezilor la soare, dar este important să stea la soare şi tocitorile (n.r. - căzile cu fructe puse la fermentat). De asemenea, ţăranul din Sălaj ştie şi exact când este momentul ideal pentru a fierbe borhotul, ce calitate trebuie să aibă cuprul din cazane, dar şi ce lemne să bage pe foc şi câte“, explică el. 

Important este şi modul în care este păstrată pălinca – în butoaie de dud, care dau băuturii culoarea galben – aurie. „Bunicii mai au şi astăzi pregătită pălinca pentru nunţile nepoţilor, iar de regulă vârsta băuturii coincide cu vârsta mirilor“, punctează gastronomul.